tag:blogger.com,1999:blog-61008478919711987322023-12-31T11:15:03.982+02:00Thoughts and CloudsUneori nori, alteori soare și, de cele mai multe ori, gânduri printre rânduri :)Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.comBlogger572125tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-83086568082786801952023-12-31T11:03:00.000+02:002023-12-31T11:03:09.868+02:00Despre lectiile din ‘22 si ‘23<p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;">Anul 2022 a fost unul tortionar pentru mine. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;">Poate pentru ca
l-am inceput optimista, cu sufletul visator, cu sperante puse aiurea si fara
sa-mi cunosc limitele. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;">A fost anul in care am deschis cutia Pandorei. Am
invatat ce inseamna abuz emotional, ce inseamna toxicitate, am ajuns fata-in-fata cu niste patternuri
auto-distructive si-am reinviat demoni pe care-i credeam demult apusi. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">In acest
an, <b>‘22</b>, m-am simtit mai singura, mai tacuta si mai vulnerabila decat in toata
viata mea de pana atunci. </span><span style="font-size: large;">Anul 2022 a fost anul in care, ajunsa la capatul
puterilor (emotional vorbind), am inceput terapia. Stiam ca am nevoie de
terapie de multi ani. Insa mi-au ajuns cartile mele cu si despre psihoterapie.
Pana nu mi-au mai ajuns. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Odata cu psihoterapia am cunoscut-o si pe Cristina cea
care statea ascunsa-n strafundurile mintii mele de ani buni. Cea paralizata de
teama, cea pentru care tacerea este singurul refugiu. Cristina ascunsa si
speriata. Cristina mica-mica-mica. Cristina care fusese protejata de scutul
razboinicei care supravietuia. Caci de cand imi amintesc am fost priceputa la
supravietuire. Si la razboi. N-am stiut sa ma tem, sa ma intreb, sa ma ascult,
sa ma caut si n-am stiut (si inca nu stiu) sa ma iubesc. Sau sa ma plac macar.
Sau sa-mi arunc o amarata de coaja de paine. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Pe final de 2022 am facut ceva ce
poate n-am mai facut niciodata in viata mea. Am pus <b>o limita</b>. I-am spus
razboinicei din mine sa puna armele in cui, a iesit sufletul mic si speriat si
a spus “gata, destul. Nu mai vreau. E galagie si sunt speriata.” Am stat cu
toate emotiile mele in brate mult timp. Cu frica aceea paralizanta, cu
neincrederea, cu neputinta, cu durerea, cu tacerea si cu lacrimile uscate. Asta
in timp ce viata cea de zi cu zi se intampla. Caci eu vorbesc acum despre o
tornada de simtiri si emotii, insa nu e ca si cum as fi putut lua o pauza de la
a fi mama, de la a exista in rutina cotidiana. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Am inceput anul <b>2023 </b>fara
absolut niciun plan. Singura mea dorinta era sa nu mai muste teama din mine ca
un virus pcatos dintr-un trup vulnerabil. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Cum spuneam si ceva mai sus, am ajuns
sa cunosc adevarata insemnatate a cuvintelor abuz si toxic. Si sa pun prima
limita. A mea. Iar apoi am explorat putin senzatia asta. De protectie cinstita
pe care suntem cu totii datori sa ne-o oferim. Sa recunoastem ce ne face rau,
sa nu lasam otrava din jur sa ne fie letala. Bineinteles ca as fi vrut sa fug
mancand pamantul. De tot, oriunde. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Doar ca universul acesta magic a fost darnic
cu mine si mi-a daruit cea mai pretioasa comoara pe care un om ar putea sa o primeasca:
viata copilei mele <b>Luna</b>. Motivatia si sensul. Puterea si superputerea.</span><span style="font-size: large;"> </span><span style="font-size: large;">Am mai scris eu despre faptul ca de cand o
am, am inteles si ca am superputeri. O singura privire catre chipul ei perfect
imi da jaratec si zvac pentru inca doua vieti. Asa ca am scos capul din pamant
si-am indraznit sa mai vreau ceva. Sa VREAU. Asta deja stiu despre mine. Cand
vreau, <b>vreau</b>! Doar ca ma urnesc omeneste de greoi.</span><span style="font-size: large;"> </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Apoi timpul a inceput sa alerg</span><span style="font-size: large;">e. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Am clipit
si-a devenit azi. Final de an. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Anul 2023 a adus multe schimbari in viata mea.
Profesionala, personala, emotionala. Schimbari majore. Schimbari pe care eu le
simt bine. Cu care am facut pace, pe care le-am dorit, pentru care am muncit. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Revelatii? Mai, da, am si-o revelatie.</span><span style="font-size: large;">
</span><span style="font-size: large;">Doar ca inca nu-mi asez bine cuvintele si o mai las la dospit. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Am
realizat si ca imbatranesc, printre altele. Corpul, mintea, gandurile, toate au
obosit si toate mi-au spus pe rand, uneori: ai o varsta. Dar imi iubesc varsta.
Poate nu ma iubesc pe mine. Poate nu-mi pot controla ochiul critic si am tone
de reprosuri care-mi bantuie noptile. Mai, dar cei <b>39 </b>de ani ai mei spun o
poveste. O poveste fantastica. Pe care as vrea sa am vreodata puterea,
consecventa si timpul de-a o lasa pe niste pagini. Nu pentru lume, caci sunt un
muritor ca oricare altul. Ci pentru Luna, pentru eliberarea mea, pentru ca asa
am simtit mereu ca ar fi bine sa fac. Vedem. </span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;">Inchei anul in tacere. Nu stiu
daca voi regasi vreodata efervescenta de acum niste ani. Eu crezand despre mine
ca sunt extroverta. Nu-s! Am doar un gand mai insistent sadit in minte: vreau
sa incep sa fiu un OM mai bun. Bunatate, umanitate, esenta. Vreau sa caut
binele si bunul din tot ce se poate. Si sa pun armele in cui. A fost destul.</span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: large;"><br /></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;">P.S.* In Octombrie 2023, cu 2 zile inainte de ziua mea,
actorul Matthew Perry - aka Chandler Bing - a iesit din dimensiunea asta numita
viata. O pierdere si o durere emotionala pe care inca nu o pot procesa, poate
doar fragmentat, in putinele dati in care reusesc sa il plang. <b>Matty, Chan-Chan
man, omule minunat, te-am iubit si te iubesc enorm. Iti multumesc! </b><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><b><br /></b></span></p><p>
</p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;">P.S.** In iulie, 2023, am ajuns la al 4-lea concert Depeche
Mode. A fost un moment magic, de bucurie pura. A fost, poate, momentul acela in
care am relizat ca bucuria e in mine, inca acolo. La fel si viata.<b> Depeche Mode,
va ador, va multumesc!</b></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><b><br /></b></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"></span></p><div class="separator" style="clear: both; text-align: center;"><span style="font-size: medium;"><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBO5jPQMHjvFjp6_LPe6Nj211uzlukgUFtozJoaAPxijIcPmKeyrHBcVHf0EpgGbJ23ZA5gEc5Pr4JP-hBXmYYlZrA2qsi6v5nCd5tyLm-dl6ldrPiDY_epGqyxahWkqNCHDxpXw4ZD0vR2kAKS45rbdZACDZ8eCAnXl0gIsI4iO_pOPrPXWUEn1YJ1v0/s872/411186300_2134059656952131_6419346933901117979_n.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="872" data-original-width="768" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjBO5jPQMHjvFjp6_LPe6Nj211uzlukgUFtozJoaAPxijIcPmKeyrHBcVHf0EpgGbJ23ZA5gEc5Pr4JP-hBXmYYlZrA2qsi6v5nCd5tyLm-dl6ldrPiDY_epGqyxahWkqNCHDxpXw4ZD0vR2kAKS45rbdZACDZ8eCAnXl0gIsI4iO_pOPrPXWUEn1YJ1v0/s320/411186300_2134059656952131_6419346933901117979_n.jpg" width="282" /></a></span></div><span style="font-size: medium;"><br /><b><br /></b></span><p></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><b><br /></b></span></p><p class="MsoNormal"><span style="font-size: medium;"><b><br /></b></span></p>Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-58364838545841059032021-12-31T15:17:00.002+02:002023-12-31T10:45:30.097+02:00Final de 2021<p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Final de an. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Retrospectiva.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">In incercarea mea melancolica de a mai pastra cuvinte pe blog mi-am promis ca macar atat voi face. Voi avea o retrospectiva postata cu sfintenie in ultima zi a anului. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Un carusel emotional. Asta a fost 2021. Si as putea incheia aici articolul. Desi am cuvinte cat n-am timp si ajung mereu sa ma detest ca nu le las mostenire. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">2021 va ramane in mintea mea mult timp. As vrea sa-i analizez cronologic lunile insa sunt mult sub efectul anesteziant al ultimei perioade. Extremele au fost mereu cea mai buna definitie a mea. Si nu m-am dezis nici in 2021. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Daca prima jumatate de an a fost petrecuta sub povara rutinei, ultima jumatate de an a semanat cu o scena a unui documentar despre animalele salbatice. Si, cea mai pregnanta imagine care-mi bantuie pleoapele ar fi aceea a unei paduri in care un animal prins in capcana rage disperat pentru a-si recupera libertatea. Eu vad mai degraba o pasare batand isteric din aripi. Nu stiu daca pot desena aceasta metafora in cuvinte. Salbaticiunii ii sade bine cu libertatea. Asa si creatura din metafora mea. Trage cu toata fiinta-i sa se elibereze si sa-si ia zborul. Nu stie daca zborul o va salva, nu actioneaza decat in urma unui impuls. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Departe de a fi dramatica poezia descrisa mai sus. O vad ca pe o un pas spre lumina.</span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;"> In 2021 am decis ca e destul cat am fost doar mama si ca trebuie sa-mi indrept pasii inspre a regasi femeia. <span class="Apple-converted-space"> </span>A fi mama nu e putin lucru deloc. Doar ca, in stilul meu definitoriu, mi-am propus sa fiu o mama perfecta. Asa ca am alergat dupa aceasta himera cu disperare. Mama care nu-si lasa puiul de sub aripi nici macar o secunda. Mama care pune pe locul doi orice n-are legatura directa cu progenitura. Cariera, viata sociala, viata personala, ambitii, tot. Nu regret ca am alergat dupa himera perfectiunii materne. Pentru ca nu exista recompensa mai dulce decat imbratisarile copilului tau. Doar ca…la un moment dat, tot din pozitia de mama spun asta, vei vrea sa alegi ce e mai bine pentru odor. Si a te defini ca o mama si atat nu te mai lasa sa cunosti alte cai. Iar eu am vrut sa pot fi candva si prietena sau, mai ambitios, un exemplu pentru copila Luna. Asa ca am privit iarasi oglinda. Aia sincera. Aia care are doar critica constructiva. Si-am decis ca mai vreau lucruri. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Primul si cel mai important lucru pe care l-am dorit a fost sa-mi reiau activitatea sportiva. Pentru ca sportul mi-a fost psiholog. Sportul mi-a fost evadare, ambitie, dragoste si putere. Sportul m-a asteptat mereu, fara sa ma judece. Asa ca m-am ambitionat sa inchei capitolul deschis acum 10 ani. Acela de a deveni instructor de aerobic. O ambitie mare pentru o tipa aflata mai aproape de 40 decat de 30, din punct de vedere al varstei. O ambitie imensa pentru o mama ombilicala de puiul ei si fara niciun dram de ajutor venit din jur. Doar ca, daca Cristina vrea, Cristina isi ia. Si am vrut si am luat. Sportul nu m-a dezamagit nici de data asta. Si cand mi-am simtit in sfarsit mintea limpede, libera si ambitioasa, am zis ca e timpul de mai mult. Si-am obtinut si acel mai mult. Un nou job in agentie. A doua pasiune a mea. Sau, poate prima, tinand cont ca cea mai mare dorinta a fost candva sa scriu. Nici nu mai conteaza ordinea. Conteaza ca m-am intors din nou la munca mea. Un pas mic pentru unii, un pas mare pentru mine. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Emotional vorbind…nu stiu ce as putea spune ce nu a fost deja spus. Sunt constienta orice zi in care nu invatam ceva nou e o zi irosita. Si inca mai am muuuulte de invatat. Mult pana sa fiu macar putin multumita. Mi-am acceptat aceasta latura mereu nemultumita. De fapt, cred ca stiu cum sa o folosesc mai mult in avantajul meu. Ca pe o unealta care ma ajuta in loc sa-mi puna piedici. Am pierdut cumva pe drum destul de mult din capacitatea mea de a simti. Ma vad pragmatica si foarte condusa de ratiune, mai putin emotionala, mai putin sentimentala. Insa imi dau timp. Cred ca fiecare etapa pe care o parcurgem naste o noua personalitate a noastra. Eu mi le cunosc aproape pe toate. Si mi-e dor de cateva. </span></p><p class="p1" style="-webkit-text-size-adjust: auto; font-stretch: normal; line-height: normal; margin: 0px 0px 3px; text-size-adjust: auto;"><span class="s1" style="font-family: UICTFontTextStyleBody; font-size: medium;">Si…am mai invatat ceva in 2021. O stiam cumva insa am ajuns sa o si accept. Nu ca fiind o calitate, ci ca fiind o realitate. Ca sunt puternica. Suna a bullshit motivational. Insa ajunsesem sa ma vad extrem de mica. Of, ce mai razboi am dus cu mine pana am vazut ca trebuie sa ma mai si salvez eu de mine. Si sunt. Puternica. Singura dorinta cu care pot incepe noul an este de a nu ma opri. De a continua. Stiu ca vor exista muuuulte momente in care voi vrea sa pun planeta pe pauza. Multe momente in care nu voi mai crede in nimic. Multe momente in care nu voi mai dori nimic. Dar vreau sa am mereu puterea de a continua. Motivatia o am. Cu puterea e mai greu. Pentru ca trebuie dozata eficient. Atat imi doresc. Hai, ramai acolo, undeva, 2021. Ai fost bun dar vreau mai mult! </span></p>Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-58501064248916074482020-12-30T15:21:00.001+02:002020-12-30T15:23:43.603+02:00Introspectiva 2020<p> </p><p class="MsoNormal">Cam asta a fost. Un an de introspectie. L-am descris deja
intr-o propozitie, why bother for more? <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">2020 va fi un an tinut minte de planeta asta. Ne-am imaginat
oare ca ne vom intreba daca este sfarsitul lumii de atat de multe ori? Ne-am
imaginat oare toate starile emotionale prin care vom trece de-a lungul
intregului an 2020? <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Eu una nu. Imi amintesc si acum momentul in care omul mi-a
spus, intr-o fraza simpla, “a aparut un virus nou in China si este extrem de
contagios.” Am ras. Am crezut ca e o gluma. Ca e un fake news desprins dintr-un
scenariu de film. Avea sa fie ultima luna de normalitate. Normalitate. Ce mai
inseamna asta acum? Care este noul nostru normal? <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Lunile februarie si martie mi-au testat agonia. In casa cu
un copil ce tocmai se pregatea sa descopere lumea. Un copil care se hraneste cu
emotiile parintilor pentru ca este instrumentul lui principal care-l
stabilizeaza sau dezechilibreaza, dupa caz. Am facut exces de mass-media, am
facut provizii, am facut planuri de rezerva la planurile de rezerva. Am
incercat sa nu ma las coplesita si am esuat. Apoi am plecat. A fost cea mai
buna decizie pe care am putut-o lua. Ne-am mutat la tara, intr-o zona izolata,
alaturi de mama, sora-mea si copii. A mea si al ei. Femeile la adapost,
barbatii pe front. Cam asta a fost sacrificiul cerut de moment. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Primavara ne-a prins afara, in curte, cu padurea peste drum,
intr-o zona fabuloasa, departe de orice pandemie. Nu mi-a lipsit nimic. Si nu
degeaba spuneam ca mi-a ramas acolo o bucata de suflet. Pentru ca am senzatia
ca acolo am inceput cu adevarat sa ma intorc la mine. Acolo a fost Tibetul meu.
Faimosul loc de introspectie si meditatie. Seara de seara, afara, in curte,
privind luna si ascultand vocea naturii. Fara sa imi pese ce spune oglinda.
Fara ore stabilite pentru intalniri. Fara deadline-uri, fara aglomeratie l
metrou, fara parcuri anoste in care cauti putina conexiune cu natura fara sa o
regasesti insa. Luna a crescut acolo. Fara reguli de distantare sociala.
