Trăiesc în cerc

Fie mi-am pierdut mințile, fie am început să vânez coincidențe, fie...am dreptate, fie...orice-o fi dar râd și analizez și...iar mai râd puțin.

N-o sa intru în detalii, că-s picante și-s ale mele :) Anyways, după luuuungi cugetări, am ajuns să am niște revelații deva-vu. Personale și nu numai.
Mi-am dat seama, cu exemplele de rigoare, că sunt cam în același loc - emoțional, psihic, bla-bla - în care eram anul trecut pe vremea asta. Evident că am și chestii noi, daaar, prea multe lucruri se pupă ca să le ignor.
Cum ne-cum, cu întâmplări similare dar personaje diferite...trăiesc cam aceleași povești. Ceea ce poate fi înfricoșător...Și, ca argument pro faptului că nu-s complet nebună, vreau să vă spun că trăiesc cam aceleași scenarii și coincid până și la felurile de mâncare. Anul trecut, exact în aceeași perioadă, plecată din localitate, am avut o revelație cu pâine de casă și mujdei de usturoi. Anul acesta, fix în aceeași perioadă, eram plecată din localitate (altundeva) și aveam aceeași revelație. Mi-am amintit după. Exemplele ar putea continua chiar și pe plan personal, dar n-am chef să intru in detalii.
Întâmplări cu prietenii, senzații, ce mai... Am început să-mi recitesc articolele de anul trecut ca să îmi amintesc cam ce făceam. Și coincid stări de spirit, coincid decizii, coincid...ce s-o mai lungim.
Anul trecut în perioada asta îmi plănuiam tatuajul pe mână. Anul acesta fac la fel, pe aceeași mână.

Se întâmplă chiar să interacționez cu oameni cu care n-am mai interacționat fix din aceeași perioadă. Și nu, nu am inițiat eu interacțiunile.

Se întâmplă chiar să am același mood liniștit, să revin asupra unor concluzii și să îmi fac cumva cam aceleași planuri. E un sentiment tare ciudat, de involuție. Static. Încă încerc să-l definesc, ca să nu o iau pe arătură.
Daaaar știu că anul trecut, la un moment dat, am ajuns la o bifurcație decizională. Și am hotărât să mă arunc într-un vârtej nebun fără să am nici cea mai mică dorință de control.
Acum însă...am de gând să urmez sfatul ironic al tatălui meu: "Șezi blândă și be' pălincă"

Chiar cred că suntem predispuși să repetăm aceleași greșeli over and over again până le conștientizăm. Pentru că suntem sclavii tabieturilor. Pentru că, în esență, ne dorim aceleași lucruri, doar că de la oameni diferiți. Iar eu vreau să fac tot, complet diferit.

Tot!