Pisica cu Sapte Vieti

Banuiesc ca despre Nemo stiti cu totii, insa cati dintre voi stiu despre Seven?

Prin iunie '007 intr-o zi frumoasa, dupa o noapte ploioasa, de fapt dupa o vijelie care inundase strazile capitalei, ne bucuram de soarele caldut, afara, in fata Mediafaxului, fumand o tigara.
Una dintre colegele mele apare cu un ghemotoc murdar, o chestie blanoasa, urata si plina de noroi, ce parea (doar daca priveai atent) a fi o pisica, mica-mica.
O colectase din mijlocul unei intersectii, de sub masina, in plin trafic, minunandu-se ca a scapat cu viata, odata, datorita furtunii din seara precedenta, a doua oara, dat fiind traficul din capitala.
Mi se dusese buhul ca sunt obsedata de pisici, asa ca eu am fost prima interogata: "Nu vrei o pisica?"
Mi-am calculat mental sansele ; aveam deja un motan negru de doi ani, un gagic care ameninta ca ma paraseste daca mai aduc vreo pisica, si uitandu-ma la mogaldeata din bratele colegei mele...nu-i dadeam prea multe sanse de supravietuire. Avea nasul mucios, parea ca nu se mai opreste din curs...Ochii lipiti rau, si colcaia de purici...Arata deprorabil...
N-am putut insa sa nu-l...hranesc. L-am apucat de dupa ceafa, l-am asezat intr-o cutie de carton, si l-am dus in subsol...unde l-am baricadat cu cateva carpe vechi, pana i-am adus un plic de carnita pentru pisici.
Cred ca dupa miros...a venit...ca de vazut, nu reusea, si a infulecat disperat totul.
"Daca mananca, inseamna ca nu e chiar asa bolnav" mi-am spus.
Pana la finalul zilei ma decisesem ; "il iau acasa, il spal, deparazitez, hranesc, vindec, si-l dau cuiva, ca dupa ce-l fac frumos, o sa am cereri"
Am rezolvat si cu obiectiile...de acasa, greu intradevar...insa mogaldeata era la mine, langa pat, proaspat spalat, deparazitat de 3 ori, despuricat, cu burta plina, dormind dus...
O saptamana mai tarziu, dupa zile la rand de cabinet veterinar si injectii, motanul gri era vindecat...si adorabil.
"La ce pneumonie am vindecat, mai are doar 8 vieti" mi-a spus doctorita tanarului cenusiu.
Aveam cereri de adoptie, dar nu mai aveam...tragere de inima sa renunt la el.
Era al meu! Si i-am spus Seven...cause Seven is bigger than Six, and Seven , Eight, Nine" (era o gluma)
Am devenit mamica pentru a doua oara :) Al doilea copil insa era un mic demon cenusiu. A devenit repede rasfatatul casei, si extrem de constient de asta...Toate jucariile devenisera ale lui, mancarea lui Nemo era evident degustata din plin, dar n-aveai cum sa nu-l iubesti deoarece stia sa iti intre pe sub piele, sa dea pupici, sa ia pozitii dragalase, fara sa-i poti rezista...
In primavara lui '008 (dupa mutare) am decis ca doua pisici intr-o casa...mica...nu e tocmai o miscare inteligenta, asa ca...Seven a fost adoptat, de Vali.
M-am prins destul de repede ca de fapt pisica se nascuse pentru Vali, la doua zile dupa mutare, nu ma mai cunostea...Devenisera stapan si motan, perfect compatibili.
De ce scriu eu despre Seven acum?

Sambata (13!) , Seven, stimabilul, devenit motan in toata regula...chiar cu dor de...dragoste pisiceasca, a mai scapat de-o viata (din cele noua).
Cum?
A sarit de la ...etaj. Etajul... zece!
A fost recuperat de indata, de jos, din gradina, si parea ca in afara de o sperietura grava n-are nimic rupt, la o prima verificare.
Apoi...o dara...de sange...
Ne-am speriat, l-am dus de indata la clinica. La aceeasi, din tineretea-i.
Primul diagnostic n-a fost deloc optimist ; hemoragie interna, o coasta rupta, posibil sa-i fi penetrat plamanul...urma a doua zi radiografia.
Dupa o noapte de spitalizare, nedormita de noi, cei de-acasa...(el sub sedative), Seven a fost dus la radiografie care a reliefat urmatoarele: nici o fractura! stern dislocat, coasta fisurata.
Seven s-a intors acasa, putin ametit, cu labutele incatusate de leucoplast si branule in ambele.
Era vesel ca e acasa. Si-a pupat stapanul, si-a cerut mangaierile, s-a tolanit cu greu aproape peste tot torcand zgomotos...
Inca cateva zile de antibiotic, si va fi tinut sub supraveghere...insa a devenit... pisica cu sapte vieti.

Noi, toti, suntem recunoscatori ca il avem pe Seven!