miercuri, 20 noiembrie 2013

Mos Nicolae (partea a-IX-a)

Tot mai des simteam nevoia acuta sa-i raspund acelui "te iubesc". N-o faceam.
Uneori adormeam cu capul pe umarul lui si ramaneam cu buzele intre deschise soptind acele cuvinte magice.
Deja somnul alaturi de el devenise un ritual. Nu puteam sa adorm decat daca ma lua in brate si-l auzeam spunand "noapte buna iubita mea".
Daca dormeam singura il visam, ma trezeam, il sunam, sau ma urcam in taxi indiferent de ora si porneam spre el, spre patul lui, acolo unde-mi era cald, unde mirosea a noi, unde dormeam ca o singura fiinta.


Incepuse cel mai frumos decembrie al nostru, luna cadourilor, a planurilor, a Craciunului si nu puteam sa nu fiu uimita de acest noi care prinsese contur.
Credeam in noi, deja teama disparea...se evapora cate putin, inlocuita fiind de o stare euforica generala.

Aveam micile noastre tabieturi...si nasteam altele noi zilnic. Ne intreceam in copilarisme si in nebunie. Ieseam noaptea la cumparaturi in supermarket imbracati de vara, tremuram de frig, dar ne cumparam inghetata si-o lingeam pofticios pentru a oripila clientii.
Ne jucam de v-ati-ascunselea printre rafturi numarand "rauri de mississipi" interminabile pana celalalt se ascundea printre pungi de orez si sticle de bere.
Ne imbracam unul in hainele celuilalt si ne pozam ca mai apoi sa ne deranjam prietenii din somn la ore tarzii cerandu-le pareri precise.
Dimineata cumparam cafeaua de la chioscul din fata blocului si o sorbeam impreuna cantand in blocajele din trafic...
In weekend-uri stateam in pat dezbracati contempland lumea noastra...

Totul devenise absolut rupt de lume si de realitate, o realitate numai si numai a noastra,egoista dar exagerat de pasionala.

M-a speriat insa putin o propunere a lui "muta-te cu mine"
Am discutat-o indelung...vreo doua zile intorcand-o pe toate partile, pana cand el a concluzionat:
"n-ai decat s-o amani, da, s-o amani, pentru ca de intamplat, se va intampla"

Eram amandoi emotionati ca vom petrece primul Craciun impreuna...
 
Inainte de asta a fost insa Mos Nicolae...
In stilul nostru caracteristic, ne-am facut cadou, unul celuilalt, impachetati in hartie igienica.
Eu m-am transformat intr-un sul gigant de hartie igienica, apoi el la fel si toata casa era imbracata in hartia galbena ce parea o panglica enorma, greu de rupt mai apoi pentru a "despacheta cadoul" si a "profita de jucarii".

Exista un noi. Noi-ul era hranit zilnic, se dezvolta ca un sugar, alimentandu-se cu energia si cu sufletele noastre.
Noi-ul vroia Craciun!


P.S. stiu ca am utilizat de prea multe ori "noi" , "nostru" dar am facut-o intentioat pentru a sublinia nebunia acestor cuvinte si exagerearea lor spre infinit...
nimic nu ni se parea prea mult, totul era inspre "mai vreau!"

6 comentarii:

Anonim spunea...

Deci totul e Gigantic (The Pixies) - Hey Paul, Hey Paul, Hey Paul, let's have a ball... dar nu ne-ai spun (inca) daca asta e ce cezi acuma sau ce stiai atunci?

M-ai surprins cu 'NOI'... nu pentru ca fiecare vrea un 'noi' ci pentru ca ai spus ca IL AVEAI! Poate mint dar pt mine 'noi' a fost doar o stare de tranzitie catre altceva... o stare catre care voiam sa reviu sa nu o uit, sa ma reintorc sa stau o clipa mai mult in ea.. insa... Noi este un anotimp ce tine o clipa un anotimp in care nu poti sta, un anotimp pe care il iubesti dar are dinamica sa... si este o dinamica cruda pentru ca niciodata nu poti stii daca esti in acea faza de NOI cu adevarat sau esti doar tu sau doar ea... and it's gone...! Pentru orice tip cred ca e si o frica legata de NOI... o frica de a pierde orice control .. cum in faza de NOI stiu ca esti pierdut in iubirea ei si poti suferi cumplit cand iubirea ei nu mai e!.. Chiar si randurile tale lasa prea putin loc pentru iubirea lui... o fi asta fantezia fiecarui tip - sa fie atat de iubit - dar e o fantezie implinita ca cea de a lui Midas... nu te poti hrani din atata iubire...te inneca tot ea in final!

