Am evitat sa deschid acest subiect... Credeti-ma, o fi el popular, insa este unul epuizant.
Cum slabesc? Care e dieta potrivita?Cate calorii?Lupta impotriva kilogramelor... Intrebari obsesive ale persoanelor care isi doresc cu disperare sa arda surplusul de greutate...
As vrea cumva sa ajut aceste persoane...si poate ca impartasind povestea mea, aduc un beneficiu celor care nu stiu incotro sa se indrepte.
Cum ajungem supraponderali? Bine, sa nu exageram, ne vedem in oglinda mult mai plinute decat suntem. Oglinda minte! Oglinda este reflexia subconstientului! Cantarul spune intotdeauna adevarul insa....
Cu un program deloc flexibil, munca de birou, pauza chinuita de masa, si bineinteles totala dezorganizare zilnica, am ajuns si eu intr-un an sa pun...pas cu pas vreo 10 kilograme...distribuite (cum altfel) pe abdomen, solduri, fund si piept...
Sunt o tipa micuta de inaltime, am 163 cm, deci rotunjimile nu mai erau de mult apetisante...
N-as fi crezut niciodata ca imi voi chinuii mintea cu diete si regim, dar dupa o vara cu mult soare, plaja, si prea multe trupuri frumoase, am decis: e timpul sa tin dieta!
Am inceput sa bat internetul in lung si-n lat, forumuri, discutii cu persoane avizate... Sport, cat de cat...si salate din belsug... Programe fixe si infometari...
Dupa doua luni chinuite am ajuns sa am aproape 14 kilograme peste ceea ce-mi doream eu....Dezastru!
Greutatea fusese ultimul lucru pe lista de ingrijorari, avusesem 45 de kilograme din clasa a 9-a! Iata-ma la 58!
Am aterizat pe eva.ro, sectiunea dieta citind si comentand tot... Apoi s-a deschis un topic "pro ana sau mia?" si eu am fost cel mai insensibil critic la adresa fetelor care-si plangeau boala. Ana insemnand anorexie si mia - bulimie.
Curand insa problemele mele de greutate au fost incununate de probleme de sanatate... iar tinta mea era sa scap de kilogramele care-mi ingreunau existenta.
Nu stiu cand m-am decis sa incep postul negru. Stiu ca mi-am spus "orice ai manca se va depune, ai nevoie de un restart".
Am luat decizia sa tin un post detoxifiant de 10 zile. Fara mancare, in totalitate.
Aveam nevoie de un consult medical, si de multa odihna. Organismul meu urma sa intre intr-un fel de standby si sa se hraneasca cu surplusul de kilograme, toxine, si sa-mi schimbe complet modalitatea de a ma alimenta si perceptia despre diete.
In paralel, fetele suferinde ma meditau, si imi erau alaturi. Cele pe care le criticasem.
Programul meu se manifesta in felul urmator: trezirea la ora 7, un pahar mare de apa cu supradyn (efervescent, continand minerale si vitamine), programul de munca de 8 ore, in cursul zilei consumand 1-2 litri de apa. La orele 19:30 eram in pat, dupa un pahar cu suc proaspat stors de portocale. In fiecare zi schimbam sucul alternand intre portocale, mere, telina, morcovi sau rosii.
Primele doua zile au fost ciudate, usoare ameteli, si oboseala accentuata.
Din ziua trei, am inceput sa plutesc. Toate simturile mi se ascutisera, in special cel al mirosului. Aveam o energie iesita din comun, cu toate acestea insa incercam sa dorm peste 12 ore...
In ziua 9 am gatit. Foloseam ingrediente in cantitati normale, analizate dupa miros si vaz. Nu am mancat eu, erau pentru co-locatarii mei :)
Dupa ziua 10, prima masa urma sa insemne...un fruct. Am ales: kiwi. Unul mic! Mic, dar mare...pentru stomacul meu instrainat de alimente. L-am mancat incet, deloc infometata, m-am simtit brusc plina, ca in vremurile apuse dupa o masa copioasa.