Respirand aer proaspat, descoperind ploaia, pamantul, mirosul de frunze
putrede, firele verzi de iarba nascuta atunci, soarele cu dinti, soare prietenos,
norii care “fac buuuum” si vantul care se joaca non-stop in parul ei. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">N-as fi vrut sa mai plecam de acolo. Dar aveam un acasa care
ne astepta. Omenirea se schimbase deja. Normalitatea era alta. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Am trait bineinteles vara caniculara din capitala. Prudenti
dar mai linistiti. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Una peste alta, mi-am petrecut pandemia in familie. O noua
valoare adaugata sistemului meu de valori. Familia. Importanta acesteia. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Anul 2020 mi-a adus ceva ce n-am mai reusit sa traiesc din
copilarie. Ne-am sarbatorit impreuna toate zilele de nastere; a mamei, a
sora-mii, a mea, a lui tata. Chestia asta nu s-a mai intamplat de cel putin 18
ani. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">La nivel emotional anul 2020 a adus revelatii. N-am simtit
povara distantarii sociale. Bine, eu fiind un lup singuratic de felul meu, mi-ar
fi fost<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>si greu sa ma simt impovarata de
acest lucru. Apoi mai exista si copila in viata mea. Creatura imi umple timpul
si-mi devoreaza libertatea. Asta cu libertatea insa e o poveste separata. Asta
a durut putin. Sa imi simt libertatea ilegala. Sa constientizez ca nu pot
oricand sa pun mana pe telefon si sa organizez “o ieseala la bere” sau “sa
mancam ceva si sa stam ca fetele”.<span style="mso-spacerun: yes;"> </span>Mi-a
fost dor de oamenii mei. Si inca imi este. Pentru ca, pe plan social, 2020 a fost
un an in care nu mi-am vazut prietenii. Prieteni vechi si dragi pe care abia
astept sa ii imbratisez. Nu mi-a placut niciodata sa ma pup cu oamenii, nu prea
ma las eu atinsa si am un simt extrem de dezvoltat al spatiului personal. Insa
am oamenii mei cu care aceste bariere nu exista. Si, oricat de avansata ar fi
tehnologia, nu se compara nimic cu un pahar de vorbe. NIMIC. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Dar am respectat toate regulile. Si le voi respecta in
continuare. Poate nu pentru mine musai cat pentru a-i proteja pe cei mai
vulnerabili. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">2020 m-a recladit si m-a demolat. Nimic nou. Insa de data
asta aveam manualul meu de instructiuni la indemana. Am trait bucuria suprema
cand am aflat ca sora-mea a invins cea mai crunta batalie a vietii ei. A
castigat. Ea este eroul meu in 2020. Nu exista cultura discutiilor sentimentale
in familia mea si niciodata n-o sa fim lacrimogeni unii cu ceilalti. Dar
sufletele noastre au respirat la unison anul acesta. EA a luptat cum n-am
crezut-o in stare si tot ea a castigat. Noi am fost langa ea dar meritul este
al ei 100%. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">2020 m-a invatat ce inseamna introspectia. Am dus batalia
extrovertei si mi-am strigat cuvintele oricand, oricui. In 2020 mi le-am spus
doar mie. Nici macar nu le-am scris. N-am simtit nevoia. Am vorbit cu mine zi
si noapte. Mi-am povestit viata, mi-am retrait amintirile, mi-am analizat
emotiile, am facut cat n-am facut in tot timpul trecut pana acum. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">Dovada sade faptul ca atunci cand am fost in buza prapastiei
(emotional vorbind), am privit in jos si apoi m-am dat un pas in spate. Nu am
cautat maini intinse si nici n-am plans ca n-a fost nimeni langa mine. Ramane o
metafora indescifrabila insa o vreau scrisa aici. <o:p></o:p></p>
<p class="MsoNormal">2020 pentru mine a fost anul cuvintelor nespuse si al
gandurilor nescrise. Un an destul de ciudat in care, totusi, m-am simtit bine.
Un an care mi-a adus un echilibru rational. Am redescoperit sportul. Nu asa cum
as vrea, din lipsa de timp, insa sunt multumita de evolutia mea pe acest plan
si stiu ca sunt dependenta in continuare de miscare fizica. Mi-am redescoperit
corpul. Mi-am testat limitele fizice si mi-am dat seama ca inca sunt in
control. O satisfactie in plus pentru mine si ambitiile mele. Am ajuns in
sfarsit sa gandesc realist si sa ma multumesc eu pe mine, vesnica nemultumita.
Am realizat cat este de important sa nu ma mai judec atat de dur si sa-mi ofer
din cand in cand si un respiro. Chestie de neconceput pana acum.</p>
<p class="MsoNormal">Per total, am invatat in 2020 o noua normalitate. Inca ma
simt ruginita in a ma exprima in scris. Ceea ce mi se pare ciudat, de vreme ce
eu DOAR asa reuseam sa ma exprim coerent. Dar ma incanta provocarea. Pentru ca
STIU ca e doar o alta oportunitate de a mai invatat ceva. Ador sa invat. Sa
reuseasca viata asta sa ma mai surprinda cu ceva. </p>
<p class="MsoNormal">Asadar, inchei anul 2020 intr-o noua forma a mea. Am cateva
planuri care imi dau un oarecare entuziasm pentru viitor. Un sentiment de
mandrie pentru ca se scrie istorie in jurul nostru si nu trebuie decat sa
asistam cuminti la schimbare. Si aleg constient sa-mi atribui cuvantul “rabdare”
ca fiind cuvantul lui 2021.</p>
<p class="MsoNormal"><b style="mso-bidi-font-weight: normal;">Attraversiamo</b>
(Eat.Pray.Love. Elizabeth Gilbert 2006)</p>
<p class="MsoNormal"><o:p> </o:p></p>Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-1635582426802417302019-12-31T16:02:00.002+02:002019-12-31T16:02:31.040+02:00Doua retrospective la pret de una.<div class="MsoNormal">
Aveam un obicei de-a face retrospectiva anului pe blog. Aveam. Si-mi sade undeva in spatele urechii, apasand cumva peste toate gandurile, faptul ca am oprit subit postarile in august 2018. Cum, n-am scris eu despre cel mai important an din viata mea?! Aveam tone de ganduri ce-au ramas nescrise si mi se pare pacat. Imi par cele mai frumoase si cele mai incarcate de trairi.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
2018 a fost anul meu de gravida. Un an plin si insemnat. Anul in care am devenit mama. Anul in care am devenit matusa. Anul in care a venit pe lume Luna mea perfecta si David, nepotul meu. Au petrecut primul Craciun din viata lor impreuna si eu am trait prima oara toate emotiile posibile. Nu numai de bucurie. Am trait si oboseala si tristetea si teama. Am cunoscut pentru prima oara in viata mea frica aia adevarata. Teama ca ceva rau s-ar putea intampla puiului tau este cea mai cumplita. Am trait renuntarea la mine si renasterea devotamentului total. Am trait dragostea aia neconditionata in care doar dai si dai si dai si nu doar ca nu astepti nimic in schimb dar chiar si cand crezi ca nu mai ai ce sa dai, tot mai dai putin. Dai pana la durere. Dar intotdeauna orice durere si apasare si tristete si frustrare - toate devin microscopice in comparatie cu puterea aia imensa a iubirii pe care o traiesti si o secunda atunci cand iti privesti puiul.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Intr-un rezumat scurt - anul 2018 a fost inceputul noii mele vieti. O viata in care am realizat ca am super puteri. Indiferent CE - eu voi fi puternica in fata copilei mele. Am stiut asta de cand am simtit-o in burta si ulterior cand am luat-o prima oara in brate. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Ar fi fost multe de detaliat. Caci mamicia vine cu lupte, renuntari si re-prioritizari. Oricat as fi vrut eu sa NU fie totul despre mamicie - 2018 mi-a spus clar ca - atata timp cat aduci o bucata de viata pe planeta asta - esti responsabila de ea. Total, complet, fara scuze. Cel putin o perioada. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Ne-a gasit finalul de 2018 cu o Luna mucioasa la piept. Certata cu somnul. Nu i-a placut niciodata sa doarma. Diminetile poate, dupa ce rasare soarele. I s-o trage de la nume, nu stiu. Pe la 12 fara 2 minute a adormit si omul meu ma astepta cu o sampanie in mana ca sa tipam in soapta “la multi ani”, sa ne strangem in brate, sa ciocnim un pahar si sa pot cadea franta pe un colt de pat. Cu speranta si viata plina. Fara secunde irosite, cu minus aproape toate kilogramele pe care le “castigasem” in sarcina. Si n-au fost putine. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Asa ca mi-am inceput anul cu foaaaarte putine asteptari. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Stiu ca am mai spus asta de cateva ori insa azi, acum, aici, simt ca anul 2019 m-a slefuit emotional. M-a reconstruit. Mi-a oferit o perspectiva pe care nu doar ca nu am mai abordat-o - nici nu stiam ca exista. O perspectiva din afara mea. O perspectiva in care functionez ca un ceas elvetian dar nu pentru mine. O perspectiva in care daruiesc timpul, corpul si emotiile mele. O perspectiva in care pot observa totul detasata de vocea aceea interioara care analizeaza totul. O perspectiva empatica aproape 100%. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Teoretic n-am inventat nimic. N-am descoperit nimic. Femeile devin mame in fiecare zi, vietile se schimba in fiecare secunda si oamenii au mereu revelatii. Practic, n-am reusit sa privesc vreodata lumea cu alti ochi in afara de ai mei. Pana in 2019. Cand am descoperit totul fara sa fiu eu. Am descoperit cum e sa fii mic si neajutorat si sa depinzi total de altcineva. Cum sa vorbesti fara vorbe, cum sa gandesti simplu, ca o forma de viata ce incearca sa existe pentru prima oara. Am descoperit ziua si noaptea. Linistea si zgomotul, mirosul si vazul. Am vazut pentru prima oara zapada, soare, copacii inverzind, florile cautand lumina, aerup devenind cald, ploaia, norii, mirosul pielii, apa calda, oamenii.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Am descoperit gustul. Muzica, atingerea. Si cam tot ce inseamna lumea asta. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Apoi, cand deja m-am dezmeticit cat de cat - am inceput sa ma vad si pe mine. Initial incercanata, robotica, obosita. Apoi mai vie, mai dornica. Mi-am descoperit corpul, sufletul, existenta cea noua.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cea mai de pret descoperire a fost cea a timpului. Clipe, secunde, minute. As vrea sa nu-l mai dorm vreodata si totusi. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Timpul nu sta si totusi incerc sa-l tin captiv. Unele secunde as vrea sa-mi imbrace simturile pentru totudeauna dar parca sunt curioasa si de ce aduc clipele inca netraite.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Anul 2019 a fost unul extrem de activ si totusi il simt ca si cum ar fi trecut mai repede decat as fi putut clipi. Am calatorit. Am sarbatorit. Am plans. Mi-am privit viata de pana acum si mi-am facut planuri. Sunt un om normal. Si totusi, ma simt un om cu superputeri. Sunt mama. Sunt femeie. Simt ca am trei vieti. Una pe care abia o mai tin minte, una care imi ocupa tot timpul si alta care e pe cale sa se intample. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
O lectie invatata in 2019 este ca...trebuie sa gandesc cu sufletul uneori. Am renuntat la instinct si m-am bazat pe ratiune. Mi-am umplus creierul cu matematica si carti de psihologie. Nu regret. Inteleg multe si pot sa reactionez logic. Insa, uneori, viata e despre miracole. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cele in care nu credeam. Cele pe care trebuie sa le simti. Viata e bucurie. Viata ni se intampla o singura data. Si, odata cu nemurirea pe care crezi ca o castigi atunci cand creezi viata, apare si o irationala teama de sfarsit. Din acest motiv as vrea sa traiesc mai intens totul. Sa multumesc pentru tot, sa apreciez ce am si sa vreau mai mult. <o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Sa inceapa 2020.<o:p></o:p></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-66800464856328785782018-08-16T17:00:00.000+03:002018-08-16T17:00:06.294+03:00Încă puțin până la încă puțin<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ufff, mai e
puțin. Dacă e s-o gândesc la scară largă...au trecut aproape 9 luni într-o
bătaie de gene. Dacă e s-o cuget în moleculă...am simțit fiecare secundă ca un
ac de tatuaj intrând în pielea mea repede, precis și ușor dureros. 60 de ace în
fiecare minut. Și-mi plac tatuajele, și-mi place senzația aceea pe care o lasă
tușul când se contopește cu pielea ta scriind o nouă poveste veșnică. Dar spre
final parcă tot ce simți e durere și amorțeală. Abia aștepți să-ți porți în
piele povestea, abia aștepți să-ți privești în oglindă odrasla din tuș. Dar
doare. Ustură. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așa și cu mine,
acum. O fi natura de vină. Găsește ea o cale să ne facă să privim totul ca
fiind firesc. Acum natura încearcă să mă convingă să-mi îmbrățișez teama de
naștere. Teama irațională evident. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A fost frumos să
simt o viață crescând în mine. Interesant mai degrabă. Este și un dram de
magie, nu neg, cu tot scepticismul meu. A fost printre cele mai interesante
perioade pe care mi-a fost dat să o trăiesc. Nu e totul știință și matematică
așa cum credeam. Dar nici n-am încă vreo defniție pentru ceea ce simt. Și
spiritualitatea care mi-a rămas ascunsă-n suflet e pentru mine și atât. N-o voi
dezbate nicidecum aici și nu acum. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu, personal, am
simțit că fac un efort continuu. Nu mă simt deloc specială, mă simt obosită. Nu
pot spune că ”m-am sacrificat” ci că mi-am recalculat prioritățile și mi-am
ascultat corpul. Corpul meu a cerut răsfăț, iubire și odihnă. Corpul meu
obișnuit cu ambiții și mini-tortură s-a trezit deodată funcționând caritabil
pentru o chestie pe care încă nu o percepe altfel decât o povară. Corpului meu
îi plăceau hainele mulate excesiv și privirile lungi. Corpului meu îi plăcea să
alunece într-o lene completă și într-un somn egoist. A dispărut și lenea, a
dispărut și somnul. Despre haine, n-are rost să mai vorbim. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Totuși, am și
câștigat. Am câștigat putere. Rezistență. Am câștigat capacitatea de a observa
și de a avea răbdare. Infinit mai multă decât aveam. Am câștigat independența
față de lumea ce mă ținea prizoniera aparențelor. Am câștigat bunătate,
sensibilitate și suflet. Dar sunt niște rezerve cifrate pe care, deși le am, nu
le pot consuma oricum. Am dezvoltat în particular o sensibilitate pentru
animale. Sunt extrem de sensibilă în a vedea animale în suferință. Și înainte
eram, dar acum efectiv mă sfâșie orice are de-a face cu animanele abandonate
sau chinuite. Am câștigat înțelegere față de cei ce în alte situații ar fi
beneficiat din partea mea doar de critică. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În fine, îmi
notez ideile și gândurile în speranța că voi rămâne cu ele aici dacă memoria va
alege să mi le șteargă. Sunt același om și totuși diferit. Îmi plac aceleași
lucruri și totuși nu mă mai simt legată decât de câteva chestii bine definite.
Am RE-definit noțiunea de prietenie. Și am descoperit că mă tem totuși de ceva.
Cam astea sunt revelațiile ultimei sute de metri. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mi-am propus să
mă odihnesc în următoarele săptămâni. Săptămâni, da, căci atât mi-au mai rămas
în formula curentă de cuplu plus motan mult-iubit. Mi-am propus să meditez, să
dorm, să fac băi lungi și răcoroase și să citesc. Nu simt nevoia de altceva.
DAR am învățat ca nu tot ceea ce îți propui îți și iese. Așa suntem noi,
oamenii. Avem nevoie să ne încălcăm cuvântul pentru a ne dovedi umanitatea.