Oricum... m-am amuzat eu (de data asta) citindu-ti entry-ul cu Barbatul Ideal... Sunt convins ca puteai adauga pe lista unele chestii sa iti iasa mai bine ca femeie, gen 'sa petrecem o noapte intreaga facind lucruri nebune in locuri nebune, (cel putin) odata pe an - si in care sa inversam si rolurile'.... Altfel, e usor stiu ca a pot fi (ca multi altii) acel barbat ideal descris de tine, insa doar si numai pentru copilul mai precis fiica care nu o am... Pentru o printesa mica ar fi extraordinar de usor sa fiu acel 'barbat-tata ideal' descris de tine (cu minime ajustari)... Pentru o femeie insa parca e vorba de altceva, de a fi mai imperfect dar si mai mult decit ce ceri! Poate asta ar trebui sa-ti dea de gandit! 'Sabbra darling' ceri cam putin ca femeie!

Anonim spunea...

PS alternativa ar fi ca nu ai scris chiar sincer ce vrei de la un barbat poate si pentru ca nu stii de ce suntem capabili... nu mai putin sinceritatea cu sine se invatza greu!

Sabbra spunea...

Povestea e scrisa atunci. oarecum in timp real...
iar ce cred acum nu are nicio legatura cu ce credeam atunci. vorbim de cativa ani buni intre acum si atunci.

Strada Sforii spunea...

Deci povestea ta de iarna e copy and paste... wow totul e chiar 'programatic' cu tine... desi mai degraba pare ca someone is really in a very bad mood...actually blood and barley mood ca sa fim la zi... no whisky in the jar no daddy O... just Irish gloom and falling down.. oh Danny boy!! Cred ca sa-ti copy and paste trecutul peste prezent e chiar nasol nici macar terapeutic... Ca gluma doar, daca-as fi femeie si asi arata cam ca tine, la zodia mea cred ca aveam cam tot ce-mi doream si aveam si un sulfet usor ca un fulg de nea!!!

ai grija de "lipsa ta de suflet" ca este chiar pacat... te cunosc insa prea putin ca sa pot sa-ti dau un sfat pe care oricum nu-l vrei!..dar cam tot ce faci pare a fi un strigat...!

OK then, daca te hotarasti sa stam de vorba mai normal, dupa cum ziceam fluiera si tu pe strada.sforii p FB ca tot tu NU m-ai lasat in anonimat cum imi placea... banuiesc insa ca depinde cat am reusit sa intru in 'planul' tau, cat nu!

bye for now sabbra ... r.





Sabbra spunea...

Radu,
Acest "copy-paste" vine acum pentru ca ACUM este momentul in care trebuia sa iasa la iveala anumite lucruri.
Nu strig, nu sunt in a bad mood.
Din contra :) Lucrurile incep sa se aseze, nu mai e deloc dureros sa etalez amintiri. Abia atunci cand incepem sa ne vindecam putem povesti cu detasare despre ce a fost.
Cat despre melodiile mele de pe Facebook au legatura stric cu momentele in care le postez...cu muzicalitatea lor.
Nu gasi explicatii terapeutice, nu e cazul
IAR TATUAJUL are un symbol aparte. Ar fi prea usor ca "I have no soul" sa aiba EXACT acelasi inteles, mai ales ca sta pe mana unei femei care se vrea citita printer randuri.
Nu mai lua mot-a-mot totul :)

Anonim spunea...

OK atunci, o sa incerc sa te cred ca este cum spui tu... adica bineeee! nu m-am gandit insa o clipa ca ce ti-ai tatuat pe brat este ceea ce-ti si doresti. evident daca era mai aproape de cot puteam spune ca te doare in el de suflet!.. asta ca sa glumesc cu tine!! r.