Am inteles ca fusese bine sa ma opresc dupa 10 zile, altfel riscam sa nu mai vreau sa mananc niciodata.
Am slabit 5-6 kilograme in 10 zile. Ajunsesem la aproximativ 50 de kilograme, tintind spre 45!
In timpul postului n-avusesem voie sa fac efort fizic...asa ca dupa post am inceput sportul.
Aveam winsor pilates si tae bo with billy blanks pe doua dvd-uri. Zilnic, 40 de minute de pilates, si 30 de minute de tae-bo. Dimineata si seara.
Ce mancam?
Inafara de faptul ca aveam un tabel de calorii al tuturor alimentelor posibile lipit de frigider, citeam etichetele tuturor produselor inainte sa le iau din raft si sa le salt in cos. Gatitul insemna fiert sau crud.
Uleiul si zaharul imi iesisera din reflex. Painea la fel. Fructele devenisera cele mai bune prietene ale mele. Apa!!! Eu nu consumasem apa de mai bine de doi ani. Sangele meu era imbinat de suc acidulat.
Trei mese pe zi. Indiferent cat de aglomerat era programul meu, puteam sa-mi dedic 30 de minute dimineata pentru a-mi prepara micul dejun. Pranzul era la fel, preparat de mine, o salata, o bucata de carne fiarta, o branzica degresta...ceva cu vitamine, proteine, si echilibrat totusi.
Stiu, insir de fapt o dieta...nu-i asa, credeti-ma.
E drept, stomacul meu nu mai suporta la propriu toxine din alimente, ma schimonoseam numai cand simteam miros de mancare grasa.
In plus eram motivata de kilogramele care continuat sa se dizolve. Sportul imi dadea o energie nemaipomenita. Mancarea imi parea mai gustoasa. Oglinda incepea sa ma iubeasca!
Cateva luni am mentinut acest ritm.
Dupa o buna perioada de timp, am fost curpinsa de o panica "DACA ma ingras?".
Desi aveam toate semnele unei vieti echilibrate, mancam indeajuns, gateam bine, parca nu mai era motivant.
Aveam 46 de kilograme... cand am inceput sa.. ma tem de mancare.
Mancam normal. Ajunsesem sa pot manca la restaurant, odata de doua ori pe saptaman, chiar si o fripturica... Sportul si restartul dat corpului meu imi mentineau arderile intense.
Marturisesc ca am petrecut aproximativ doua-trei luni cu spaima-n suflet...apeland la ... pastile laxative. N-as fi vrut sa devin mia (sa provoc voma intentionat) doar din teama sa nu ma ingras. De fapt nu aveam pofta de mancare, iar ceea ce mancam, era urgent eliminat...
Am ajuns la 44 de kilograme. Le-am mentinut o perioada destul de lunga, am ajuns sa sarbatoresc un an de cand ma apucasem de slabit...cu un minus destul de relevant.
Unii s-au speriat. Eu eram insa in apogeul multumirii de sine.
Dupa un an de zile, greutate mentinuta...soarta a facut sa ma confrunt cu o serie de greutati. PE plan personal, si chiar profesional.
Mi se spusese..."ai sa-ti consumi resursele fizice". Cand resursele psihice sunt epuizate, cele fizice compenseaza. Ei bine, ale mele...erau consumate...majoritatea din excel de sel si de buna voie.
Intr-o perioada de cateva luni (extrem de dificile) am ajuns...la infricosatoarea greutate de... 40 de kilograme!
Aratam infiorator! Pana si mie imi era teama sa nu ma frang...sa nu ma ia vantul, sa nu...dispar pur si simplu...
Ce folos ca citisem toate cartile despre nutritie, ca stiam toate caloriile pe din afara, ca aveam mintea imbibata in modalitati naturale de hrana, ca exercitiile fizice fusesera benefice, daca atunci...organismul meu refuza sa mai lupte, pentru ca eu il adusesem...la limita!