Pentru a contesta matematica existenței. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așadar mai vedem
ce-mi iese din ce mi-am propus. Să ne citim cu bine!<o:p></o:p></span></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com9tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-53411841733546713732018-07-10T14:25:00.000+03:002018-07-10T14:25:09.335+03:00Fantezii de moment și gânduri de viitor<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Vremea e
perfectă! Mă temeam că voi avea de suferit datorită verilor toride a la
București. De fapt, insomniile mele au și început în nopțile sufocante de prin
luna mai. Însă zilele acestea recuperez. Aud cum plouă și zâmbesc în somn. Caut
motanul care-mi șade tolănit deasupra capului, îi țin lăbuța în palmă și adorm
la loc.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Fericirea mea
este simplă și vine în valuri. De asta îmi și doresc să mai aștern câteva
rânduri aici pentru că îmi fug milioane de gânduri prin creir și rămân ca de
obicei cu regretul că nu le-am prins în taste. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am dat o fugă
până la Baia Mare și, prinsă în vârtejul evenimentelor, am uitat că mai există
internet. A fost ciudat cum m-am simțit foarte acasă deși am simțim și că sunt
într-o excursie. Mi-am revăzut aproape toate rudele cu ocazia faptului că sora
mea s-a căsătorit. Încă nu pot procesa informația. Anul 2018 e pe repede
înainte. Mă lovea plânsul și îmi spuneam că nu se poate ca ghemul blond și
slăbănog ce încă îl văd în ea să fie acum femeia frumoasă pe cale să aibă o
familie. Am câștigat și-un frate totuși. Unul drag și frumos. Și, în timp ce
dansam toți 4, eu cu al meu om și ea cu al ei om, toți îmbrățișați, mă simțeam
tare fericită și norocoasă. Că suntem 4, pe cale să devenim 6. Totul s-a
sincronizat fără să fi încercat măcar să ne sincronizăm. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Revin în
Bucureștiul pe care anul ăsta îl iubesc. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De câteva zile
ocd-ul meu a explodat. Fac curățenie compulsiv, iar și iar și iar și iar. Am
citit pe undeva, printr-un articol legat de maternitate că i se mai spune și
sindromul cuibului. Așa o fi.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Trec prin stări
care mai de care mai ciudățele și mai noi. Doar că nu prea mai caut să mi le
explic, încerc să le iau așa cum vin. Știu că sunt intense și știu că vor
dispărea de parcă n-au fost nciodată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De pildă,
săptămânile trecute cea mai nouă povară a fost să încerc să-mi accept corpul. Rațional
cunosc toate explicațiile. Emoțional...mai greu. Accept cu greu că mai am puțin
și sunt mai rotundă decât planeta. Îmi amintesc ușor înciudată că nu mi-au
plăcut niciodată femeile însărcinate, rotunde și gâfâind obosite. Acum mă număr
printre ele. Și le respect mai mult ca oricând. Altele or fi în cea mai
frumoasă și roditoare perioadă, a mea înseamnă disconfort și efort. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cum
spuneam, mă privesc zilnic în oglindă și singura salvare a unei minți în prag
de sinucidere e o fantezie cu mine la sală. Îmi amintesc constant că timpul trece mai
repede, că în curând apare și minunea asta mică pentru care am decis că eu nu
contez în cele 9 luni. Aiurea. Tot mai cârcotesc pe alocuri. Uneori mă cuprinde
o teamă dureroasă, ba că no să fiu o mamă bună, ba că de unde știu eu dacă e
momentul bun, dacă totuși nu eram pregătită, dacă o iau razna, dacă gândurile
mele sunt neobișnuite, dacă, dacă, dacă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Un lucru este
cert: nu pot să mint. Trebuie să fiu sinceră și să descriu fiecare emoție fix
așa cum este. N-are rost să mă mint. Să-mi spun că m-a cuprins zenul absolut și
că nu mi-e dor de o beție. Ah, și încă cum. Până și de plajă îmi e dor, cu tot
cu alergia mea solară. Aș sta pe plajă fără loțiune, cu un pahar de un litru
plin cu vin roșu și o țigară lungă de juma de metru. Ăsta e alt aspect al
ultimelor săptămâni. Pe măsură ce devin mai imobilă îmi doresc tot mai mult să
mă plimb. ORIUNDE! Chiar și-n locurile în care în mod normal nu m-aș mai plimba
pentru că m-am plictisit. Am fantezii cu mine dansând în Vamă. Vai dar cum ar
merge o Grecie, uf, poate un traseu montan, hai că rup parcurile la cât mă plimb
diseară. În realitate...negociez cu mine vreo 5 minute când mă rostogolesc spre
toaletă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>Ce nu s-a
schimbat? </b>Păi...insist să fac cel puțin 80 de genuflexiuni zilnic. Să beau
lapte până mi se apleacă și din când în când câte un Guinness. De poftă! În
continuare NU mă acomodez cu nicio comunitate de mămici și consider inutil
schimbul de sfaturi atotștiutoare. Nu m-a lovit iubirea față de bebeluși și
nici nu mă simt născătoare de minuni. În continuare îmi ador motanul și este
EXCLUS să mai răspund la întrebări stupide precum ”păstrați pisoiul după ce
vine copilul?”. În continuare nu pot să fac compromisuri atunci când iau câte o
decizie pe care o simt eu că e bună. În continuare simt că este o perioadă
intimă și prefer să decid EU ce informații răspândesc, ce comunic, ce nu
comunic, ce împart cu alții, ce nu împart. Sunt teritorială și nu-mi place să
îmi împart bucuria decât atunci când simt eu că pot să o fac. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>Ce s-a schimbat?</b> Prioritatea
cu care văd lucrurile. Prioritatea pe care o acord oamenilor. Oscilez între a
fi buricul universului în lumea mea și a nu fi buricul universului în lumea
mea. Nu-mi mai par atât de importante multe lucruri. E greu de descris în
cuvinte. S-a schimbat modul în care mă privesc eu pe mine. S-au schimbat
așteptările pe care le am eu de la mine și de la oamenii foarte apropiați. Mi
s-a schmbat lumea. Există un cerc extrem de restrâns de oameni pe care îi
iubesc și...restul planetei. Nu mai am așteptări de la oameni și, cumva asta mă
ajută să nici nu am dezamăgiri. Din nou, e greu să explic. Simt ca și cum m-aș
fi relocat într-un acvariu de sticlă, văd totul din interior spre exterior dar
nu mai sunt accesibilă decât când și cum doresc. Și, printre cele mai
importante lucruri care s-au schimbat se numără viața mea de cuplu. În bine. În
perfect. E prima oară în viața mea când privesc în urmă și îmi aprob toate
deciziile romantico-emoționale luate. Pentru că dacă nu le luam, azi nu eram
aici. Și aici trebuia să ajung. EVIDENT: acesta nu este un happy end. Acesta
este prezentul. Ce ne rezervă viitorul...nu știm. Știm doar să construim.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">N-aș vrea să fie
un articol de tip jurnal de sarcină. Aș vrea să fie un moment lipit aici, pe
care cine-știe, voi vrea să îl retrăiesc. Mi-am promis că voi scrie mai multe
în momentele de bucurie absolută. Ca azi. Plouă. E răcoare, mâțul îmi doarme
alături, parcă totul e atât de normal și de obișnuit încât doar eu știu că de
fapt bucuria stă în simplitate și în trăiri.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><b>Să ne citim cu
bine.</b><o:p></o:p></span></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-18858247076273905332018-05-04T12:06:00.003+03:002018-05-04T12:06:44.768+03:00Adevarul despre ”cea mai frumoasa perioada din viata unei femei”<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Pentru mine
vorbele nu-s definitive si nici categorice. Sunt ghidaje si sunt aer. Respir
cuvinte, deci n-am cum sa ma limitez la doar cateva. Asadar, ca un
”disclaimer”, ceea ce scriu in randurile de mai jos poate fi contrazis. De cei
ce ma citesc sau, poate chiar de mine, in viitor. Insa asta sunt eu azi. Asta
simt azi, asta respir azi, asta vad azi. Asta scriu azi. Nu am pretentia ca e
adevarul absolut, e parerea mea. Pe blogul meu.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu, Cristina, nu
sunt genul acela de femeie careia ii tresalta uterul la vederea unui bebelus.
Mai mult, nu-mi plac copiii. Nici nu-mi displac. Imi sunt indiferenti. Le
zambesc daca-s simpatici. Nici nu ma enerveaza. Nu fac parte din categoria
agasatelor/agasatilor de plozi mieunatori. Copilasii sunt niste creaturi mai
mici. Nici nu m-a interesat sa le definesc existenta in vreun fel. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu mi-am dorit
urmasi. Ba din contra. Am avut chiar de suferit datorita acestei convingeri.
Pentru ca nu am simtit nevoia sa-mi impletesc genele cu niciun mascul cu care
mi-am impartit la un moment dat si zilele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Totusi, pentru ca
viata ne transforma din omizi in fluturi, am intalnit si barbatul care mi-a
”trezit ovarele” – ca sa fiu poeta. Am intalnit barbatul de care m-am
indragostit, fara pic de egoism si ale carui trasaturi am vrut sa le vad
impletite cu ale mele, formand o creatura doar a noastra. Am intalnit barbatul
care m-a convins (fara niciun efort) ca imi doresc un copil. Si o familie.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ce a urmat...e o
poveste lunga. O poveste pe care m-am abtinut cu greu sa nu o relatez de-a
lungul timpului sau in timpul puseelor de furie ce-au venit din belsug. Mi-a
trebuit ceva timp sa ma auto-conving ca intimitatea nu se imparte (dar despre
asta intr-un alt articol).<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">In prezent sunt
insarcinata. Port in pantece un copil pe care-l numesc miracol. Stiu, fiecare
mama isi numeste astfel progenitura. E firesc. Miracolul meu a venit dupa o
asteptare de aproape 3 ani. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Corpul meu s-a
incapatanat sa nu raman insarcinata. Ajunsesem sa cred ca sunt pedepsita pentru
toate datile in care mi-am jurat ca nu vreau urmasi. Ajunsesem sa inteleg ca nu
controlam nimic. Ajunsesem sa nu mai am nicio speranta dar sa ma prefac
optimista. Ajunsesem sa ma conving ca e mai bine asa. Sa ma resemnez. Ajunsesem
dincolo de ceea ce auzisem cu ”exact cand nu mai speri, atunci se intampla”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Si...s-a
intamplat. Dupa 3 ani in care sistemul de sanatate m-a dezamagit in feluri care
mai de care mai surprinzatoare, exact in
perioada de dincolo de resemnare – am aflat ca am ramas insarcinata.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Vestea m-a
paralizat. Am ramas blocata intr-o stare de ”nu pot sa cred” amestecata cu ”ce
naiba fac acum?”. M-au trezit rapid
cateva probleme de sanatate. Pentru ca viata nu e roz si nici ca-n filmele
americane. Am impresia ca trebuie sa platim cumva pentru fericirea noastra. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Asa a inceput
pentru mine ”cea mai frumoasa perioada din viata unei femei”. Paralizata de
uimire si spaima. Si cu 3 medici care mi-au spus ca-mi voi petrece urmatoarele
9 luni in pat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am rezistat
aproximativ 3 luni in pat. Am ales sa nu impart vestea cea mare decat cu
familia. A ”rasuflat” totusi informatia si in cercul prietenilor foarte
apropiati. Mi-era teama sa ma bucur sau sa sarbatoresc ceva. Unde mai pui ca
statul in pat si teama constanta de pericol au reusit sa ma reuneasca cu o
”cunostinta” nu tocmai placuta. Depresia. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Corpul meu imi
pregatea noi surprize. Se incapatana sa trateze viata din uterul meu ca si cum
ar fi fost un intrus periculos. Am avut cele mai oribile stari cu putinta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De fiecare data
cand citeam ceva despre stralucirea gravidelor si frumusetea sarcinii ma apuca
disperarea. Pentru mine fiecare zi era o noua zi de supravituire intr-un morman
de senzatii urate. Corpul meu revoltat, greturi obositoare, insomnii,
nesigurante, hormoni clocotind, confuzie, durere fizica si intr-un final,
epuizare psihica. Plus o teama constanta cu care incercam sa ma lupt. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">”Cea mai frumoasa
perioada din viata unei femei” a avut (si are inca) doar doua aspecte pozitive.
Primul este ca bebelusul meu creste. Al doilea este ca omul meu si familia mea
mi-au fost alaturi trup si suflet. De asta n-au contat nici kilogramele care se
acumuleaza parca mai repede decat mi-as fi dorit. Nici tenul si pielea care nu
doar ca nu stralucesc, dar s-au uratit. Nici unghiile, parul si dintii, care au
nevoie de o ingrijire speciala si care sunt in pericol zilnic. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Sarcina este o
perioada de sacrificiu. Corpul iti este invadat si o alta faptura se hraneste
cu resursele tale energetice si de hrana. Renunti pe rand la tot ceea ce
insemna placere egoista. De fapt, in cazul meu a insemnat renuntarea la tot,
peste noapte. Daca despre ocazionalul pahar cu vin si tigarea matinala nici
n-are rost sa vorbesc, incercati sa va imaginati ce inseamna pentru un om
foarte activ sa se limiteze la dimensiunile patului. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Apoi, pe masura
ce cauti solutii, vin sfaturile. Industria nesfarsita a maternitatii si
parentingului. Un univers paralel de ”asa da si asa ba”. Priviri critice. Greseli
de neiertat. Nu exista ”nu stiu” ci doar
”esti o mama egoista”.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De la un
catralion de solutii naturiste, vindecari holistice si asa mai departe, la alt
catralion de solutii medicale inacesibile sau extrem de costisitoare. Plus, sa
nu uitam de sistemul de sanatate extrem de defect. In care doar existi. Si
cotizezi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Era informatiei
si a tehnologiei a transformat majoritatea femeilor in medici acreditati de
internet. Industria de parenting este una de-a dreptul bolnava, daca ma intrebi
pe mine. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">E chiar un cerc
vicios. Pentru ca sistemul de sanatate nu informeaza si nu ajuta, din ce in ce
mai multe mame isi decid soarta. Pana aici nu am nicio problema, insa pentru
cineva nou ”pe piata”, asa ca mine, avalansa de informatii poate sa fie mai
mult periculoasa decat folositoare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Tot asteptam sa
ma ”conectez” cu viata din mine. Tot asteptam sa incep sa stralucesc. Sa am
zenul acela de icoana, despre care citisem pe net. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aiurea. Ca-n
basmele cu printi si printese, in perioada de sarcina nu presara nimeni praf de
magie peste burta ta perfecta. Or fi si femei mai norocoase. SAU, poate femei
care trateaza mai degajat problema. Eu nu am fost una dintre ele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu sunt mai
egoista. Imi iubesc corpul si a-l vedea din ce in ce mai diform nu imi este
usor. In egala masura imi ador viata din acest moment. Si sunt recunoscatoare
pentru dorinta ce mi se implineste in fiecare zi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Doar ca...am
invatat ceva nou. Ca sarcina este ceva intim si personal. Cat timp porti un
copil in burta esti tu si deciziile tale. Cel MULT il poti implica si pe
partener – asta daca esti norocoasa sa ai un partener ca al meu, intelegator si
foarte alaturi de tine. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Sarcina mea este
a MEA. NU vreau sa ma laud pe Facebook. Nu vreau poze cu burta. Nu vreau sa
vorbesc despre asta cu alte mamici si nu vreau sfaturi. Nu mi se pare firesc sa
fiu intrebata la cate ecografe am fost pana acum. Nu mi se pare firesc sa fiu
intrebata cum vreau sa nasc, ce sex are bebelusul si cate kilograme m-am
ingrasat. Poate exagerez. Dar am impresia ca ceea ce se intampla inauntrul meu
trebuie sa ramana inauntrul meu. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu inot intr-un
ocean cu informatii care, vreau nu vreau, ma ating. Femeile au nascut de mii de
ani si vor continua sa o faca. Nu sunt eu mai speciala si nici nu doresc sa
fiu. Am, pentru prima oara in viata mea, o perioada introverta. Singurele
lucruri asupra carora ma pot concentra sunt corpul meu si viata de familie pe care
o am in prezent cu om si motan in brate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu-mi fac blog
pentru bebelusi. Nu voi inunda pagina de Facebook cu pozele copilului nostru. Si
nici nu mi se pare ca maternitatea este apogeul exitentei femeii. Cred ca
maternitatea este ceva complementar vietii. Categoric, nu oricine poate sa o
faca si nu oricine merita sa o traiasca. Insa e un subiect atat de intim si
delicat incat prefer sa-mi musc limba, chiar daca am opinii. Maternitatea este
ceva intim.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Si, pentru ca
mi-as dori ca acesta sa fie primul si singurul articol de profil din blogu-mi,
as pune punct aici. Nu promit insa. Promit sa nu fiu intruziva. Asta da.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Sa ne citim cu
bine, sa ne ingrasam frumos :)</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-13409244427296944052018-02-22T10:09:00.000+02:002018-02-22T10:09:20.170+02:00NU sunt sexy pentru TINE, sunt sexy pentru MINE<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dacă și tu faci
parte din categoria violatorilor de Vaslui care consideră că femeia și-o
merită/o cere/o vrea/așa e normal să i se întâmple pentru că poartă fuste
scurte și are decolteu generos, e mai bine să nu-ți irosești timpul citind
acest articol. Nu-l vei înțelege, e posibil să-ți crească testosteronul cât să
vrei să mă pui la punct cu vreo două palme peste cur și un căluș în gură. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Totuși, dacă ești
genul de persoană deschisă și la alte opinii, cu gustul dialogului și fără
prejudecăți, citește mai departe. Ai un dram de încredere. S-ar putea să-ți
folosească.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu, Cristina,
sunt o creatură extrem de sexuală. Așa am fost de când mă știu și (sper) să fiu
așa pentru tot restul vieții. Pentru mine sexualitatea nu este o
caracteristică, ci este o stare de fapt. Nu știu dacă am avut de-a lungul
vieții momente în care să mă dezbrac complet de sexualitatea mea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am avut
într-adevăr etape în care mi-am folosit sexualitatea ca un magnet de atras cuie
ruginite. Am trecut (ca orice femeie) prin etapa în care validarea mea ca
femeie s-a întâmplat prin ochii masculului din viața mea. Fetițele au această
”calitate” de a crede că sunt întreg universul unui bărbat. Că dacă el dispare
din viața ta, dispar toate lucrurile frumoase pe care le-ai simțit. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Au fost momente
când am fost (a se înțelege ”mă simțeam”) frumoasă doar pentru că mă făcea un
el să mă simt frumoasă. Am fost încrezătoare doar pentru că exista un el care
să mă injecteze cu încredere. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Au fost chiar și
etape când întreaga mea existență de cameleon sentimental era validată doar de
un El. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Și apoi, a venit
momentul singurățății. Când n-a existat niciun el. Și când n-am existat nici
măcar eu. Etapa în care a existat doar cenușă de suflet și nimic altceva. Etapa
în care trebuia să mă reconstruiesc și nu știam CUM pentru că nu mă cunoscusem
niciodată până atunci. Și ce vedeam în oglindă...nu-mi plăcea. Și ce citeam pe
hârtie, nu înțelegeam. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Țin minte că m-am
închis în casă cu gândul să-mi fac mult rău. Și nu, nu este încă o epistolă
lacrimogenă și plină de feminitate. Sau o poveste feministă despre pasărea
Phoenix. E povestea mea, reală. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu mai știu câte
zile am stat închisa în casă. Aveam telefonul închis și frigiderul ticsit cu
sticle cu vin. Și o oglindă alături. Și un motan leneș pe care-l ignoram pentru
că nu mai găseam în mine suficiente resurse emoționale. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu m-am
reconstruit atunci. Din contră. M-am judecat până nu mi-au mai rămas motive să
mă judec. Mi-am luat fiecare defect și l-am glorificat. Am defecte. La fel cum
am și calități. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Despre acestea
din urmă este vorba azi, aici. FĂRĂ comparație. Este vorba despre mine și doar
despre mine și nu mă raportez la lumea exterioară dintr-un singur motiv: NU ÎMI
PASĂ! Lumea îmi va lua mereu ce-i trebuie. Într-un fel sau altul mă va forța să-i
plătesc ofranda existenței mele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așadar. Mai spun
o dată. Eu, Cristina, sunt o femeie. Singura femeie importantă din lumea mea.
Singura pe care o am și cu care voi fi nevoită să ”locuiesc” până când nu voi
mai fi nevoită să locuiesc. NU m-am ”acceptat” pentru că n-aveam încotro, m-am
acceptat pentru că eu chiar mă plac. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu am nevoie să
mi se spună nici că-s frumoasă și nici că-s deșteaptă. E drept, îmi place s-o
aud. Când e o apreciere sinceră și spusă din suflet. Anii pe care-i am m-au
învățat să deosebesc complimentele false de aprecierile sincere. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Îmi place să mă
privesc în oglindă. Îmi plac pozele reușite. Îmi place să mă simt privită, îmi
place să mă simt dorită. DAR NU DEPIND de asta. Nu este o condiție care să îmi
valideze încrederea pe care o am în mine. Pot să trăiesc și cu toate cele de
mai sus și fără ele. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Feminitatea și
sexualitatea sunt printre lucrurile care-mi plac cel mai mult la mine. Nu aș
vrea să-mi anihilez niciodată aceste două caracteristici. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mi s-a spus
cândva, demulticel, în cadrul unei petreceri destul de pompoase, că am
atitudine de profesoară nazistă. Stârnesc curiozitate dar multora le este teamă
să pășească mai înspre mine. Am luat-o ca pe un compliment. O femeie frumoasă
dar mult prea accesibilă devine ieftină. O femeie frumoasă dar niciodată accesibilă
devine bună de canonizat. Faptul că sunt undeva la mijloc mă echilibreză. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu vreau să
aparțin niciunui tipar. Nu-mi plac șabloanele. La fel cum nu mă conformez
modei, la fel cum am căutat mereu să mă deosebesc de turmă. Nu suport hainele
la indigo, confuziile de nume sau împărțitul partenerilor. Știu că e
ostentativă goana asta după unicitate. Ce mă amuză este cât de multe persoane o
fac pentru că au citit în cărți și cât de puține o fac pentru că o au în sânge.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În fine.
