Fritz, Strudel si ... liliecii

Totul era perfect...

Nu aveam nimic de reprosat, ordine, disciplina, aromonie, zen...

Acum vreo saptamana, ajung acasa...ca tot omul, dupa o zi de munca, ma tolanesc pe canapea, aprind o tigara (da....stiu...dar fumez rar), pun niste Buddha Bar, mai schimb o vorba cu jumatatea...

Manata de anumite necesitati fiziologice, dau sa merg la baie...Aprind lumina, si brusc, fara pre multe politeturi, ii vad... amandoi, unul mic-mic celalat mai mare si mai gras.

Probabil ii luasem prin suprindere, au neglijat zgomotul din casa, si-au fost surprinsi in lumina (reflectoarelor) din baie... Doi...gandaci!!!(Fritz si Strudel, asa le-am spus eu)

Incep sa tip! Isteric!

Pentru un moment cred ca i-am socat...bateau in retragere rapida si s-au oprit...

Poate daca as fi avut auzul suficient de dezvoltat i-as fi auzit cum tipa si ei..."Fireeeee in zaaaa hooooleeee!!!"

Lasasem usa larg deschisa la baie si urlam cocotata pe canapea:

"Omoara-i!!! Ia-le gatuuuuul!!!"

Prea tarziu...fugisera!

Am abanonat..necesitatile fiziologice, vezica-mi plesnind ma avertiza ca n-o mai duc mult, insa imi planificam strategic modalitati de crima prin otravire. Si pandeam...

Dupa vreo ora, m-am apropiat tiptil...liniste...am pandit..

Ei...ma pandeau, bine camuflati, sub tavita lui Nemo.

"Prinde-i!!!Acoloooo suuunt!!!Pe ei!!!"

I-a prins, i-a exterminat, si i-a innecat in marele vas alb de ceramica.

De atunci nimic...n-a venit nimeni sa-i caute, n-au urmasi, n-au lasat urme.

Probabil ca erau cercetasii. Fusesera clar trimisi la moarte. Si daca nu s-au mai intors, nimeni n-a cutezat sa-i caute.

Ceea ce pentru mine e convenabil, am inundat baia in clor, si am in plan niste otravuri. Am avut grija s-o spun cu voce tare. Daca au auzit, cu atat mai bine.

In alta ordine de idei, seara de seara cand ajung acasa (mai nou o iau prin parc) in fata blocului, de sus, prea sus, se auzeau (si inca se aud) niste cantece ciudate. Un fel de tril...un piuit ascutit, prea real sa fie vreo masinarie.

"Ce pasari or fi avand vecinii?"

N-am dat o importanta prea mare pana acum doua zile, cand curiozitatea a invins dorul de casa si-am zabovit cateva minute in fata blocului privind crengile copacilor.

Autorii (caci sunt mai multi), mici, negrii, si vesnic grabiti. Am privit atent...Ciudate pasari! Ma simteam ca americanii aia stupizi de vad vaci pentru prima oara si li se explica ca laptele de fapt nu vine din cutie...

Batman!Batman!

Care va sa zica...lilieci! Sa aiba vreo legatura cu pisicile din fata blocului? Sau ele nu se incumeta?

Dar...pana la urma...canta atat de frumooos!

Ii inteleg pe membrii familiei Adams :)