De la complimentele de genul "ce misto ai slabit" la intrebari indiscrete "esti bolnava" si in ultima instanta la acuzatii "se drogheaza!".
Acum, azi, si poate si dupa cele "Cinci kilograme de septembrie" ma simt bine. Am temeri in ambele extreme...kilograme puse, sau kilograme pierdute.
Kilograme!
Postări
19 comentarii:
fa miscare cit mai multa, sala plus jogging, maninca normal dar fara piine si cartofi prajiti iar supa/ciorba doar 1 data pe saptamina....miscare + mincare sanatoasa
Multumesc...pentru...sfaturi...
Ideea articolului era sa ajut eu alte persoane sa slabeasca sanatos :)
Nu cum m-am ajutat pe mine :)
dar...multumesc...
poate ar trebui mai intai sa ne gasim un echilibru interior, sa incercam sa ne facem fericiti si dupa asta sa slabim natural, lent si sigur. cat timp dorinta de a slabi vine din frustrare, dieta va fi una radicala, de urgenta si nociva si in plus cu o probabilitate f mare de a reveni la kg initiale. think that maybe it's not you being fat that makes you feel bad, maybe it's something else... just a thought.
pt cititorii Cristinei :)
R.
"Ideea articolului era sa ajut eu alte persoane sa slabeasca sanatos" :-) Serios? Si care e partea sanatoasa, faptul ca nu ai mancat nimic 10 zile, sau ca dupa ai dat-o pe diuretice...sau poate faptul ca ai ramas pe viata cu o obsesie, aceea a kilogramelor...iar pozele chiar m-au amuzat! Presupun ca din ele ar trebui sa isi dea lumea seama cum ai "evoluat" si ce minunata e transformarea...in ceea ce ma priveste, you've completely missed the target!
Am spus pur si simplu povestea, cap, coada!FARA INTERPRETARI! daca vroiam sa "isi dea lumea seama" ceva din poze, o spuneam chiar eu, nu cred ca am obisnuit "audienta" cu secrete!
Anyways, daca in ceea ce te priveste, mi-am ratat misiunea :)) nu pot decat sa-ti urez succes, n-o sa salvez omenirea :)
Ah, inca ceva...anonimiilor care nu se prezinta, si nici nu se obosesc sa citeasca TOT articolul...ii rog sa-si tina parerile infipte in dos :)
multumesc frumos :)
Uf, de ce Dumnezeu povestesti iar despre asta ?! Pentru mine partea asta a ta este cu bad memories ! Stiu cat m-am impotrivit postului tau, dar nu neg ca ai slabit frumos, pana la un punct - pe care l-ai pomenit si tu in poveste.
Mie imi pari perfecta acum, cand te-ai rotunjit doar atat cat trebuie, si foarte frumos. Daca mai pui si pe par un pic de blond mai inchis, ma inclin :)))))
ps. poti sa povestesti spre exemplu despre dependenta de blond. Ea exista !
SM
:-)))) nici nu ma asteptam la altceva! Cum spuneam, ai ramas cu niste sensibilitati pe care ar fi bine sa ti le tratezi...
:)) Poate, sau poate e blogul' MEU si primesc ce comentarii vreau!
Ah, marele mister al identitatii tale ramane :))
curajosule :)
Dap, imi permit!Sunt o narcisista, frustrata, bolnava dupa atentie, si innebunita sa fie ridicata in slavi :)
Si a total bitch :)Si fac numai ce vreau, pentru ca sunt infantila :)
si anorexica :))
Dar publica!Ori in momentul in care iti permiti sa lansezi niste "complimente" fa-o te rog de la egal la egal, am mai spus-o "anonimilor de cartier"...eu am identitate, si mi-ar fi de folos sa discut cu acelasi gen de oameni.
Daca nu, NU!