Articolul a început de la ideea asta cu care prea puțină lume se împacă bine,
cum că femeile sunt sexy pentru ele și abia apoi pentru public. Eu aș tăia
publicul de tot de pe listă. Am atâtea momente narcisiste în care n-am public.
Nu-s îndrăgostită de mine și nici nu exclud partenerul din ecuație. E ca și
atunci când mănânci înghețată. Topingul este opțional. Înghețata umple conul :)<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com8tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-25177181006600777952018-02-17T08:58:00.001+02:002018-02-17T08:58:45.645+02:00Despre traume și alți demoni<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Închipuiți.
Firește. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">E foarte la modă
acum să ai traume din copilărie sau să ai tulburări de personalitate. Și, mai
la modă de atât este să postezi despre asta transformând apa în vin precum
Iisus. Bine, transformând vinul într-un status. Și vorbele într-un fel de fata
morgana pentru cei săraci cu duhul. Că despre asta este vorba. Despre comerțul
cu like-uri. Eu vă vând traume închipuite, voi vă arătați impresionați. Mie-mi
creste self esteemu</span>’ (adică pipota, pe româneșt<span lang="RO">e) și toată lumea e fericită. Dar și nefericită.
Și traumatizată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Era o modă prin
US, acum ceva ani, că toți pruncii sufereau de ADHD. Și le puneau mămicile
Ritalin în laptele praf, încă de când îi înțărcau. Mai târziu creșteau feții
frumoși să fie dependenți de pastiluțe de calm. De la antidepresive în sus. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Să ne înțelegem:
nu-s Gică contra și nu cred că tre să dăm cu alifie de gălbenele pentru orice. Dar,
muică, s-au înmulțit cazurile de auto-diagnosticare cu traume din copilărie de
mai-mai că nu-mi vine a crede că am reușit să supraviețuim până în acest moment,
așa nenorociți ai sorții suntem.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Scriu pe acest
blog de imediat 10 ani. ZECE. L-am ”inventat” ca loc de pus gândurile în ordine
și mi-am permis să aberez în toate felurile deoarece nu l-am gândit ca loc de
vorbit pentru alții ci ca un loc de auto-exorcizare. Că a venit și publicul
cititor pe vreme ce scriam, aia e. Cado! M-am confesat în scris de când mă știu
și mă ajută să-mi evaluez evoluția (sau involuția) recitind din când în când. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Uneori am fost
îndrăgostită. Alteori am fost dezamăgită. Alteori furioasă. Alteori mistică.
ASTA este mintea umană. Mișună și iar mișună și nu-i putem cere să se oprească
pentru că e ca și cum le-am cere plămânilor să renunte la aer. Și anume
imposibil. Creierul este un organ. Complex și minunat. O mașinărie la care m-aș
închina. Creierul care funcționează va și
analiza/diagnostica/acuza/căuta/digera/incrimina/etc. Numiți voi acțiunea.
Creierul o face. Creierul simte nevoia să eticheteze. Să descifreze. Fără
oprire. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De ce tot scriu
paragrafe explicative care n-au nicio legătură unele cu altele? În amalgamul și
în ploaia asta de informații absurde care bântuie peste tot prin rețelele de
socializare, am o mică-mică speranță că mai există creaturi care nu se
mulțumesc să se indentifice cu aberațiile ”psihologilor” de 3 cărți citite.
Vreau să cred că există omuleți suficient de căpățânoși care să creadă ca sunt
bine, sănătoși, uneori ursuzi, alteori veseli, cu bune, cu rele, cu vieți
mediocre și cu părere de bine că-s așa. Ce e rău în a fi NORMAL?! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De ce TREBUIE să
ai traume? De ce trebuie să te identifici cu turma? De ce trebuie să iei ca
exemplu personal povestea lui cutărică sau a lui cutărescu? Informează-te, e
foarte recomandat să fim informați. Dar nu te lăsa prins în mocirla comercială
flămândă după like-uri. Nu-ți blama creierul că gândește. Nu-l închide în
celula unei experiențe pe care nici n-ai trăit-o.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am văzut diverse
dudui cerșetoare de atenție pe Facebook. Alea părăsitele încep să scrie despre
relații de amor și devin ”coach emoțional”. Alea urâtele devin obsedate de
mersul la sală și nu le mai tace gura despre cât de sănătoase sunt ele și cum
restul planetei suntem niște grași infecți. Mai e și categoria de dudui
traumatizate din copilărie. Cele care-și justifică fiecare eșec cu un ”ah, sunt
traumatizată”. Și peste 10 ani tot traumatizate or să fie. Doar că mai bătrâne.
Avem și categoria de făcătoare de selfie-uri la indigo. Sunt cele ce au 3
miliarde de poze, toate în EXACT aceeași poziție (studiata pentru unghiurile
bune). Acestea sunt experte în frumusețea sufletului. Adică ele sunt frumoase,
deștepte, sexy, de succes, sociabile, relaxate, fit și zen. Nu caută nimic.
Doar se laudă. Aș menționa aici și categoria de mămici atotștiutoare. Făcătoarele
de bebeluși care devin peste noapte nostradamuși. Doar că lor le fac onoarea de
a le dedica un alt articol, nou nouț. Pe ele nu le bag la categoria traume din
copilărie, pe ele le includ în categoria traumatizante pentru alții.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Despre categoria
de heitărițe n-o să vă vorbesc foarte mult. Am trecut și eu pe-acolo. Duduile
care iau totul în derâdere, nu le convine nimic, nu le mulțumește nimic, dar
nici n-au nicio soluție. Le recomand un vibrator. Face minuni. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Deși articolul
pare cusut cu iz de scandal, vă asigur că erau fix niște gânduri ce-mi bântuie
mintea și simțeam nevoia să le aștern aici. E mai bine să scuip veninul decât
să-l las să mă otrăvească din interior.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am rămas cu o informație
în cap. Citită într-o carte de specialitate. Cum că există o serie extrem de
restrânsă de traume care ne marchează cu adevărat în copilărie și persistă ani
de zile fără a fi vindecate. Traumele care merită întradevăr titlul de traume
sunt urâte. Violente și marcante până la sânge. Printre ele se numără abuzul
sexual, moartea părinților, accidentele grave ce au ca urmări mutilări fizice
și încă câteva din seria asta, orori pe BUNE. Acestea pot într-adevăr să
marcheze oamenii pe viață și e nevoie de multă perseverență pentru a corecta o
astfel de traumă. Corecta, nu șterge! <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În rest, pentru
”traumele” legate de faptul că mămica nu ți-a cumpărat ursulețul de plus
preferat sau pentru că nu ți-a oferit afecțiunea pe care ai văzut tu în filme
că treebuie să o primești – există MasterCard. Și cu MasterCard îl plătești pe
nenea psihoterapeutul care te va ajuta să nu mai țipi ”lupul-lupul” pe Facebook
pentru că like-urile nu te fac bine la căpșor. <o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-11271451519599294172017-12-30T09:31:00.000+02:002017-12-30T09:31:42.754+02:00Retrospectiva mea. De 2017, firește.<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ah, sfârșitul anului. Ah retrospectivă în scris. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mi-e o lene de n-am cuvinte-n taste. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar nu-mi încalc cuvântul dat mie și voi încerca să așez câteva gânduri printre rânduri. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">E final de </span>’017, ce naiba! Ca-n fiecare an, recitesc ce-am scris <span lang="RO">și încerc să sumarizez 365 de zile într-un scenariu de film. Nici nu-mi aduc aminte de când nu m-am simțit atât de neinspirată. Am și un pahar cu cel mai bun vin roșu alături, poate-poate. Am și superbitate de motan cocoțat pe masă, privindu-mă galeș. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Hai să așternem vorbe cu suflet. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">2017 a început plictisitor. Cred că acesta a fost cuvântul meu din 2017 – plictisită. M-au plictisit oamenii, cei fără de ambiții, cei falși, cei mincinoși, cei mârșavi, cei cu mai multe fețe și cei ce vrei-nu-vrei îi ai în preajmă și-n societate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">M-a plictisit Bucureștiul, aproape un an întreg. M-a plictisit faptul că-s (uneori) mai deșteaptă decât par și mai intuitivă decât las să se vadă. Și, ajung să știu cum începe și cum se încheie câte o poveste dar tot o trăiesc, că deh, m-am luptat o viață cu stindardul de sălbatică, uneori aștept să fiu contrazisă dar sfârșesc plictisită.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Și totuși, nu căutam eu oare acest plictis și-o viață de om normal în care lucrurile să se întâmple fără să explodeze? Ba da, Cristina, ba da îl căutai. Dar fii sinceră cu tine, n-a fost 2017 atât de plictisitor pe cât scrii tu despre el. Așa este. Pentru mine plictiseala e bună. ”Plictiseala” a însemnat să mă opresc din veșnica mea alergătură.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar, hai să așez întamplările cronologic. Pe cât se poate. </span></div>
<div class="MsoNormal">
La începutul lui 2017 eram pe podiumul ahtiaților după carieră. Job, job, proiecte, proiecte. 9 ore la birou și încă vreo câteva acasă, apoi weekenduri pline de extra-proiecte, că deh, viața e mai frumoasă dacă n-ai niciun minut liber și dacă o muncești cu drag și spor.</div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ultimul job de birou s-a dovedit a fi o mare dezamăgire. Iz corporatist și atitudine vicleană de tip Game of Thrones. Dacă nu ți-o trăgeai cu șeful ăl mare sau dacă nu-ți făceai norma la a săpa groapa colegilor din celălalt departament se chema că vii la muncă ca să...muncești. Degeaba. În fine, nu intru în detalii și mai suculente, deși n-ar reuși o tonă de lămâi să-mi șteargă greața cu care mi-am așteptat finalizarea preavizului. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">M-am întors la fotoliul de freelancer. Nu e unul extrem de confortabil pentru că n-ai nicio stabilitate. Nu exista ziua de salariu și nici certitudinea zilei de mâine. E cu adrenalină. DAR și cu libertate. Și deh, mi-s iapă deloc blândă, asta am stabilit acum niște ani. Cam atât despre carieră. Dorința arzătoare de a ”ma afirma” s-a stins. Îmi iubesc meseria și nu voi înceta niciodată să scriu. Poate mă întorc la viața de agenție, poate mai jonglez cu freelance-ul, de ce nu? N-am luat nicio decizie categorică deocamdată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">N-a început bine vara că s-a întâmplat minunea pe care o așteptam de prea mult timp. A venit <b>Lokki </b>cel blănos în viața mea. Frumusețea mea felină. Cred că voi considera acest lucru ca fiind cel mai frumos și prețios moment al lui 2017. Cred cu tărie că acest pisic-copil mi-a întors universul cu josul în sus. Mi-a așezat sufletul la loc, mi-a dat voie să iubesc cu fiecare moleculă și înțeleg într-un final că viața trebuie iubită. <b>I U B I T Ă. </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În 2017 am călătorit oleacă. Hai, fie, încă mai sunt pe drumuri. Doar că-s drumuri moroșene, cunoscute de o viață. Am văzut Berlinul, am gustat sălbăticia lui Samothraki și am zâmbit soarelui irlandez mai bine de o lună de zile. Iar acum voi întâmpina <b>2018 </b>aici, la Baia Mare. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">N-am revelații extraordinare. Sau nu știu, nu vreau să par cinică. Aș îndrăzni să mă laud că am ajuns în sfârșit la un echilibru. Nu văd drama când nu e și nici nu râd din orice. Nu (mai) simt nevoia să fiu plăcută de toată lumea sau să conving pe cineva că aș merita apreciere. Prefer un pahar cu vin bun și o poveste pe îndelete unei seri de dans pe masă c-o beție crâncenă. Prefer un ”mă plictisești” sincer unui zâmbet de complezență. Prefer să fac schimb de poze cu pisici pe net decât să mă smacolinesc (a te smacolini = a da cu tencuială pe obraz ca să dai bine în selfie-uri) 3 ore în oglindă pentru a fi evaluată ca o bucată de carne de câte un mascul în călduri. Prefer plictiseala <b>mea </b>oricărei alte plictiseli. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ah, mai e o revelație. Gravă :) Nu mă mai tem. De <b>NIMIC</b>! Nu mai am frici. Nu mai am frustrări interioare sau complexe. Da, am scăldat-o cu sportul în ultimele 6 luni și am impresia că am făcut un colăcel. Mare brânză. Bag sală și-l dau jos. Da, nu sunt cea mai frumoasă femeie din lume. Și ce dacă? Da, am devenit ușor blazată când vine vorba despre viața socială. Da, sunt într-o mare măsură o heităriță care își preferă pisica oricărei companii umane. Mă transform în doamna cu pisici? Și CE DACĂ???<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Vreau să zâmbesc din suflet. Vreau să iubesc sincer. Vreau să mă plictisesc în 3. Vreau să manipulez publicul naiv de pe facebook. Vreau să călătoresc doar eu și iubitul meu. Vreau să lenevesc în pat toate zilele de duminică. Vreau să mă simt sexy chiar și când am un colăcel inestetic. Vreau să râd de hipsteri. Vreau să fac mișto de goticele de poză. Vreau să fiu răutăcioasă cu proștii. Vreau să fie monarhie și să dispară pesede de pe fața pământului. Vreau să fie toți ai mei sănătoși și vreau să îmi păstrez aceeași atitudine și la 80 de ani dacă i-oi apuca.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Și...până la urmă nici nu contează ce vreau eu. Sau planeta. Contează ce FAC eu. Și planeta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Retropectiva lui 2017 e una...cam fadă, aș zice eu, dar cu multe drumuri deschise. Și multe lupte câștigate și multe capitole încheiate. În 2018 vreau să... Hmmm...Vreau să <b>vreau</b>. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Hai că vă țin la curent. La mulți ani oameni dragi și oameni mai puțin dragi. Vă mulțumesc că m-ați citit și vă doresc să aveți sufletele ușoare și mințile <b>pline</b>!<o:p></o:p></span></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-19971687470790103302017-10-23T13:28:00.000+03:002017-10-23T14:38:15.000+03:00Un moment de mine <div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În 2013 îmi
scrijeleam în piele ”I have no soul”. Pentru că eram atât de convinsă că
trebuie să-mi îngrop o dată pentru totdeauna tot sufletul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În 2014 l-am
regăsit. Pe el, pe suflet. Și a înflorit un buchet cu 7 maci pe mâna mea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Oricât mă chinui
să umplu clipele cu sarcasm și să scap de prostul obicei de-a avea
suflet...nu-mi prea iese.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Rareori sunt
acele momente (de care eu aș face mișto și aș spune că sunt momentele mele
yoghine) în care îl ascult pe Leonard Cohen cum îmi cântă Hallelujah, închid ochii
și plâng râzând. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Plâng râzând cu
sufletul plin de bucurie că încă am momente în care simt tot și iubesc tot, în
ciuda a tot. N-ai cum să mă înțelegi cititorule, pentru că și eu încerc de
treizeci și ceva de ani să o fac și nu-mi iese prea bine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Sunt într-un plin
proces de exorcizare. Nu știu dacă vreodata m-am oprit, dar acum îl simt puțin
mai aproape de mult așteptatul final. Și, habar n-am ce-am să găsesc dincolo
când se încheie, dar, încep să mă bântuie niște clipe de ”<b><i>total bliss</i></b>” pe care n-am
mai simțit-o eu, cu mine, niciodată. Nu știu cum să îți explic ce înseamnă
total bliss. Îmi place mai mult în engleză.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Viața mea a fost
o poveste interesantă și începe să-mi placă să o povestesc. Mă simt din ce în
ce mai aproape de momentul în care o s-o aștern pe hârtie. Nu pentru că aș fi
un exemplu bun ci pentru că aș fi o lectură bună. Viața mea continuă să fie o
poveste interesantă, deși am încetat să mi-o scrijelesc în piele.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mai am o singură
revelație de trăit până la finele lui 2017. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mai adaug un an
(intrigant) celorlalți împliniți până acum. Nu știu dacă voi avea chef sau timp
să-i scriu retrospectiva. Sunt în țara mea de suflet și-i admir cerul în
fiecare dimineață și-mi trag concluziile în liniște fără să simt nevoia să le
împart cu publicul. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Restul lumii
începe să-mi pară ca un soi de decor în fundal. Nu mai trăiesc printre ei, ci
ei trăiesc în lumea mea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ușor, ușor, ușor
– în timpul și condițiile mele – începe să nu-mi mai pese.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Secretul nu este
să-ți îngropi sufletul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ci să știi când
să-l folosești.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO"><br /></span></b></div>
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="RO">Hallelujah<o:p></o:p></span></b></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-68312254155936206182017-09-29T11:17:00.000+03:002017-09-29T11:17:28.449+03:00Cine înșală mai frumos, femeile sau bărbații? <div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu vi se pare că
bărbații ”scapă” mai ieftin după o infidelitate? Poate că sună feminist (deși
intenția mea nu e asta) însă am impresia că o femeie infidelă este judecată mai
aprig de către societate decât un bărbat infidel.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Bine, controversa
asta e veche de când lumea și totuși. Dacă bărbatul înșală, e plin de
testosteron și, dacă femeia calcă strâmb, e o curvă care merită ucisă cu
pietre. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Evident, câte
situații tot atâtea păreri și nu e loc pe ”hârtie” pentru o analiză completă a
infidelității. Dar am impresia că femeile trec mai ușor peste ”micile scăpări”
ale bărbaților, pe când aceștia din urmă, nu pot purta o pereche de coarne cu
demnitate. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aș vrea să văd un
barbat care stă să analizeze atent și rațional infidelitatea partenerei. Se
spune că femeile înșală cu sufletul și că bărbații înșală cu...trupul. Adică
femeile se implică emoțional mai mult iar pentru masculi actul sexual poate fi
unul exclusiv fizic. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Și atunci?
