Primul Craciun petrecut impreuna avea deja o
semnificatie...hmm..daca-i spun divina o fi exagerat?
El isi dorea mai mult ca niciodata un Craciun cu mine. Stiam ca nu avusese alt
Craciun plin de dragoste, ca fusese singur, sau insotit de cate cineva irelevant.
Nu traise in familie, nu iubise, nu se bucurase asa cum numai in carti sau in
filme se poate.
Dar...eu...ii puteam oferi toate acestea...
"Sa fie Craciun, sa fim noi, sa mirosim a noi"
Eram ca doi copii care asteptau cu nasurile lipite de geam prima zapada.
Colindasem magazinele dupa cadouri, ii scriam lui Mos Craciun...rumegam dulciuri,
cantam colinzi.
Eu ma umanizasem.
Deja il vedeam ca o prelungire a mea, ceva indispensabil...Lasasem putin din
orgoliul feminin, eram mai dragastoasa, mai putin sexuala, mai mult calda, mai
putin femeie, mai mult iubita.
Am facut o groaza de cumparaturi...cadouri si-am planificat un Craciun alaturi
de familia mea.
A fost atat de natural, atat de cald, atat de in
familie incat eram parca la al nu stiu catelea Craciun
petrecut impreuna.
S-a integrat in familia mea. Eram amandoi copii
nebuni care starneau rasetele celor din jur.
Pusi pe nebunii, ornam casa cu zapada artificiala, despachetam si impachetam
cadouri, aranjam invers bradul de Craciun, furam bunatatile din frigider,
pandeam pe la usi, cantam fals colinzile...
Excursii la partiile de schi, vin fiert, vizite pe la cei dragi...si noi
excentrici, exotici, tinandu-ne de mana....
Am spus..."te iubesc".
Nu alesesem strategic sarbatoarea, doar ca n-am mai putut sa rabd o zi fara
sa-l las liber.
Imi ardea buzele, imi pangarea pieptul.
Acel te iubesc a iesit atat de natural din mine, s-a asezat pe trupu-i, in timp
ce stateam tolaniti pe covorul din sufrageria parintilor mei...luminati
alternativ de beculetele bradului...de Craciun.
S-a ridicat, s-a uitat la mine si apoi m-a sarutat apasat, mi-a muscat buza pana la sange. [...]
"DA, te iubesc! Chiar te iubesc si-mi simt inima mai usoara, acum c-am
spus-o"
"Si eu te iubesc frumoasa mea"
Nimic nu mai conta.
Pamantul putea sa se roteasca invers, moartea putea sa inlantuie intreaga
umanitate...eu imi simteam fiecare bucata din trup si pentru prima oara in
viata mea imi vizualizam sufletul, vedeam "noi-ul" cum exista COMPLET ca un intreg!
"Sunt numai si numai al tau!"
"Tot!" a completat.
Era perfect.
Definisem perfectiunea intaia oara. Perfectiunea eram noi, era Craciunul, era
iubirea...
Si toti cei din jurul nostru ne priveau fascinati...
Craciunul a devenit un fel de juramant...al sentimentelor noastre...
Postări
2 comentarii:
Oare sunt chiar afurisit daca TE intreb de ce toate iubirile de inceput - pe care le-am auzit - trebuie sa treaca pe la un Craciun in familie si cel putin unul????... Si mai mult, oare de ce amintirea Craciunului in familie e cam intotdeauna una relativ vesela si frumoasa?...cand viitorul cumva ne rezerva alte lucruri decat asteptarile din seara de Craciun (rostite si nerostite) iar tensiunile cu parintii sunt destul de vizibile ulterior.
NU stiu cum e sa fi tata dar cel putin banuiesc ca nu e chiar 'fun' cand iti vezi 'printesa' cu un alt tip cu care n-ai nimic in comun. De mame nu mai vorbesc doar o stiu - nici o tipa nu e prea buna pentru al ei baiat si tu nu esti bun oricum orice ai face.
Legat de Craciun in familie, azi m-as vedea cam ca un exhibitionist in fatza parintilor sa-mi aduc iubita acasa la ei.. ce-as vrea sa-i conving ca iubesc? sa le arat, ce grozav sunt ca ea ma iubeste? sa le arat ca nu ma cert ca ei sau ca nu pun un copil la mijloc?... sa le arat ca pot cere altceva de la viatza?? Ce victorie caut si asupra cui?? Oricum atunci acest exhibitionism mi-a placut, si facut bineeee chiar, cum se pare ca si tie acel Craciun ti-a facut bine desi probabil din alte motive!... Poate asa ar fi normal!... dar cu oarecare cinism cred ca parintii au ultimul ras!..si pot sa zica I told you so! oricand..
Cred ca este 'slabiciunea' celor care vor sa iubesca ca trebuie sa faca un show-off cu iubirea lor, trebuie sa o lase la iveala ca cel ris de copil pe care nu poti sa-l stergi de pe fatza oricat ai vrea... ca un bulgare de zapada aruncat in geamul oricui fara sa-ti pese de rezultat... Si cred insa cei care iubesc cu adevarat isi tin iubirea mai ascunsa mai a lor si mai nestiuta de lume - proababil de aia nu-i stim mai mult decit pe cei cei cam indragostit de o zi..!
Oricum a 12 seara daca nu a 12-a noapte din povestea ta si scrisul tau m-a facut sa-ti doresc sa fi reusit cu el ... si nu cred ca e un lucru mic venind de la un tip, sa spun asta sincer!.. Iar daca coditze vrei si nu ai... well tunde-te chela ca mine si atunci chiar ca poti sa te plangi de ce nu le poti avea!..asa mai ai cel putin o sansa sa rogi pe cineva sa-ti faca parul cozi daca ai putina incredere evident si nu este ca mine sa-i placa sa trag fetele de coada oricand !!:p
fun maxim sa ai
r.
Radu :)
Craciunul n-a fost un "test" al povestii mele. Craciunul a fost (cum ar spune americanii) "in the way".
Si, dupa cum spuneam in acest episod: nimic n-a mai contat.
Dar sa stii ca a fost ultimul episod scris de mine atunci.
Urmeaza cateva lamuriri...vedem cand si cum.
Cat despre coditele mele :P sunt bine si au nevoie de rasfat, dar culmea, nu suport sa-mi fie atins parul :P
Interesant ca ma urmaresti pe facebook.Poate interactionam cumva, candva :P
zi minunata!
Trimiteți un comentariu