...azi e ajunul Ajunului Craciunului :) Am luat-o razna stiu. E sezonul tuturor posibilitatilor si mai ales luna cadourilor.
Stiu ca ma laudam acum ceva vreme cu bunastarea mea spirituala, its the season to be jolly, insa n-am intrat deloc in armonia ce se presupune c-ar trebui sa ne incununeze ultimii pasi de an.
E grotesc! Bucurestiul nu mai poate fi indulcit nici de luminite, nici de brazi, nici de soarele ce se incapataneaza sa pastreze o aroma primavaratica. Aici e dementa, isterie, oamenii sunt tot mai multi, tot mai ciudati, nervosi, rai, tristi, si asa mai departe.
Nu mai exista oameni cu sufletul deschis, oameni politicosi, oameni frumosi, macar indiferenti. Nu nenica, toti iti vor capul. De parca le-ar turna cineva statuie-n centru, la kilometrul 0.
S-au impopotonat localurile, carciumile, magazinele, strazile. A fost ceva "inedit", au scos
oramentele in sictir, le-au aruncat peste tot cu naturaletea mersului la toaleta, si-acum se presupune ca e o atmosfera speciala...
Ascultam colinde? Se aud undeva in fundal sub toate scrasniturile de roti, sub injuraturile din trafic, sub sirenele masinilor de politie sau salvarilor care folosesc girofarul ca pretext de trecere pe rosu.
Orice persoana cu care am interactionat mi s-a plans de oboseala, nervi, agitatie. Am pus cu totii starea pe seama finalului de an, cand toate energiile negative ies din noi.
Imi DORESC sa fie '009! Sa ingrop odata acest an in trecut, sa-l uit, sa-l blestem, sa-i schimb cifra din final! Dar nu uit totusi sa traiesc. Hibernez placut. Imi numar zilele incercand sa am activitati multiple. Si nu sunt rea!Nici nu urasc gloata furibunda care ar calca in picioare orice suflet la o "coada de cadouri pentru cei dragi, cu care sa ne petrecem sarbatorile linistite".
Stiu ca ma laudam acum ceva vreme cu bunastarea mea spirituala, its the season to be jolly, insa n-am intrat deloc in armonia ce se presupune c-ar trebui sa ne incununeze ultimii pasi de an.
E grotesc! Bucurestiul nu mai poate fi indulcit nici de luminite, nici de brazi, nici de soarele ce se incapataneaza sa pastreze o aroma primavaratica. Aici e dementa, isterie, oamenii sunt tot mai multi, tot mai ciudati, nervosi, rai, tristi, si asa mai departe.
Nu mai exista oameni cu sufletul deschis, oameni politicosi, oameni frumosi, macar indiferenti. Nu nenica, toti iti vor capul. De parca le-ar turna cineva statuie-n centru, la kilometrul 0.
S-au impopotonat localurile, carciumile, magazinele, strazile. A fost ceva "inedit", au scos
oramentele in sictir, le-au aruncat peste tot cu naturaletea mersului la toaleta, si-acum se presupune ca e o atmosfera speciala...Ascultam colinde? Se aud undeva in fundal sub toate scrasniturile de roti, sub injuraturile din trafic, sub sirenele masinilor de politie sau salvarilor care folosesc girofarul ca pretext de trecere pe rosu.
Orice persoana cu care am interactionat mi s-a plans de oboseala, nervi, agitatie. Am pus cu totii starea pe seama finalului de an, cand toate energiile negative ies din noi.
Imi DORESC sa fie '009! Sa ingrop odata acest an in trecut, sa-l uit, sa-l blestem, sa-i schimb cifra din final! Dar nu uit totusi sa traiesc. Hibernez placut. Imi numar zilele incercand sa am activitati multiple. Si nu sunt rea!Nici nu urasc gloata furibunda care ar calca in picioare orice suflet la o "coada de cadouri pentru cei dragi, cu care sa ne petrecem sarbatorile linistite".
(...)
Cum am petrecut de fapt?
In acelasi ajun de ajun l-am internat pe Nemo. Inainte sa plecam de acasa pentru cateva zile, l-am observat pe Miaunache in multiplele-i incercari de-a urina.
Ce-a facut Nemo de Craciun? A fost in spitalul de animale, epilat pe burtica si labute... Mosul i-a usurat stapana de cateva sute de lei grei, dar si vezica (motanului) de cateva firicele buclucase de nisip. REGIM!
Ceilalti membrii ai familiei (subsemnata si jumatatea) au petrecut linistit un Craciun alaturi de familie, pe meleaguri natale, langa bradul impodobit, cu masa plina de mancaruri traditionale ardelenesti...si muuuulte cadouri.
Mosul m-a incurajat intr-ale scrisului cu un mic-mic laptop de poseta (trebuia sa ma laud).
Craciunul mi-a adus zapada, schi, oameni dragi alaturi, si un kilogram in plus. Il bifez asadar ca fiind trecut cu brio.
Ne-am intors in Bucuresti, am luat ghemotocul blanos acasa si numar orele ramase din '008.
Ultimele ramasite ale acestui an sunt poate incercari de-a smulge pareri de rau, retrospective, amintiri, sentimente, concluzii...
Ce-mi doresc eu de fapt e sa muncesc la regasirea de sine...Sa ma bucur de fiecare minut viu care mi-a fost dat, sa multumesc vietii pentru bucatile de bine, dar si pentru gramezile de rau care mi-au fost utile in cele din urma...
Daca aproape am trecut de anul infinitului fara sa simt un gust amar, inseamna ca anul perfectiunii divine ma va surprinde placut. Sper!
Sunt in pana de idei dragilor, asa ca ne...citim cu bine...la anu' :)
P.S. la sugestia publicului, blondul a devenit...nisip :P
Postări
2 comentarii:
Ai reusit sa surprinzi si sa redai foarte veridic atmosfera de sarbatori. In ultimii ani ma surprind intrebandu-ma de ce sarbatorile isi pierd tot mai mult din farmec ? Bucuria moare strangulata de stres, indiferenta, comercial.
La multi ani tie Cris, la multi ani bloglui tau, sa ai un an cel putin la fel de plin de povesti cu care sa ne bucuri !
ps. astept cu rabdare povestea despre dependenta de blond, si draga mea nisipiul pe care il tot lauzi e cat se poate de blond in continuare. Pentru tine inseamna clar mult pentru mine aproape nimic :)) oare ce schimbari iti va aduce anul acesta ? :))
La multi ani cu dragoste !
Azi-noapte...incercam sa rescuscitez emotia sarbatorilor din punct de vedere spiritual :)
in alta ordine de idei, dap, sunt dependenta :) de blond, si de inca cateva chestii...
la multi ani si tie, sa ne regasim sanatoase si cu sufletele deschise
Trimiteți un comentariu