Păi...am rezolvat problema, dacă nu a însemnat nimic pentru partener, n-ar
trebui să mai existe scandaluri în cupluri? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am citit chiar un
studiu care susținea că suntem capabili să iubim (romantic) mai multe persoane
în același timp. Și trebuie să recunosc că privesc cu o oarecare admirație/curiozitate
persoanele care se declară ca fiind într-o relație deschisă. De ce? Păi...în
primul rând pentru asumarea realistă a unui statut. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am impresia că ne
asumăm monogamia dar că o facem în modul idealist. Suflet întâlnește suflet și
trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ca și cum ai putea mânca în fiecare
zi același fel de mâncare, fie acesta chiar și mâncarea ta preferată. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Din acest motiv,
eu personal admit că monogamia este...hmmm...o metaforă. E frumos dacă ți se
întâmplă dar...n-aș băga mâna în foc că e pe bune. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar, cine a
înșelat pe cine și de ce, e doar o felie din tortul cremos al vieții. Cred că
marea majoritate a oamenilor care se confruntă cu infidelitatea nu pot trece
peste sentimentul de trădare. Și iar revin la subiect. De ce femeile acceptă
mai des trădarea? Să fie oare o consolare argumentul masculin conform căruia
actul sexual n-ar fi avut impact emoțional?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am două situații
care mi-au ridicat sprâncenele. Una feminină și alta masculină. O femeie care
nu mai primea apreciere și atenție și, la fel, un barbat care nu mai primea
apreciere și atenție. Prin apreciere și atenție aș vrea să înțelegeți toate
acele mici giumbușlucuri care ne bucură orgoliul și ne fac să ne simțim centrul
universului în viața de cuplu. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În situația
femeii, aceasta a admis că era extrem de vulnerabilă emoțional. Nu se mai
simțea apreciată, nu se mai simțea frumoasă, nu se mai simțea dorită de
partener. (dacă vă mănâncă sub limbă să-mi spuneți că nu partenerul te face să
te simți așa, am și exemple de persoane care se simt buricul universului și tot
și-o iau peste bot). Evident, femeia a căzut ca o musculiță de oțet, răpusă de
mierea unui...bondar. Vezi tu, rareori sunt cazurile în care femeia are doar
libidoul ridicat. De cele mai multe ori o gâdili în orgoliu, îi reciți două
poezii și se îneacă în moment, devenind floarea ce se vrea culeasă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Bărbatul din
exemplul meu era cam în aceeiași situație. N-a fost răpus de mierea dulce, ci a
ieșit la vânătoare, să vâneze căprioare. Same old story. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În cazul femeii,
aceasta a mărturisit. În relația bărbatului, acesta a fost descoperit. Femeia a
fost aspru jedecată și criticată pe când masculul...a scăpat cu argumentul
suprem ”n-a însemnat nimic”. Adevărat, pentru femeie însemnase ceva. Era deja
implicată emoțional. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">E clar că femeile
sunt mai predispuse iubirii romantice. Dar, oare, argumentul ”nu a însemnat
nimic” poate justifica infidelitatea? Te încălzește cu ceva faptul că s-a
întâmplat și că nu a însemnat nimic? E
mai dureros dacă ai căzut în păcat și cu sufletul, nu doar cu trupul? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu una am nevoie
de confort sentimental aproape tot timpul. Mi-e limpede ca bună ziua că actul
sexual nu e musai să fie presărat cu petale de iubire. Dar tot nu pot să
deslușesc dacă un act pur fizic și fără însemnătate emoțională ar putea să NU
însemne trădare? Veți spune că tradarea constă în minciună și în ascunderea
faptelor. DAR...și dacă primesc o confesiune, cu ce se îmbunătățește situația?
M-a înșelat dar măcar a fost sincer și a recunoscut? Sau, vă întreb pe voi,
bărbaților, dacă aleasa vă mărturisește că v-a înșelat, apreciați sinceritatea?
<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Eu cred că este
un gest egoist și ...cam atât. Oricât ne-am impune noi să gândim în cuplu,
creierul ne funcționează individual. Și oricât de șocant ar părea, NU mă
gândesc la partener în fiecare secundă a vieții mele. Există chiar minute
întregi când mă gândesc la mine și doar la mine. Și în acele minute este
posibil să fac complet abstracție de realitatea mea. Este posibil să cedez
tentației. NU pentru că vreau să-mi rănesc partenerul, nu pentru că nu îl
respect, nu pentru că nu-mi văd viitorul alături de el. Ci pentru că nu m-am
gândit decât la mine în acele momente. Și e necinstit să spun că aventura nu a
însemnat nimic. Mi-a hrănit orgoliul, mi-a validat narcisismul și...mi-a oferit
un orgasm. Deci...a însemnat ceva. Că-mi place când am orgasm :)<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A susține că ai
făcut sex fără să însemne nimic e ca și cum ai spune că nu-i nevoie să te
ștergi la fund după ce te caci. Actul sexual presupune mai mulți pași și abia
la final, preț de câteva secunde ți se scurtcircuitează creierul. Până atunci
asumă-ți că s-a întâmplat cu bună știință și...multă dorință.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar, ca să
revenim la miezul și scopul articolului de față. Femeile au tendința să se
implice mai mult. Bărbații au tendința să nu se implice deloc. De fapt ce vă
nemulțumește domnilor? Că noi o facem cu sufletul și nu doar cu ...trupul? Nu e
oare mai grav să o faci fără să însemne nimic? Pentru că, daca NU ÎNSEAMNĂ
nimic, de ce o mai faci? Vreau un argument pentru care ai face ceva, orice, care
nu înseamnă absolut nimic. Mănânci pentru că îți este foame, dormi pentru că
își este somn, te îmbraci pentru că îți este frig. Sex de ce faci? Pentru că
îți place. Și atunci, cum poți să judeci o femeie care se aruncă cu capul
înainte într-o greșeală care-i place? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am impresia că
bărbații consideră justificarea cu ”nu a însemnat nimic” ca un fel de ”n-am
consumat din stocul de sentimente pe care ți le ofer ție”. Pe când femeile pot
să pună imediat o etichetă cu alt nume peste borcanul cu sentimente? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Habar nu am. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ce îmi este cât
de cât confirmat (prin exemplele din jurul meu) este că judecata aceluiași act
de trădare aduce pedepse mai grele pentru femei. Punct.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-88121350156095793892017-09-20T09:29:00.001+03:002017-09-20T09:29:29.704+03:00De ce nu cred în prieteniile de după despărțire? <div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ați observat cum,
într-un cuplu pe cale să devină istorie, unul dintre cei doi spune mereu ”hai
să rămânem prieteni”? De obicei o spune cel ce n-a iubit sau nu mai iubește și
vrea musai să se rupă. E drept, uneori, rar dar na, o spune și personajul care are
conștiința cea mai încărcată. E un fel de scuză dădătoare de speranță pentru
cel ce-și vomită sufletul pe covor până i se vindecă rana din piept.
Piept, metaforic vorbind, pentru că nu
te doare inima, ar fi prea simplu și sigur s-ar inventa o pastilă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cel ce își
dorește despărțirea e în stare să își negocieze cei mai stupizi termeni. La fel
cum se întâmplă și la început de drum. Da, atunci când tocmai te-ai amorezat și
ești orb plus prost egal love. ”da, normal că te iubesc pentru tot restul
vieții. Nu, nu am nevoie de nimeni și nimic înafară de tine.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Aiurea!<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">White lies li se
mai spune. Adică minciunile pe care societatea le privește cu indulgență. Exact
ca și când îi spui unui muribund că există rai.Minți pentru a-l ajuta să moară
împăcat. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">În dragoste,
minți pentru a-l ajuta să trăiască împăcat. Saaau...pentru a-l ajuta să-și
desfacă picioarele. Sau portofelul. În fine, înțelegi ideea. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Oamenii NU rămân
prieteni după încheierea unei relații amoroase nu pentru că ar fi răi și fără
de simțiri. Ci pentru că nu-și doresc un reminder viu al propriului eșec.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Am citit și-n
cărți, am văzut și-n filme (nu mă laud cu școala viEții că e de manea) situații
din acelea în care oamenii își doresc să încheie capitole în termeni buni și să
rămână prieteni cu exșii. Eu le spun răposați. Haha! E lesne de înțeles de ce.
Te-am iubit și apoi te-am ucis. N-am nevoie bă de prieteni. Am prea mulți. N-am
timp și nici ficat să beau beri cu toți cunoscuții. Așa că, odată ce ieși din
patul meu nu te supăra dacă îți fac pomană. Te plâng ca pe mort, o zi, o
săptămână, și gata. Să fie de sufletul tău. Nu mă ajută cu nimic să știu că
exiști în continuare.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">NU mă interesează
să știu că ești un om minunat dar: nu a fost momentul, nu ne-am potrivit,
personalitățile noastre nu au co-habitat în armonie cu natura, etc, șamd. Poți
să fii om prieten minunat pentru cei cu care te vei o dată pe săptămână la
bere, poți să fii un copchil minunat pentru cine te-a făcut pe lumea asta și
poți să fii un potențial suflet pereche pentru următoarea. Pentru mine vei fi
mereu ăla care s-a pișat pe visele mele. Ah, n-o spun cu răutate. Odată ce ai
devenit răposat, dracu te mai caută. Eu nu cred în fantome. Dar nici nu te
aștepta să bem cafele și să vorbim despre vreme. Asta fac cu vânzătoarea de la
Mega. Fără cafele, nu beau cafea.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Voi, ăștia de
încercați să vă validați orgoliul cu despărțiri frumoase (there is NO such
thing fuckers) ar trebui să știți ceva. Cel/cea de care urmează să te desparți
NU are nevoie să te vadă într-o lumină bună! Ah, știu că personalitatea ta
narcisistă și egoistă va vrea să se odihnească bine la noapte. DAR nu despre
asta este vorba. Spune-i verde-n față. Ajută-l/ajut-o să se rupă. Spune-i că
nu-l/n-o mai iubești. Spune-i că ai întâlnit pe altcineva, spune-i orice îl/o
va face să te urască. Știi...NU are cum să te iubească și să stea la distanță.
Așa ceva se întâmplă doar în filme și, mai nou, nici în alea. Despărțirile dor
de te caci pe tine și ai nevoie să îți fie rău ca să poată să îți fie bine
după. Dacă nu treci prin stadiul de ură n-ai cum să te desprinzi de ”obiectul
adorației tale”. Asta pentru că n-am mai întâlnit vreodată pe cineva cu
sufletul atât de mare (sau cu creierul atât de praf) încât să spună ”ah, te
ador, dar nu mai vreau să te vad, să te miros, să te ating, sau să trăiesc cu
tine”. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Despărțirea
doare. Despărțirile sunt urâte. Despărțirile sunt despre: ”simt că mor, dar
nu-i dau satisfacție!”. Vrei o despărțire simplă și ușoară? Ia fii sincer și
spune-i adevărul. Va fi o palmă peste ochi dar îți vei atinge scopul.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">NU, nu vreau să
rămânem prieteni. Nu genul acela de prieteni care schimbă 2-3 ”la mulți ani” pe
an și un ”crăciun fericit” deși e mega fake. Un partener care și-a format deja
o sumedenie de vise și planuri de viitor n-are cum să fie fericit atunci când
vede că tu le pui în practică cu altcineva. Pentru că...hmmm...genetic vorbind
suntem egoiști. Minuscula celulă care înseamnă viață există dintr-un singur
motiv: pentru a se înmulți. Femeile cunosc bărbați, bărbații cunosc femeie.
Viața se întâmplă no matter what. DAR iubirea...iubirea încă este condiționată
de sindromul perpetuării speciei.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așadar. Dacă vrei
să rămânem prieteni...trebuie să avem cel puțin 70 de ani și viața noastră să
se rezume la șah sau ceai negru băut la pensie. Pentru că, dacă vrei doar o
nouă validare a egoismului tău în timp ce eu trebuie să-ți privesc următoarea
alegere în materie de partener romantic,
ei bine...nu-s persoana potrivită.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">NU vreau să
rămânem prieteni. Am vrut să rămânem iubiți. Am vrut să-ți dorm pe piept și
poate să mă îngraș 15 kilograme încercând să-ți perpetuez specia. Două, trei
urări stereotipale pe an nu mă vor face să uit că mi-ai rupt suflețelul și că
ești de fapt un om bun. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așa că te rog,
hai să spunem lucrurilor pe nume. Ca prietenii :D<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-49108430704046841662017-07-04T14:58:00.000+03:002017-07-04T14:58:03.772+03:00Despre bucurie. Un strop de prejudecată. Și-un pisic.Știu că am fost zgârcită cu gândurile împărtățite pe blogu-mi însă între atâtea scrieri pentru alții, rar mai găsesc timp să-mi aștern și ordonez propriile scrieri. Dar, în fine, nu încep iar cu ”n-am mai scris demult” pentru că îmi pare că-mi inventez scuze. Și nu-mi place să mă scuz. Decât dacă am greșit. Si n-am.<br />
<br />
Azi vorbim despre bucurie. Pisicească. Și un nou început. Al nostru.<br />
<br />
După ce l-am pierdut pe Nemo, mulți oameni m-au sfătuit să-mi iau altă pisică. Evident. E cel mai la îndemână. Mi-a luat însă destul de mult timp să accept ideea asta. Am suferit, așa cum era și normal după 10 ani de viață în doi, la bune și rele, constanta în viața mea fiind responsabilitatea față de el, copilul meu cu blană neagră.<br />
<br />
M-am trezit într-o seară (la mai bine de un an fără el) - în scaunul meu legănător, uitându-mă la un film, că mi-e un dor nebun să țin blănoșenia în brațe și s-o alint și să-i simt iubirea torcând. Am știut atunci că e cazul să umplu golul din suflet. Psihologic vorbind (că nu mă pot abține), am știut exact ce e cu puseul ăsta emoțional și că vreau să ofer afecțiune unei creaturi care depinde de asta.<br />
<br />
Am luat împreună cu al meu om decizia că vrem o pisică de rasă.<br />
<br />
(pauză pentru puseul de prejudecăți)<br />
<br />
Mai întâi m-am auto-judecat și certat și criticat în oglindă. ”Cum, Cristina, cum să cumperi o pisică, atunci când sunt sute de pisici care au nevoie de o casă?”.<br />
<br />
Mi-a luat aproape încă un an să negociez, eu cu mine și s-o întorc pe toate părțile. Ca să nu mai vorbim despre faptul că aproape toți oamenii cu care am vorbit despre acest lucru m-au criticat. Unii mai mult, alții mai putin.<br />
Mi-a trecut prin minte inclusiv întrebarea ”ce-o să spună lumea?”. Deh, creierașele noastre încă funcționează asiduu cu nevoia de acceptare.<br />
Lumea n-are decât să spună...ce-o vrea.<br />
Lumea oricum spune ceva. Orice faci.<br />
La întrebarea ”de ce să cumperi o pisică când sunt atâtea pisici pe străzi?” am răspuns ”de ce să faci un copil, când sunt atâția care au nevoie să fie adoptați?”.<br />
”Păi...nu e același lucru!”<br />
<br />
Ba. bine că e.<br />
În casa mea animalul de companie nu a fost tratat nicioată ca un animal. A fost tratat ca egalul meu. A mâncat cu mine din aceeiași farfurie și a dormit cu mine în același pat. În ochii mei, animalul meu de companie este odrasla și responsabilitatea mea, din prima zi, pentru tot restul vieții noastre.<br />
<br />
Nu-mi caut acceptarea în ochii societății prind adopția unui pisic. Asta ca să-mi rămână scris. Accept critici, că e o lume liberă. Însă doresc să fiu criticată doar de oamenii care au salvat cel puțin un animal al străzii. De oamenii care au prostestat cel puțin o dată în fața primăriei sau a guvernului pentru drepturile animalelor. Și de oamenii care au donat cel puțin o dată pentru a ajuta adăposturi sau pentru a susține campanii de sterilizare/adopție/intervenții veterinare/etc.<br />
<br />
Eu am pierdut șirul și numărătoarea animalelor salvate, ajutate, ținute în foster home până le-am găsit stăpân. Iar faptul că am avut și că am un animal în casă nu m-a împiedicat niciodată să fac ceea ce am considerat că este corect. Să fiu de partea necuvântătoarelor de câte ori am putut.<br />
<br />
N-am scris cele de mai sus ca să-mi justific în vreun fel acțiunile. Recunosc, în primele zile după ce Lokki a venit acasă, eram extrem de tentată să-l arăt lumii întregi, să țip de bucurie, să îi fac un miliard de poze și să șterg toxinele news-feed-ului de Facebook, postând doar poze cu noul meu copil.<br />
Dar..mi-a fost teamă. Mai întâi am fost vigilentă și principala mea grijă era să-l știu sănătos, acomodat, să-l duc la veterinar și să aflu că niciun pericol de pe fața pământului nu-l poate atinge. Apoi, recunosc, mi-a fost puțin teamă de prejudecățile oamenilor din jurul meu. Am în lista de prieteni o mulțime de cunoscuți care își dedică aproape tot timpul salvării animalelor. Am prieteni cu ONG-uri, sunt prezentă în grupuri care dezbat și activează pro vieții mai bune a animalelor cu sau fără stăpân. Ce va spune lumea? Din nou...<br />
<br />