Asa ca te rog, fa-mi placerea de-a te abtine!
pariu ca daca as fi venit cu comentarii elogioase nu te-ar fi deranjat asa de tare anonimitatea mea?!? ...ca doar blogul tau e plin de "anonimi de cartier" pe care nu te grabesti sa ii stergi...hai pa ca m-a apucat brusc plictisul....
pariu :)
dupa cum spuneam mai sus...plictisitule, sterg ce vreau!
si la cat sunt de narcisista, frustrata, evident ca nu las decat comentariile intersante...
si, al tau pur si simplu nu e in categorie :) ghinion!
te-am pupat!te mai astept, like...never :)
Grupa Mica!
"Georgel! te rog sa iti ceri scuze fata de Ruxi ca ai vorbit asa cu ea! Ruxi, te rog sa accepti scuzele lui Georgel si sa va dati mana!. Vedeti copii, totul e bine cand se termina cu bine."
sau varianta 2
"Pace, pace, intre doua dobitoace" (a nu se intelege sensul peiorativ al substantivului comun "dobitoace")
De la ce s-a plecat si la ce s-a ajuns ... Sabbra, poate trebuia sa faci un pic mai clar pana unde ce ai facut consideri ok si de unde ai realizat ca e wrong. Dar tot consider laudabil ca ai realizat ca te duceai intr-o directie gresita si ca ai facut eforturi sa-ti revii. Te stiu in toate ipostazele din fotografii si mi se par chiar elocvente pt ce ai vrut sa spui. Dar sunt de acord cu SM, mai inchide blondul si eventual mai tunde parul si voi aplauda :))
La 163 cm, greutatea ideala e intre 49 si 55 kg.
Silueta armonioasa se obtine mancand mult si curat si facand mult sport.
Iar imbracata numai in tatuaj e usor sa te faci placuta. ;)
Baga mare!
Leo, stiu si eu asta, acum :) Cele 3 poze sunt puse dintr-un simplu motiv. Sa se vada, intial DE CE mi-am dorit sa slabesc, in prima imagine. Sa se ada CUM ajunsesem cand eram OK, in a doua imagine.
A treia imagine NU e de lauda! E de GROAZA!Aveam 40 de kg... Din acest motiv n-am pus nimic cu fatza.
in fine...
sper ca cine a inteles, a facut-o bine :)
Eu iti stiu povestea dp un forum...si cred ca persoana care este atat de inversunata impotriva postitului cunoaste doar argumentele contra nu si cele pro. Sunt multi doctori si nu numai care incurajeaza postitul. Oricum persoana nu a inteles ideea...a posti e ceva mult peste dorinta de a slabi, si eu am tinut post si daca l-am inceput cu gandul sa slabesc , l-am terminat cu gandul de a-mi dovedi ca pot sa ma stapanesc. Iar cei care nu au fost in viata lor grasi, care nu stiu ce inseamna sa-ti fie rusine cu tine ar fi bina sa taca pt ca habar n-au, logic ca erai ingrijorata sa-ti pastrezi greutatea dupa ce ai facut un efort asa de mare sa ajungi la ea.
In final, nu tre sa fi gras pt a posti sau a incepe sa manaci sanatos, eu te admir si sper in 2 luni sa-mi ating si eu telul.
Vad eu ca aici multa lume s-a grabit cu criticile si sa arunce cu pietre...Hei, oameni buni, stop!!!...Ce nai.ba NU intelegeti?? Aceasta postare a Sabbrei, tocmai, se doreste a fi un CONTRAEXEMPLU !! Adica "NU faceti ca mine"...ce o fi, Doamne asa greu de inteles??
...Eu zic bravo Sabbrei!
blue moon, postul de detoxifiere, daca vrei sa-l tii trebuie sa fie recomandat de doctor...si pentru detoxifiere...obligatoriu, respectand toate regulile lui.
gothika, multumesc ca ai inteles :)
si altii o vor face, doar ca nu din prima :)
Trimiteți un comentariu