Si totusi...nu v-ati intrebat niciodata, ce-ar fi fost daca...(si aici las continuarea la latitudinea fiecaruia dintre voi).
Nu sunt deloc genul de om care sa priveasca in urma si sa regrete...Am spus intotdeauna "mai bine sa fac, si sa regret, decat sa nu fac, si sa regret" dar nu imi pot abtine imboldul de-a privi in trecutul nu foarte indepartat si de-a incerca sa ma intreb "ce-ai schimba Cristina?"
De cele mai multe ori imi dau raspunsul "Nu vreau sa schimb nimic, toate-au fost trimise cu un scop, indiferent cat m-au afectat".
Mi-am promis sa nu mai fac articole lungi, asa ca initiez o (noua) retrospectiva, cat mai la obiect posibila:
Ce-ar fi fost daca...n-as fi plecat niciodata din Baia Mare? Mi-as fi luat un job acolo, o chirie?Sunt extrem de curioasa ce as fi facut...pentru ca (iertat sa-mi fie snobismul) azi nu-mi pot inchipui sub nici o forma, o existenta a mea acolo, alaturi...de ...cineva?!
Automat daca nu as fi plecat, ultimii mei cinci ani nu ar fi existat, deci, niciunul dintre oamenii momentan participanti la existenta mea, n-ar fi fost prezenti...Deja regret...
N-as putea sa nu fi cunoscut vreodata toti acesti oameni!
Cum ar fi fost daca mi-as fi gasit prima chirie, singura, in garsoniera sinistra din Dristor? N-as mai fi iesit niciodata din casa de teama ca "tre sa-mi infig mobilul in dos ca sa nu mi-l fure" (l-am citat pe cel ce ma sfatuia prietenos referitor la zona). M-as fi imprietenit cu vecinele tiganizate, si azi as fi ascultat copilu' salam si-as fi purtat cercei rotunzi suflati cu haur, in fata scarii suipand seminte?
Nici macar ipotetic, nu-mi pot imagina ce ar fi fost daca n-as fi intalnit doi, trei oameni, care mi-au schimbat aproape complet conceptiile despre, prietenie, iubire, relatii, convietuire, daruire, credinta. Cei care au creat odata cu mine conexiunile necesare viitorului.
Cu sufletul trist ma intreb...cum ar fi fost daca bunica mea n-ar fi plecat in Rai?Aici imi pun obsesiv aceasta intrebare si imi doresc cateodata sa dau timpul inapoi... Cum ar fi fost daca as fi avut inca, acel loc de basm la care sa visez vara dupa vara, sau Craciun dupa Craciun? Ma pierd putin cu firea...Dumnezeu nu vrea sa stiu cum ar fi fost daca...
Ce-ar fi fost daca n-as fi invatat lectia orgoliului, a umilintei si a iubirii? As mai fi fost eu cea de azi?As fi inteles oare ca sufletul poate fi strivit intr-o secunda?
Cum ar fi fost daca n-ar fi fost...Nemo? Ghemotocul meu blanos, pufos, iubitor, mieunache, miaunescu!
Ce-as schimba? Cate din cele ce-au fost, sau n-au fost, le regret azi? Daca iau o coala de hartie si desenez cate o floare pentru fiecare eveniment marcant, ele se vor imbina, se vor atinge, vor deveni un buchet...incomplet daca le rup coditele, incomplet daca le smulg petalele, incomplet daca se ofilesc florile...si n-ar mai fi deloc buchet daca eu nu le-as fi desenat una cat
e una.Invat uimita ca generam viitorul traind in prezent. Ca trecutul se lipeste disperat de memoria noastra pentru a scrie istoria amintirilor. Dar trecutul este neputincios. Din acest motiv suntem si noi neputinciosi in ceea ce-l priveste...
Suntem intradevar construiti de tot ceea ce ni s-a intamplat, de tot ceea ce am trait, avem inmagazinate bucati din sufletele oamenilor cu care am interactionat. Dar daca ei n-ar fi existat?
Ce-ar fi fost atunci?
Postări
6 comentarii:
In viziunea mea, cel mai mare truc al omului a fost sa inventeze, cum e tipic omenesc un lucru inutil, imposibil de folosit si care aduce mai multe probleme decat satisfactii si anume nenea timpul. In prezent perceptia noastra a timpului si-a largit sfera incorporand totul de la miliardele de ani ale universului pana la nanosecundele in care se transmite informatia in PC. Expresii cum sunt "Aveti timp", "Ma intorc intr-o clipa" sau "Astept de-o vesnicie..." sau preferata mea "pierd timpul!"(pierdut timp in data de 14 decembrie. ofer recompensa pt cine il gaseste) toate demonstreaza arogantza noastra in tentativele de a manipula timpul. Daca acceptam ca mintea noastra lucreaza cu modele atunci ne punem intrebarea simpla care este modelul timpului? Din pacate un cuvant atat de simplu nu are o definitie autentica niciunde (nu stiu omuletzii sa il defineasca), cu alte cuvinte cu totii putem zice ca percepem timpul dar nu stim ce este defapt. Desigur ca perceptiile difera de la individ la individ, astfel fiecare resimte intr-un mod diferit efectele timpului. Unii oameni stresati nu au niciodata timp sa faca nimic, altii care se blocheaza in trafic il percep ca prea lung. Si totusi cum este? Parerea mea e simpla, timpul nu este un concept indeajuns de eficient si ar tebui abandonat. Sa trecem la altceva si sa nu ne obosim gandindu-ne la implicatiile pierderii lui. Doar pt ca nu o sa mai ai zi de nastere nu iti fa griji, tot mori pana la urma. Nu merita sa urasti timpul, nu merita sa te gandesti la el ca trecut prezent si viitor si in special NU MERITA SA ITI SETEZI CEASUL INAPOI DOAR CA AJUNGI UNDEVA LA TIMP!
Convoc toti doritorii sa participe la un brainstorming pe tema "Cu ce sa inlocuim timpul?"
La naiba, trebuie sa plec, la ora 2 se inchide loteria!!!! :O
E pacat sa-mi lasi un comentariu ATAT de detaliat, atat de coerent, si sa nu te semnezi :P
Ce(cum)ar fi fost daca ..., e o intrebare (compusa) pe care aproape ca nu mi-o pun. Tu ai pus intrebarea si ai raspuns frumos. Tare frumos. Eu am cugetat acum un sfert de secunda si mi-am dat seama ca traind ceea ce traiesc, avand ceea ce am, chiar nu am regrete. Nici nu ma intreb ce/cum ar fi fost daca ... Daca ce ? :))
Si ce daca :)
SM
LA tine, draga mea...toate teoriile mele se ciocnesc, drezine, de carnea-mi :)
Si caii fac atac de cord, si nimeni nu mai fura ceasuri.
Esti binecuvantata!Si meriti!
Cred ca daca esti destul de perseverent/a cu intrebarea asta si incepi sa faci din ea Cubul lui Rubik e o metoda buna sa-ti pierzi mintile.
aka_exitus
Tocmai, ca n-o sa intreb prea mult, si nici nu intentionez sa-mi pierd mintile :)
Cand apar intrebarile...le "scuip" aici pe blog, ca sa ma "descotorosesc" de ele :)
Trimiteți un comentariu