Dar Cristina... Ce spune lumea în general? Că nu ești măritată într-o societate care crede în familia tradițională. Că nu crezi în căsătorie sau turnat de copchii doar ca să-ți legi măgarul de gard. Că își dorești să vezi cupluri gay pe stradă și te-ai simți mult mai bine dacă nu li s-ar încălca drepturile umane de a avea propriile preferințe sexuale. Că nu judeci oamenii după rasă, culoare sau preferințe sexuale. Că nu crezi în biserică sau în religie. Că vezi cum în Românica religia manipulează oameni și îi îndoctrinează astfel încât își petrec viețile sperând la un paradis (inexistent) ce se află dincolo de moarte? Că ești feministă. Că ești exibiționistă. Că nu-ți place să mergi cu turma și că nu te supui modei și că nu asculți manele și că veganii ți se par niște hipsteri infatuați care își forțează uneori copiii să le urmeze dietele stupide fără să-i intereseze de consecințe. Că nu îți este rușine de preferințele tale sexuale și nici nu consideri sexul un subiect tabu sau rușinos.<br />
<br />
Așa cum eu am ales de fiecare dată calea în care am crezut și soluția pe care eu am considerat-o corectă, la fel și lumea. Unii or să mă judece, alții mă vor înțelege.<br />
Și uite așa am irosit câteva momente bune în care m-am gândit la gura lumii în loc să mă gândesc la cât de fericită sunt.<br />
E un cuvânt mic...fericirea. Și încă (înca, încă, încă) îmi e frică să fiu fericită. Și să fiu iubită. Și să ofer iubire. Dar...mă tratez.<br />
<br />
Vă spuneam de Lokki. Un ghemotoc portocaliu-alb cu ochi gri-verzui ce va să devină imens într-o zi pentru că este Maine Coon. Și sunt mândră de el și l-aș respira dacă aș putea pentru că de iubit, îl ador cu tot ce înseamnă Cristina vie. Și a venit pufoșenia în viața noastră, acum vreo două săptămâni, iar de atunci diminețile mele sunt mai frumoase. Frumoase erau și înainte, sărutate de cel mai iubit om de pe planetă - dar de când avem mâț - parcă dansez pe un curcubeu și vomit bomboane fondante. Nu puteam să închei altfel acest articol siroposo-explicativo-lăudăros.<br />
<br />
Ah, ba da, cu o poză a odorului mult-adorat. Și mențiunea că-i recomand mai departe pe cei de la <a href="https://www.facebook.com/companion.com.ro/">Companion</a>. Pentru cei ce n-au prejudecăți și vor să ofere iubire necondiționată.<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiizVghSTBMn7VQkRA2L8Tn1s8Rw19ADCxXqJDfQcPJI407Q_k0R28CCAZcjrbyg9DJBfhjMDMLSe7xR5sAn4IvluceRl2x516NwRYvuf_9AQb4ZUCKu0tZ09FIy0p_tGUxy867cgfKpD0/s1600/19511680_10209557222669244_319263193_n.jpg" imageanchor="1" style="clear: right; float: right; margin-bottom: 1em; margin-left: 1em;"><img border="0" data-original-height="668" data-original-width="960" height="222" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiizVghSTBMn7VQkRA2L8Tn1s8Rw19ADCxXqJDfQcPJI407Q_k0R28CCAZcjrbyg9DJBfhjMDMLSe7xR5sAn4IvluceRl2x516NwRYvuf_9AQb4ZUCKu0tZ09FIy0p_tGUxy867cgfKpD0/s320/19511680_10209557222669244_319263193_n.jpg" width="320" /></a></div>
<br />
<br />Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-10203260341221307532017-04-01T22:07:00.005+03:002017-04-02T11:42:37.181+03:00De ce? Din nou. <div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cam tot șpilul chestiei ăsteia numite viață e să reușești să o ”cheltui” de la cap la coadă într-un mod în care să-ți maximizezi plăcerile. <b>Hedonist </b>adică. De când începi și până când termini să fie totul bine și bun. Să mănânci bine, să dormi bine, să râzi mult, să fie totul orgasmic – pe scurt. Detaliind puțin, unii caută să fie bogați, să fie frumoși, să strălucească în lumina reflectoarelor înbuibați și admirați și să guste extazul într-un fel care să le aducă ȘI MAI MULT EXTAZ. Plăcere multiplicată adică. Întregul scop existențial al celulei divizate nu se reduce la a perpetua specia. Ci la a simți satisfacție. Altă emoție hedonistă. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Spun asta în urma unor cugetări îndelungi. Și nu spun nimic nou. Pentru că până și aceia care ies din tiparele acceptate de societate că ar întruchipa plăcerea – cei ce nu se conformează binelui și bunului acceptat de majoritatea – își caută de fapt plăcerea. Doar că a lor e ușor diferită de niște standarde. DAAAR – în esență – până și devierea lor de la normal este tot o acțiune hedonistă. Cu alte cuvinte, până și cei sadici,atipici, masochiști sau diferiți (prin diferit a se înțelege orice altceva decât ești tu) se nasc și își consumă existența căutând satisfacția. Sa cădem de acord că satisfacția este pur subiectivă. De exemplu: eu ador diminețile leneșe în care nu văd și nu aud ci simt și miros (de la pielea lui mirosind a somn până la un botic mieunător și umed sau o simplă ceașcă cu ceai negru înțepat cu lapte). Ție se poate să îți pară frumoasă metafora mea însă să preferi dimineți cu ceva complet diferit, în același timp. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Bun. Până aici ne înțelegem. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ce este departe de înțelegerea mea însăăă... este capacitatea de a face un compromis. Știu, sună mai mult decât egoist ce spun eu aici – dar ai rabdare, mă explic (sper), în curând. Cum este posibil, oare, să îți scurtciuitezi mintea (uneori chiar ani de zile) făcând un compromis ( care este sinonim sentimentului de frustrare, cel puțin – deci e o emoție negativă, deci automat ceva rău) care nu știi dacă va avea un final bun (happy end, să înțeleagă și americanul) și nu știi nici măcar dacă vei avea timp să te bucuri de rezultat (de happy end – sau ce înțelegi tu prin rezultat)? Mă explic iarăși: știi că viața e scurtă și e posibil să mori mâine, de ce dracu nu te bucuri de fiecare secundă, dacă tot ai scopul pincipal de a căuta mereu binele și satisfacția? De ce nu te bucuri de viață, pe și mai scurt. </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Or mai fi lecții pe care le am de învățat, nu spun nu, dar zău dacă pot înțelege de ce oamenii aleg să simtă fericirea în așa bucăți mici când pot să o simtă și în stocuri interminabile? Sau, o fi satisfacția lucrului greu obținut mai digerabilă decât satisfacția lucrului ușor obținut? Așa să fie? E mai intens să transpiri și să simți că muncești pentru ceva decât să fii relaxat și să te bucuri pur și simplu? Că, vorba aia – nu știi niciodată când ți se termină călătoria denumită viață și, ce ai prefera? Să te găsească sfârșitul ostenit nevoie mare sau sătul de fericire? </span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Și...ajung aici la apogeul întregului articol. Iubirea se zice că e un sentiment înălțător și care-ți lărgește sufletul. De acord? Daaa!Bun. Și atunci...dacă iubirea întrunește caracteristicile primordiale ale binelui și bunului, deci (dacă A=B și B=C, atunci A=C ?), este esențială existenței noastre. DE CE (scris cu majuscule, deci pe un ton ridicat), de ce mama mă-sii, iubirea, dragostea, sentimentul înălțător, este a naibii de dus în spate pe o parcelă de timp necunoscută (adică nedeterminată)?</span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De ce e greu să iubim <b>necondiționat</b>?</span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-62639158451855878022017-03-06T14:49:00.000+02:002017-03-06T14:49:20.110+02:00Sunt sigura de un lucru: ca sunt eu. <div class="MsoNormal">
Daca ar fi sa aleg persoana cu care mi-a fost cel mai greu sa convietuiesc de-a lungul timpului...m-as alege pe <b>mine</b>. Au fost rare momentele in care m-am inteles si acceptat. Mi-a fost insuflat spiritul competitiv in cel mai eronat mod posibil. Am fost educata ca nu sunt suficient de buna. Am primit aceasta critica - departe de a fi constructiva – cam toata copilaria. Totusi - niciodata de cand ma stiu n-am dat vina pe ei. Pe parintii mei. Am crezut pana acum cativa ani ca “traumele din copilarie” sunt o inventie americana. Azi nu mai cred asta. Cred ca traumele din copilarie sunt mai rare decat ne laudam si NU e cazul sa ne improscam parintii cu ura. Ne-au avut si ne-au crescut. Asa cum au stiut, asa cum au putut. Ai mei au fost mult prea tineri. Nu doare deloc sa afirm ca le-am blocat vietile de cand am venit pe lume. Este adevarat. De la 18 ani mama a fost pironita de gospodarie de catre doua suflete nevinovate. Nu era vina noastra. Dar nici a ei. Nu era vina nimanui. Nici nu-mi pot imagina CAT de tare as fi esuat daca m-as fi trezit mama la 18 ani. Sunt 100% sigura ca as fi dat-o in bara. De ce? Pentru ca ma cunosc pe mine. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Articolul nu vizeaza o analiza critica si acuzatoare asupra celor dragi mie. Din contra. Ei sunt ai mei si eu a lor cate zile mai am, cu tot ce tine de sufletu-mi. Vreau sa analizez astazi, aici, evolutia psihologica a mea si a celor ce mi-au fost alaturi de-a lungul anilor. Se spune ca omul nu se schimba, ca ramane acelasi in esenta. Evolueaza sau involueaza. Nu stiu ce sa cred. Eu m-am schimbat. Zic eu ca am evoluat. Comparativ cu ce? Comparativ cu mine acum 5 ani, acum 10 ani si acum 15 ani.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
N-am avut o copilarie usoara. Si nici prea frumoasa daca e sa o analizez prin comparative cu ce notiuni am eu despre copilarie acum sau cu oamenii care-mi povestesc despre copilariile lor. Nu regret nici asta. Regret un singur lucru. Nu mi-a exploatat nimeni potentialul. Cum spuneam mai devreme, a invata sa existi doar sub taisul criticii si sub stindardul ca nu esti suficient de bun iti cam taie din aripi. Acesta este motivul pentru care pana de foarte curand n-am stiu ce inseamna sa am incredere in mine. Am mimat bine totusi. Noi femeile stim sa facem asta.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am alergat multi ani (prea multi) dupa ceva inexplicabil. Afectiune. Imbratisari, sarutari, apreciere. N-aveam cum sa stiu daca ceea ce primesc este ceea ce caut. Pentru ca nu aveam in creier o definitie a afectiunii. Nu stiam cum e sa o primesti. Nu stiam in egala masura nici sa apreciez ceea ce primeam. Stiu ca am fost salbatica. Am crezut ca dragostea este o lupta de care pe care. Si n-am crezut deloc ca o merit. Din acest motiv am fugit ca o nebuna de fiecare data. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Apoi – mai am si “blestemul” asta numit <b>creier</b>. Am trecut de etapa modesta. Sau empatica. Asa ca voi face afirmatia: nu e usor sa am mintea mea. Inca nu stiu de ce ma tem mai mult, de mintea sau de instinctul meu. Nu e usor sa vezi si sa simti lucruri dinainte de a le intelege. Sa vezi prin oameni. Sa ai nevoie de doar cateva secunde pana sa poti sa-ti formezi o opinie. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ani de zile m-am luptat sa ma inteleg. Apoi sa ma accept si inca lupt sa ma plac. Si mi-am dat seama cat de repede a trecut timpul. Si cum am trecut peste luni si peste zile si peste ani sau oameni – fiind intr-o perpetua stare de razboi cu mine. Am realizat de curand cat de puternica sunt. N-a fost vreo revelatie. A venit constatarea atat de sec incat nu mi-am revenit toata ziua din asta. Exact cand credeam ca am nevoie de camasa de forta. Cand tot ce invatasem despre mine nu mai functiona si credeam ca sunt pe punctul de a claca. Mi-am spus “Cristina, esti cel mai puternic om pe care-l cunosc.” Si m-am linistit - stiam ca am dreptate. De atunci au inceput sa revina in mintea mea – una cate una, toate amintirile blocate de-a lungul timpului. Tot ce reusisem sa blochez undeva adanc, a iesit la suprafata. Si inca mai iese. Amintiri vechi si foarte vechi. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am pus multe piese la puzzle-ul acesta numit <b>eu</b>. Eram intr-o vesnica alergatura sa dovedesc cuiva – nu stiu cui – ca sunt mai buna. Mai buna ca mine ieri. Sufar de sindromul unei minti nelinistite. Asta mi-este clar. Si in cei 32 de ani pe care-i am – fara sa bravez – spun ca putini oameni m-au inteles, mult mai putini m-au iubit si foarte putini m-au ajutat. Dar, amuzant e ca nu este despre ceilalti oameni. Nici n-a fost si nici nu va fi. Este despre mine. Oamenii vin si pleaca. Tinerete fara de batranete nu exista. Iubire monogama nici atat. Cu toate astea simtim nevoia sa apartinem. Si asta a fost dorinta mea de-a lungul timpului. Sa apartin. Ce ma bucura este ca oricat as fi de competitiva, teritoriala sau santajabila emotional – niciodata n-am putut sa ma conving sa fac un compromis prea mare. Daca lucrurile nu s-au intamplat intocmai cum mi-am dorit, n-am renuntat la <b>mine</b>. N-am pus nevoia de-a apartine mai sus decat nevoia de-a fi eu. Mi-am invatat lectie dupa lectie, de obicei dand cu capul si vindecand cicatrici. Mi-am dus fiecare razboi onorabil si de-a fost sa mor, am renascut si mai breaza si mai frumoasa. Imi place sa cred ca am evoluat. Dar cine sa judece? Sau, mai bine, de ce sa judece? Avem oare dreptul sa judecam pe altcineva? Oamenii cu care interactionam in anumite perioade din viata noastra ne sunt fie lectii, fie sunt pasageri. De prea multe ori mi s-a intamplat sa raman dezamagita atunci cand drumurile ni s-au despartit. Am decis deja (intr-un articol trecut) ca mi-am petrecut prea mult timp iubind oamenii. Si ca as vrea sa fac aceeasi investitie emotionala eu in mine. Astazi vreau de fapt sa ma desprind de asteptarile pe care le am din partea oamenilor. Fara asteptari nu exista nici dezamagiri. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ma simt libera. Si calma. Prea mult timp am dus in spate povara asta. Prea mult timp mi-am dorit sa contez si sa apartin si am pus suflet in tot si-n toate. Mi-este limpede ca nu voi atinge perfectiunea si mi-este clar ca omul in esenta este o creatura egoista. Cum spuneam, cel mai dificil mi-a fost sa traiesc cu mine de-a lungul timpului. Pentru ca nu ma cunosteam. Si nu ma placeam. Astazi ma cunosc. Ma si plac, la naiba. Si nu mai am timp sa invat din greseli. Dar nici sa alerg dupa perfectiune. Si atunci ce sa fac? <o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Sa…traiesc, ce altceva? <o:p></o:p></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-1484290502682574432017-02-22T14:18:00.001+02:002017-02-22T15:02:06.804+02:00De ce ascund ganduri printre randuri? <div class="MsoNormal">
Citeam printre scrierile din anii trecuti. Imi place din
cand in cand sa fac asta pentru ca e ca un exercitiu de memorie. Ce ma
fascineaza cu adevarat este modalitate prin care reusesc sa ma transpun
emotional exact in starea in care eram cand am scris articolul. Si-am
descoperit un articol scris acum vreo 4 ani. Poetic scris. Scrierea era de fapt
inca unul dintre strigatele mele dupa ajutor. Mi-am dat seama cat de tare imi
doream sa fiu auzita. Inteleasa. Cunoscuta. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Si-am avut revelatia: femeile vor sa fie descoperite. Nimic
nou. Remarcate? Evident. Intelese? Mai incape vorba? <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Mereu am scris codat. Mereu am avut mesaje de citit printre
randuri ca un test alocat cititorilor. Pentru ca – o data trecuti de bariera
asta – deja avem ceva in comun. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am petrecut atat de mult timp cunoscandu-ma eu pe mine incat
mi-e clar ca nu caut genul Acela de atentie. N-am nevoie (si oricum n-as crede)
sa imi spuna cineva ca sunt frumoasa. Poate ca trecerea timpului m-a dresat de
asa natura incat “scanez” oamenii si le simt adevarul din suflete. Azi e un
efort sa ma opresc in loc si sa acord atentie oamenilor. Pe vremuri era
ocupatia mea principala. Imi placea sa studiez oamenii. Azi e doar un tic
nervos pe care mi-l permit din cand in cand.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Deci, ecuatie: nu caut atentie, nu am nevoie de nimeni sa-mi
spuna cine sunt. Atunci: pentru cine scriu printre randuri? Astept vreo
confirmare? <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Imi vine in minte Eminescu, din lumea lui indepartata si
rece. Si as zice ca ma simt la fel si eu in lumea mea. Ma simt singura. Uneori.
N-am ajuns pe aceeasi lungime de unda in ganduri si-n simtiri cu cineva
niciodata. Asta nu e neaparat rau. Caci noi oamenii n-avem nevoie de oglinzi
care sa ne reflecte ci de piese de puzzle care sa ne completeze. N-am nevoie de
oameni care sa fie la fel ca mine ci am nevoie sa invat de la cei ce sunt mai
buni. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
M-au fascinat diferentele dintre oameni. Si chiar
asemanarile. Nu-i admir pe cei ce seamana ca doua picaturi de apa si iti imart
vietile. E ca si cum m-as uita in oglinda o vesnicie si mi-ar fi de ajuns. Ii
admir pe cei ce sunt diferiti dar totusi reusesc sa evolueze impreuna. Si nici
nu vorbesc despre cupluri sau sentimente aici ci de despre orice creatura vie ce
simte nevoia sa-si apropie orice alta creatura vie. Vorbesc despre nevoi si
simtiri. Despre emotii si revelatii. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ne nastem dorindu-ne sa fim speciali. Credem in karma si-n
destin. Suntem siguri ca avem un scop maret de atins candva si undeva. Ori,
daca viata nu rade la noi – urlam la cer si-l intrebam de ce ne pedepseste. Nu
mi-s religioasa. Cred ca suntem fix niste bucati de carne cu un organ mai
dezvoltat decat alte bucati de carne. De fapt, nu cred in nimic. Nu cred ca
sunt speciala, nu cred ca am un scop divin si nu cred ca “am fost trimisa pe
pamant” ca sa-mi indeplinesc destinul. Sunt 100% sigura ca am un potential
ne-explorat. Aici e “buba”. N-as vrea sa mor cu potentialul ne-explorat. Doar
ca nici nu ma incadrez in mediocritatea unei societati auto-proclamate normale.
Sunt extraterestra. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
In fine, n-am rezolvat misterul. Dar e asa …un fel de asumare
a unei “auto-anchete”. Mi-a spus cineva de curand ca tot ceea ce poti verbaliza
devine o parte din adevarul tau. As vrea sa pot verbaliza (sau exorciza in
scris) gandurile nespuse de pana acum. E un proiect pe care mi-l asum pentru
anul acesta. Sa spun cele nespuse. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
De acord?<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-18230516260260767312016-12-31T13:11:00.003+02:002016-12-31T13:12:53.025+02:002016, printre randuriMi-am zis ca indiferent ce, retrospectiva de an ramane lege pe blog. Si-n fiecare an fac la fel: citesc ce-am scris in celalalt decembrie, frunzaresc gandurile dintre randurile ultimelor articole si poate-poate se incheaga o concluzie. Vad finalul de an ca o incheiere, o despartire de trecut. Stiu ca e un cliseu al mintii mele dar imi fac pe plac si imi dau voie sa am aceasta placere vinovata.<br />
<br />
Despre 2016...(mi-au amortit degetele pe tastatura asteptand si incercand sa sumarizez o descriere a anului ce tocmai trece). 2016 a fost anul schimbarilor. I-as zice si anul extremelor. Anul razboaielor mele cu mine.<br />
Eu simt ca in 2016 am evoluat mult. Am facut niste schimbari extrem de importante in viata mea si am acceptat (in sfarsit) ideea ca uneori (doar uneori) iti este imposibil sa controlezi situatia. Pentru cineva obsedat sa detina controlul e un pas mare, credeti-ma.<br />
Stiu ca la finele lui 2015 scriam ca ar fi fost anul in care "am inteles" - insa acum/azi/aici marturisesc ca nu pot eticheta atat de simplu si anul 2016.<br />
<br />
Ca sa-mi justific blocajul si limba amortita as spune ca nu e nevoie de un final de an ca sa avem planuri. Nu trebuie sa-mi fac o lista cu chestii de facut, nu trebuie sa-mi etalez planurile si dorintele si aspiratiile abia pe 31 decembrie sau pe 1 ianuarie ca ele sa fie reale.<br />
<br />
N-as vrea sa sune a speech motivational - am vazut ca e la moda azi sa ne transformam peste noapte in "life coach". Si mi se pare atat de amuzant sa vad un pustiulica de 20 si aproape 3 de ani care a locuit cu mamica pana acu sase luni - iar mutarea de acasa e cea mai semnificativa experienta profesionala ("a facut upgrade la viata") - insa s-a autointitulat life-coach pentru ca are peste 2000 de prieteni pe facebook. In fine, spunem ca nu "dau" sfaturi cu talc si marketing in ele - insa mi-ar placea sa fim toti capabili de introspectie rationala si reala. Mi-ar placea sa nu fie nevoie de o lista cu "rezolutii pentru 2017", ci sa fim obisnuiti sa evoluam. Sa ni se para firesc si natural.<br />
<br />
In 2016 am avut semnificativa "revelatie" care m-a ajutat sa fiu si sa nu fiu buricul pamantului. :) Cum asa? Pasul 1: am constientizat ca <b>NU </b>sunt buricul pamantului - sunt doar un om. Pasul 2: imi place sa fiu doar un <b>om</b>, asta ma face sa ma simt buricul pamantului. E de citit printre randuri, nu se vrea a fi inteleasa metafora asta.<br />
<br />
Indraznesc sa-mi propun totusi (ca e pe final de an e o simpla coincidenta, pe cuvant!) ca in urmatoarele 365 de zile sa fiu mai generoasa cu scrisul pe blog. Cam atat imi doresc de la mine.<br />
<br />
Hai cu la multzeanu' ala si o tona de sampanie ca "asa se face".<br />
<br />
<br />Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-26561103061654006732016-12-12T20:55:00.000+02:002016-12-12T21:12:49.095+02:00Pentru curiosiAm zis de atatea ori "ar trebui sa mai scriu pe blog" incat a devenit un fel de "ar trebui sa ma las de fumat". Doar ca, uitandu-ma peste retrospectiva lui 2016 - am constatat ca am abia 7 articole scrise. O Cristina mai critica si mai constipata se ridica acum in mintea mea si imi plescaie(sorry, nu am diacritice pe laptopul acesta) din limba dezaprobator. "Da, stiu, Cristina-cea-critica-si-constipata, esti complet dezamagita ca nu ti-ai completat minunatul jurnal online insa - uite, 2016 a fost anul schimbarilor din multe puncte de vedere - asa ca te rog sa nu-mi plescai dezaprobator din limba ca te ignor de nu te vezi!".<br />
Voi face si o retrospectiva de final de an - macar atat in borcanul cu amintiri. Asa ca nu dau detalii cu ce am mai facut si ce am mai schimbat - nu ca ar citi careva - nu ca mi-ar pasa - dar face bine la sufletel ca o data la 2-3-4 luni sa recitesc si sa-mi spun "uite, atunci aveai mood-ul ala". Asta face blogul pentru mine, de asta il pastrez. E o marturie, e un psiholog, e un popa de ma exorcizeaza si e un prieten care nu judeca. Si daca nu introspectia ne e crucea, atunci ce? Pentru ce au invatat maimutele sa vorbeasca daca nu pentru a le spune prietenelor lor din alti copaci despre iubitii care nu le sunt fideli si momentele de introspectie? Glumesc :D Sa revenim.<br />
<br />
Simt nevoia sa-mi justific absenta de pe blog si simt nevoia sa-mi cer scuze anticipat pentru eventuale greseli gramaticale - mentionand ca noul job ma face sa uit sa-mi exersez limba nativa. Daaaarrr simt nevoia si sa fiu brutal de sincera si sa spun ca n-am nimic extraordinar de declarat. N-am inventat leacul pentru cancer, n-am revelatii noi, sunt mai batrana putin, mai nefumatoare si irascibila, mai impacata cu mine, mai cu planuri de viitor, mai pragmatica, mai ....putin iesita din comun si totusi complet diferita de mine de acum cateva luni si total alta persoana fata de mine de acum cativa ani.<br />
<br />
Simt ca-mi incep perioada aia de nepasare. Aia in care devin atat de aroganta incat confund superioritatea psihologica cu nesimtirea melteneasca. Am devenit un observator in mediul online, ma simt putin antisociala in mediul offline, n-am motive majore de nemultumire in viata personala, dar - culmea - trebuie sa exist si sa fiu speciala. Ca asta suntem noi, oamenii, speciali, unici, irepetabili, bla-bla-bla.<br />
<br />
Ce vreau sa afirm, aici in scris, este ca mi-e lene sa (mai) pozez in zen, calm, bun, rau, etc. Mi-e lene sa fiu orice altceva inafara de ceea ce sunt. Ideea de a ma transforma intr-o baba cu pisici multe mi se pare amuzanta, apoi imi dau seama ca ritmul in care pustoaicele isi afuma tineretea e muuuult mai intens decat cel in care eu imbatranesc. Cat timp pisicutele de 18 ani incearca sa pozeze in neintelese de 30 - am tot timpul din lume sa ma imbat cu pustani de 25, sa dansez pe mese si sa uit despre vorbe precum "la varsta mea". La "varsta mea" e oricand posibil sa iau foc intr-un club si sa mor. Asa ca vreau sa-mi traiesc toate zilele ca si cum mi-ar fi foame, sete si dor sa rad.<br />
Revin curand cu retrospectiva lui 2016. Nu uitati sa-mi incurajati latura narcisista si sa-mi spuneti ca v-a fost dor sa ma cititi.<br />
<br />
Eu oricum asta voi crede :P<br />
<br />
<br />Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-78347877251023950192016-08-01T10:37:00.005+03:002016-08-01T10:37:58.220+03:00Cand ne transformam din femei in neveste? <div class="MsoNormal">
S-au dat un miliard de explicatii si s-au facut inca
pe-atatea studii de caz. Cand naiba are loc “tranhumanta” asta feminina din
felina arteziana de feromoni in nevasta atotgrijulie? </div>
<div class="MsoNormal">
Cumva inainte sa apara clasicul “te-ai schimbat, nu mai esti
ca la inceput” femeile isi “iau rolul in serios” si devin <b>neveste</b>. Iar barbatii
isi doresc <b>femei </b>(ca daca si-ar dori neveste n-ar creste in halul asta rata
divorturilor).</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Stiu ca am catalogat candva etapele relatiilor romantice, nu
doresc sa generalizez (fiind blogul personal, ma gandesc ca e limpede ca si
parerea e strict personala), insa nu m-am gandit niciodata la transformarea
celor ce formeaza cuplul inainte de transformarea cuplului in sine. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Sarim peste perioada isteriei hormonale de inceput. Aia in
care nu va dati jos din pat decat o data pe saptamana. Nu analizam nici
perioada in care euforia dispare si apare sentimentul de stabilitate, corelarea
personalitatilor, constructia primelor planuri de viitor comune, etc.</div>
<div class="MsoNormal">
Vorbesc de zona de confort a unei relatii. Aia in care tie,
femeie, iti e bine si bun cu omul tau. </div>
<div class="MsoNormal">
Cand, vrei nu vrei, treci de la “unde
iesim azi?” la “uite cum am stat toata ziua in bucatarie sa-ti gatesc asta”.</div>
<div class="MsoNormal">
O fi instinctul matern, o fi instinctul de conservare, cert
mi-e ca de la un moment dat femeile devin mamicile barbatilor lor. </div>
<div class="MsoNormal">
De unde pana unde nevoia aia de a-i oferi toata grija si
protectia si hrana si consilierea de care esti capabila? De unde pana unde
pornirea de a-l face “un om mai bun”? De unde devenim din tigroaice puse pe
vanat, leoaice puse pe alaptat?</div>
<div class="MsoNormal">
Suntem constiente ca avem nevoie constanta de atentie. Dar de
ce nu suntem capabile sa vedem ca atunci cand n-o primim o suplinim noi? Oferim si ceea ce ne-am dori sa primim si (bonus) ceea ce ne extenueaza
pe termen lung. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Peste putina vreme nu mai esti tipa aia misto pe care o
asteapta la scara chiar si juma de ora. Ai sa fii muierea mereu in intarziere
care n-a avut timp sa isi aranjeze parul ca a avut rufe de intins. N-ai avut
timp sa treci pe la salon ca ai facut piata. Zici ca merge si un dus rapid,
poate niste pantaloni scurti de bumbac si un tricou larg, ca doar n-o vrea sa
fii desprinsa din reviste cand te duci la culcare.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Poate-ti mai spunea si cat de bine arati asa naturala si
nemachiata dar il vezi intorcand capul pe strada dupa una cu sprancene tatuate,
plina de silicoane si zugravita cu un camion de smacoline cosmetic. Ca deh, aia
e femeie, tu esti deja nevasta ( cu sau fara acte).</div>
<div class="MsoNormal">
Pe tine te iubeste pentru multiplele tale calitati de femeie
de casa, alea-i fura ochii <b>pe moment</b>. Asta iti vei spune ca sa iti justifici
oala cu sarmale din frigider si faptul ca ti-ai amanat programarea la epilat pentru ca
aveai treburi mai importante acasa.</div>
<div class="MsoNormal">
Si te gandesti cu stupoare “vai, cum o fi supravietuit fara
mine?” ca sa iti lauzi singura utilitatea in lumea omului tau. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Afla ca i-a fost bine si ii va fi la fel de bine. Daca ti se
defecteaza masina de spalat, cumperi alta ca nu mai suntem in era in care sa
dam bani pe mesteri – cu atatea optiuni noi la cumparaturi.</div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Daca ti se defecteaza “nevasta” de ce n-ai face un upgrade
cu o <b>femeie</b>? </div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-8086457603561213332016-07-18T21:57:00.000+03:002016-07-18T21:57:40.793+03:00Un scurt update<div class="MsoNormal">
Hmmm…nu imi gasesc cuvintele. Asadar nu voi incerca sa ma
chinui cu aranjamente metaforice sau catchphrase-uri memorabile. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Avand in vedere ca a trecut cel mai mult timp din existenta
acestui blog fara ca eu sa postez macar un cuvintel, hai sa facem un inventar
rapid al intamplarilor sabbriene (aaa, va place adresarea?) de la final de
aprilie si pana in prezent.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Mi-am dat <b>demisia</b>. Da, asa am decis (constransa de diverse
in a caror amanunte nu doresc sa intru acum) si intocmai am actionat. Sa ne
intelegem: aproape 5 ani de copywriting si email marketing intr-un singur loc
inseamna ceva. Inseamna trecerea de la junior copywriter la senior copywriter,
inseamna atasament emotional fata de echipa, fata de portofoliul de clienti,
inseamna in acelasi timp si pretentii mai mari
sau o dorinta acerba de <b>evolutie</b>. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am plecat la <b>Baia Mare</b>. (m-am intors intre timp, sa nu va ia
cu lesin) Dupa cum stiti, subsemnata detesta morile de vant si mai ales lupta
cu acestea. Asadar si prin urmare, de cate ori am senzatia ca e timpul pentru
un nou inceput imi iau mai intai o pauza de respiro pe plaiurile natale. </div>
<div class="MsoNormal">
A fost ataaaat de frumoasa vacanta mea maramuresana cum doar
acolo se poate. Stiu ca am o bucata de suflet cusuta de coltul acela al tarii
insa, obiectiv vorbind, trebuie sa vizitati Maramuresul. Baia Mare e mai
frumoasa ca oricand, mai verde, mai animata, mai plina de oameni cu suflet si
mereu mai e cate ceva de vizitat prin imprejurimi.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
M-am apucat de <b>fotografie</b>. Inabusiti-va hohotul sarcastic.
Nu am aere de fotografa (inca) si nici nu planuiesc sa ma dau pui de geniu in
viitorul apropiat. Pur si simplu vreau sa explorez si aceasta noua zona
creativa in care pot comunica prin imagini in loc de cuvinte. Am mai cochetat
cu aceasta idee in anul de gratie 2006, acum insa am si scule profi - pe care trebuie sa le invat mai intai – si imi
doresc sa aprofundez acest domeniu si sa experimentez viata de “turist chinez”
pana cand imi voi permite sa ma lansez oficial in bransa. Sper eu ca voi fi
departe de Bucuresti pe-atunci dar asta e o alta poveste si surpriza pe care
v-o dezvalui la momentul oportun.</div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b>Sunt freelancer.</b> In acest moment sunt disponibila pentru
aproape tot ceea ce inseamna cuvant scris. De inchiriat, cum ar zice romanu’,
pe cont propriu cum as zice eu. Norocul meu e ca sunt dragalasa si sociabila si
am deja cativa clienti atat pe Social Media cat si pe alte proiecte. Pentru
detalii suplimentare, va stau oricand la dispozitie – stiti unde ma gasiti. Nu
ma apuc sa-mi fac propaganda si sa enumar motivele pentru care e mai bine sa
lucrezi cu un freelance copywriter. Dar e mai bine. <b>Trust me on this one :)</b></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Nu in ultimul rand – desi am vrut sa incep cu asta dar prea
parea a lauda – <b>sunt fericita</b>. Chiar azi ii spuneam unei prietene ca viata mea
mereu a fost ca o injectie de adrenalina si mereu aveam un plan de rezerva la
planul de rezerva. Astazi sa zicem ca totul este incert. Sa zicem. Real vorbind
sunt din nou in fata unei provocari – aceea de a-mi pune planurile proprii in
realizare in detrimentului unei vieti de robotel in turma. Si am planuri mari
si STIU ca se vor concretiza. </div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ma feresc sa spun, sa gandesc chiar, despre cat de frumos a
deraiat drumul meu de la normalitate la exceptie. As scrie poezii, as vorbi in
metafore, as aduce ofrande zeilor. Insa, e mai simplu sa zambesc, sa respir si
sa fiu curioasa despre ce urmeaza sa mi se intample. </div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Cand ne-o fi mai rau, <b>asa </b>sa ne hie :)</div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com5tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-77298476109560005462016-04-29T15:22:00.002+03:002016-04-29T16:00:48.390+03:00Publicitatea - o tragicomedie cu care te droghezi din dragoste!<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Care ați văzut mă<b>
Mad Men</b>? Filmul ăla cu și despre publicitate de fumează ăia non-stop în birou
și stau așa cu ochii la țâțele secretarelor și mâna pe paharul de whiskey, apoi
pac, din cer coboară o idee. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dacă nu l-ați
văzut, nu e târziu. Apoi mai e și cartea lui <b>Ogilvy</b>, un nene destul de faimos
prin industria advertisingului, </span>“<b>Confesiunile unui om de publicitate</b>”.
Astea dou<span lang="RO">ă, cartea și filmul, filmul
și cartea te fac așa...să vrei să guști puțin din lumea asta boemă. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar n-am început
așa. Am început să arunc ochiul în curtea agențiilor încă de când eram la
Mediafax și promovam anuarul de<b> Media</b></span><b>&Ad</b><span lang="RO"><b>vertising</b>. Agențiile se înghesuiau să cumpere
publicitate și să apară în almanahul ăsta care era un fel de Pagini Aurii al
celor ce se auto-intitulau publicitari. Gândește-te că vorbim de o ditai
cărțuloaia, grea de 2-3 kilograme în care, care mai de care își dădeau aere prin
machete sau advertoriale. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Și-mi placeau
oamenii ăștia așa...boemi, mereu în alergătură dar care se auto-intitulau
liberi. Îmi plăceau că se dădeau toți cu creier, că își ridicau podoaba cu
circumvoluțiuni pe un piedestal și cei mici se închinau la ea. La creierul lor
de creativi. </span>”Shhhh….creez! ”<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<b>Brainstorming</b>.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Pffffff….mă gândeam atunci ca un Sales Executive de agenție
de presă, cum mă să fii la muncă și să zici ”taci că aștept să-mi vină idei”.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Dar adevărul e că advertisingul e cam ca un drog. Mai vrei
puțin, mai vrei puțin. Ori ajungi dependent, ori te omoară. De fapt, sunt
ambele, mai întâi una, apoi cealaltă. Da e o moarte frumoasă, orgasmică. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am făcut purici în 4 agenții până acum. 3 de online, una
full. In 3 dintre ele făceam de toate, în ultima făceam (și încă fac) ce-mi
place. Scriu. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
N-am de gând să fiu modestă și nici să vă explic termenii ce
nu-i înțelegeți. Oamenii ca mine sunt mană cerească. Pentru că nu-mi plac
fițoșii de agenție, ăia care-și colorează părul verde și-și pun cercei în toate
sprâncenele sau umblă cu teniși și pantaloni din ăia cu curu lăsat de parcă au
pachețel în chiloți. Asta-i categoria de oameni care nu se mulțumesc să facă
ceea ce fac ci vor să urle la lume, la lună, la cine naiba i-o asculta că ei
fac publicitate și-s creativi. Bă, ăștia fac artă. Sunt veșnic neînțeleși și
dacă mai fac un joint în birou tre să-I lași, să nu le fuți zenu și procesu
creativ. Și vai-vai, ai văzut spotu ăla? Eu l-am făcut.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Nu c***e, nu tu l-ai făcut. Și nici măcar nu ție ți-a fătat
mintea ideea, ci prin procesul mai sus menționat, tu și echipa ta ați ajuns la
un consens și apoi a devenit chestia aia cool cu care tu te lauzi acum. Dar,
never mind, bravo băh! Creativule. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Ne întoarcem la mine, eu narcisista, cadoul absolut pe care
oricine îl vrea și nu prea mulți îl merită. Mie-mi place să scriu. Nu, greșit:
eu iubesc cuvintele. Iubesc literele ce le compun, cerneala ce le formează,
colorantul ce formează cerneala și toate arcurile de sub tastatură care prin
miracolul tehnologiei fac să apară cuvinte pe monitor. Cuvintele mele. Deci
iubesc cuvintele, toate. Că tot mă chinuiam să-mi aleg un cuvânt preferat, dar
de fapt îmi plac toate.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Cei din specia mea nu se vor în gloată cu marii creativi
ostentativi. Cei din specia mea se mulțumesc să tacă și să facă. Să facă și iar
să tacă. V-ați prins.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Și de aici începe joaca. De-a brainstormingul, de-a găsitul
conceptelor, de-a transpusul lor în cuvinte, de-a șterge tot ce-ai scris că nu
e bine, de-ați înghiți lacrimile când primești un feedback negativ și de-a
continua să crezi în tine și în ideile tale atunci când clientul îți spune că e
minunat dar că…e prea îndrazneț. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Uiți că ești obosit, uiți să mănânci, uiți că ai o singură
vezică, ba prin nușh ce minune ți se și astupă urechile și faci simbioză cu
laptopul până când ”pe hârtie” apare ceva ce se pupă cu sufletul tău. Când îți
place ție ce-ai scris e ca și cum îți vezi copilul la maternitate: e așa
frumooooosssss că nu vrei să împarți. Dacă nu se bucură toata lumea ca tine?
Dacă nu se îndrăgostesc toți pe loc? <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Și când zice clientul ”<b><i>o bere rece echipei de creație</i></b>” nici
că-ți pasă de bere. Și nici de client. Tu, în mintea ta ești pe podium, la
Oscar, mai ceva ca Leo după bătaia cu ursul, ai și speech-ul pregătit, le mulțumești
prietenilor că te-au așteptat seara când stăteai peste program și le mulțumești
părinților că s-au înmulțit și a ieșit cineva așa deștept ca tine.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Zi că n-am dreptate? Zi că nu ai pipotă de bou când îți iese
o campanie mult lucrată? <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Sau…când e marți, sunt 3 ceasuri rele, ți-a tăiat pisica
neagră calea, ai vărsat solnița și ți s-a spart oglinda de la farduri în poșetă
și….ce să vezi, clientul zice că nu și nu, că ești prost, ori îi dai repede
ceva (repede, bine, interesant și încă o listă luuuuuungă de chestii care pot
fi făcute în doar ”câteva minute”), ori caută altă agenție, că deh, are balta
pește.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Și atunci îți vine să repeți scena aia din Braveheart, cu
scoțienii de-și ridică fustele. Dai cu mouse-ul de masa, îți juri că te lași de
meserie, ah, sigur clientul nu-ți înțelege geniul creativ… Și uite așa
încolțește undeva în tine, ca un microb gândul dulce al răzbunării dar și al
competiției. Cum cu cine? Cu tine!<br />
Cele mai bune competiții sunt alea între tine și tine. Că sigur faci ceva mai
bun și-ți lași clientul mască.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
N-o mai lungim cu vorba, că la final oricum, în loc de statueta
aia aurie în formă umanoidă, primești așa un zâmbet ironic și un ”<b><i>Eeeeh….ai
văzut că se poate?!</i></b>”. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
Așa stă treaba în lumea mea prezentă. Nu știu de ce am zis-o
tocmai azi, acu m-a găsit inspirația.<o:p></o:p></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-3562595880556869842016-03-07T17:13:00.000+02:002016-03-07T17:13:41.345+02:00(Dead)line<div class="MsoNormal">
Am <span lang="RO">învățat (măcar
teoretic) la unul dintre cursurile urmate câte ceva despre luarea deciziilor. E
un proces greoi iar mintea noastra are tendința de-a analiza și cântări
deciziile până ne ies flăcări prin nări. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Obișnuiam să iau
decizii impulsiv și bazat pe feeling-ul momentului. Apoi am intrat în zona
rațională și am învățat să-mi cântăresc fiecare argument sau contra-argument cu
mare grijă. Dar nici așa nu e bine. Pentru că am tendința să o lungesc și să
devin un om confuz și nehotărât.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ceea ce n-aș vrea
pentru că nu-mi plac oamenii de genul acesta. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Însă...mi-am dat
seama recent că ritualul meu de introspecție poate emite milioane de teorii. Și
fiecare teorie din procesul meu de gândire nu mă face deloc mai hotărâtă ci,
din contră, mă amețește într-un carusel toxic.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mă simt ca un
șoarece care face exerciții în cușcă, alerg în cerc până obosesc. Mă lovesc de
aceleași argumente sau contra-argumente iar și iar și iar până iau o decizie. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Știu că totul se
întâmplă pentru că sufăr de mania perfecțiunii. Mă iluzionez singură că suflu
și în iaurt și că aruncatul cu capul înainte este pentru oamenii cu mai puțin
creier în cap.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Totuși, chiar și
aruncatul cu capul înainte denotă curaj și ieșirea din zona de confort. Ceea ce
eu cu a mea introspecție infinită...nu prea fac.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Mă bucur că sunt
bună în a desluși enigmele gândirii mele :) dar cu practica stau prost
nenicule. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Așa că voi relua
bunul obicei al deadline-urilor. N-am ce-mi face, eu funcționez bine cu
regulile în față. Știu că tot mie îmi place să le încalc și să mă lăfăi în
non-conformism însă...de data asta am de gând să las liber Eul Rebel și Eul
obsesiv compulsiv. Îi las în arenă, să se lupte între... ei (haios) și văd ce
iese.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu-mi plac
pariurile cu mine, dar vreau musai să mă mobilizez înspre noi realizări.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">N-ați înțeles
nimic așa-i? E pentru mine scris, printre rânduri, cum altfel :)<o:p></o:p></span></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-20283095875179704482016-03-03T15:55:00.000+02:002016-03-03T15:55:13.549+02:00Este sau nu este?<div class="MsoNormal">
…iubirea exclusivist<span lang="RO">ă?<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Cochetam cu ideea
de a-mi așterne câteva dintre gândurile ultimelor zile și anume că mi-s
fericită și beată de amorezată și văd fluturi și curcubee și am roșu în obraji
ca-n clasa a-4-a când am găsit primul bilețel de dragoste vârât în ghiozdan de
Ovidiu. Colegul meu de bancă. Și vecinul meu de bloc. Și cel mai bun prieten al
meu de-atunci. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Dar fericirea e
egoistă și-o vrei închisă-n tine. Sau, poate am ajuns la vârsta la care știu să
beau cu măsură și-mi permit o beție de emoții dar nu-mi permit să mă îmbăt cu
orice poșircă și nicidecum mahmureala de a doua zi. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Asta-i bucuria
anilor. Dacă până-n douășcinci ai curaj să sari din avion crezând că dragostea
ți-e parașută și-ți trăiesti sentimentele precum un <b>gay pride</b>, mai încolo îți
crește darul introspecției (presupunând că nu ești buruiană) și începi să vrei
<b>să faci totul bine. </b><o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Să n-o mai întorc
ca la Ploiești (sau era Brăila?). Citesc muuuuulte studii, păreri, de la
psihologi la oameni de știință și în cele din urma bloggeri care de care mai
experimentați și, de ce nu, chiar și pe cei ce-și dau cu părerea din simplu
motiv că pot (așa ca mine). <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Nu dragilor. Nu
ne macină dorința de-a vindeca lumea de cancer, nici nu vrem să construim
roboți mai deștepți ca noi. Omenirea are o mare problemă de dezbătut și n-o să
se oprească prea curând din asta: <b>dragoste&sex</b>. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Ieșim din epoca
romantică. Nu ne mai creștem copii cu povești optimiste </span>“și au trăit
fericiți până la adânci bătrâneți…” și nici cu prinți de vin călare pe armăsari
bălai. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Vremurile noastre sunt cele ale neîncrederii. Am citit
articole care-mi spuneau că ne jucăm ruleta rusească cu sufletele noastre.
Altele-mi spuneau să trăiesc clipa, să nu mă macine trecutul și să nu-mi pun
întrebări despre viitor. Alte articole îmi spuneau că e bine să ții ochii
închiși pentru că infidelitatea e precum oxigenul, indispensabilă. Articolele
științifice susțin că avem predispoziție genetică spre poligamie și mai avem un
creier care n-o să fie niciodată satisfăcut deplin. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Psihologii ne spun că ne putem vindeca de aproape orice. Una
peste alta, subiectul dragoste&sex&relații este în continuare dezbătut
și analizat pentru a găsi o rețetă a fericirii. Și suntem surprinzător de
adaptabili. La aproape orice teorie.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Iarăși eu, fiind acum într-una dintre cele mai fericite
etape ale vieții mele, mă încăpățânez să răspund întrebării: <b>este sau nu este
dragostea exclusivă pe termen lung? </b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Auzisem că una dintre metodele de tortură din închisorile
asiatice era să le ofere încarceraților posibilitatea de a alege să primească
mâncarea lor preferată. În fiecare zi. Pe toată perioada detenției. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Așadar dacă aleg azi să mănânc sarmale, sarmalele or să-mi
bântuie micul dejun, prânzul și cina și poate chiar și desertul. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Avem prieteni diferiți în funcție de vârstă, în funcție de
etapele din viața noastră. Am inventat bucătăria moleculară și hainele croite
din aripi de fluturi doar de dragul diversității. Trăim vieți întregi căutând
să descoperi locuri noi, pe apă și pe uscat. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
TOT ceea ce poate fi exemplificat (în afară de apă) din
existența umană ține de diversitate, inovație, curiozitate și experimente NOI.
DAR când vine vorba despre dragoste și sex vrem să fie una singură, aceeași,
pentru tot restul zilelor noastre, în fiecare zi, dimineața, la prânz și seara
iar noaptea s-o ținem strâns în brațe. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<b>DE CE?</b> Tare vreau să știu asta. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
N-am putea să mâncăm același lucru în fiecare zi, n-am putea
să purtăm aceleași haine zilnic, n-am putea să avem aceeași prieteni din
grădiniță și cu siguranță ne declarăm frustrați dacă nu ajungem să vizităm
măcar o țară străină. Dar vrem să iubim și să fim iubiți egoist. Vrem să
îmbătrânim împreună.<o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
Am prieteni în relații fericite și lungi. Am mai mulți
prieteni single sau cu eșecuri sentimentale la activ. Iar acum m-am trezit
chiar eu în ipostaza aia în care îmi vine să-mi spun că n-am mai iubit cum
iubesc azi, că mi-e ciudă pentru toate lucrurile pe care le-am făcut prima oară
și n-au fost cu el pentru că v<b>reau să-i dau lui toate primele dăți si toate
ultimele dăți din viața mea. </b><o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Iar puțina rațiune pe care o mai am în mine (creierul reptilian,
adică instinctul sau/și experiența) mă îndeamnă să îmi păstrez totuși și o
dozăde pragmatism. Cum ar veni să împac și capra și varza. Să iubesc rațional. <o:p></o:p></div>
<div class="MsoNormal">
Ori, tot aceleași creiere luminate susțin că dragostea este
un sentiment hipnotizant care activează în scăfârlia noastră cam aceeași
senzori pe care îi activează heroina. Așadar dragostea dă dependență. <o:p></o:p></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<br /></div>
<div class="MsoNormal">
În concluzie (nu-i tocmai o concluzie pentru că <b>simt că n-am
elucidat nimic</b> ci doar am adunat câteva piese dintr-un mare puzze) vă întreb:<b>
ce facem?</b> </div>
<div class="MsoNormal">
Este posibil să te îndrăgostești și să te țină până când ai nevoie de
scutece pentru adulți? Sau tratăm sentimentul ca pe un viciu de care ne
descotorosim după ce ne-au maltratat sufletește nenumărate experiențe marcante?<o:p></o:p></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6100847891971198732.post-91156557301719949792016-02-25T11:30:00.002+02:002016-02-26T07:52:32.832+02:00În 2 sau în 3,4,etc ?<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Stăteam acu ceva
vreme cu fetele la discuții și glumeam spunând că de fapt toate relațiile mele
(serioase) adunate la un loc ar rezulta chiar relația perfectă. Un tip a fost
de casă și familist, altul nebun și pasional, altul exagerat de îndrăgostit și...însumând
aceste calități aș ajunge poate să spun că am găsit bărbatul perfect. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">De fapt (și știu
sigur că nu-s singura care crede asta) bărbatul perfect nu există. La fel cum
nu există nici femeia perfectă. Și nu doar pentru că perfecțiunea este relativă
ci pentru că avem anumite nevoi în anumite perioade ale vieții noatre. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Trecem prin
perioada în care avem nevoie de adrenalină și pasiune, apoi ne dorim liniște și
siguranță, apoi o ultimă aventură (mereu e ultima, știu), apoi unii sunt chiar
sinceri și recunosc c-ar vrea stabilitate. Iar cei ce spun că-și doresc din
toate câte puțin – părerea mea – sunt fie extrem de optimiști, fie instabili
emoțional. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Iar acum – în
prezent – urlă internetul de studii/articole/povești despre non-monogamie,
relații de succes poli-amoroase, libertatea relațiilor gay si bi sau pași de
urmat pentru romanticii incurabili care încă mai cred în suflete pereche. Pe
scurt, avem de toate pentru toți, cât există cerere există și ofertă.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Îmi este extrem
de clar că direcția în care evoluează societatea va îngropa în următorii ani
conceptul de cuplu monogam sau familie tradițională. Și n-am nicio părere în
această privință. De ce? <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Pentru că fiecare
individ are o singură datorie față de propria-i viață: să-și stabilească
preferințele, să-și pună ordine în priorități și să...ducă o viață cât mai
împlinită în funcție de propriile decizii. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Oricare ți-ar fi
valorile și principiile după care îți ghidezi traiul sunt absolut convinsă că
mai există o persoană (sau două, sau trei, depinde câte cauți) cu care vei
putea construi o relație sentimentală. Sau, dacă filozofia ta de viață e
singurătatea (fără conotație negativă), atunci nu văd de ce nu te-ai bucura de
singlehood exact așa cum îți dorești. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">A fi singur nu e
trist. A fi romantic și convins că există suflete pereche nu e imposibil. A fi
gay e fix treaba ta, bisexual la fel, poli-amoros, aceeași treabă. Cum ar zice
și legea universală a umanității: ai libertate totală de expresie atâta timp
cât faptele și acțiunile tale nu dăunează traiului semenilor. Și...excludem
gurile rele sau prejudecățile din acest articol. Întotdeauna vor exista
cârcotași și judecători ai valorilor. Dar, adevărul e că emoția e a ta și a
celui/celei/celor cu care o împarți.<o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Acestea fiind
spuse, eu fac parte din categoria clasicilor. Nu am nimic împotriva
experiențelor noi, explorării emoționale, dar, într-un viitor al meu mă văd
crescându-mi progeniturile cu un (singur) partener. <o:p></o:p></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Motivele mele
sunt simple: îmi place să-mi concentrez atenția într-o singură direcție. Normal
că aș fi capabilă de matematici complexe care ar putea face gura lumii să mă
crucifice. Dar, ce mă interesează pe mine este confortul emoțional și
echilibrul existențial. Pentru mine alte opțiuni pur și simplu n-ar funcționa.<o:p></o:p></span></div>
<br />
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO"><br /></span></div>
<div class="MsoNormal">
<span lang="RO">Trăim, vedem,
vorbim.<o:p></o:p></span></div>
Sabbrahttp://www.blogger.com/profile/10873100336278679775noreply@blogger.com0