Pasiunea mea...gatitul!

Ce-mi aduc eu aminte referitor la gatit e un film cu Penelope Cruz, tipa era un fel de hostesa a unei emisiuni culinare. La un moment dat printre tigai, ceapa, bucati de carne, ia un ardei iute rosu (chilli) il mangaie usor cu degetele ei fine, si-l trece erotic peste buze, pe langa nas, vorbeste despre el cu atata senzualitate si pasiune incat mi s-a facut brusc pofta de-un ardei iute, am dat iama-n frigider, am scos unul si-am inceput sa-l sug...Evident am inceput sa plang de usturime, mi-am dat seama ca erotismul cu chilli este dureros chiar si pentru pasionati.
In interiorul meu s-a nascut un fel de pasiune ascunsa pentru arta culinara. Da, spun arta, pentru ca e o mare deosebire intre omleta facuta in graba dimineata, cartofii prajiti cu ochiuri si carnati, si bineinteles gatitul ca pasiune.
Nu excelez, nu ma laud cu varietati culinare si retete proprii, gatitul e un soi de pasiune relaxant impletita cu un ritual standardizat de-a lungul timpului.
Dupa o zi grea de munca ador sa planific o cina, indiferent cat de speciala ar fi, care sa implice cateva ecuatii si combinatii miraculoase. De exemplu, intotdeauna tai ceapa (rosie de preferinta) in cuburi extrem de fine si marunte, folosind o tehnica precisa si lenta. Timpul alocat taierii cepei este unul extins astfel incat ea nu necesita calire, ci poate o incalzire insistenta in urma careia se topeste devenind invizibila, lasand in urma doar aroma dulce...
Ador sa-mi pregatesc la indemana, ingredientele necesare felului de mancare, asezate pe farfurioare, de parca as fi intr-un show TV, le parcurg pe etape respectate intocmai, ca un ritual sacru, o perfectiune individuala a mea, pe care o degust cu satisfactie.
Cu timpul am invatat sa folosesc mirodeniile ca un plus de stralucire, sa testez diversele arome oferite la randul lor de cele mai ciudate imperecheri de ingrediente, sa ghicesc cantitati de condimente, timp de gatire, sa aduc gatitul la stadiul de arta doar prin simpla apreciere a cantitatilor (devenite ulterior perfecte), sa combin arome, sa divinizez sosuri. Nu neg ca am avut nenumarate tentative esuate, dar de cele mai multe ori succesul meu a fost unul indelung laudat. Si cand te gandesti ca este o pasiune relaxanta, delicioasa,necesara,care devine intr-un final afrodisiac (cum de n-am scris pana acum?!).
Am avut momente (de obicei sarbatori religioase) cand ma autoizolam in bucatarie, pregateam cate 4-5 feluri de mancare, ciorbe, friptura, paine de casa, aperitive, totul personalizat, cu un ingredient secret adaugat, astfel incat o reteta traditionala devenea unica, personala, si bineinteles dupa poza finala a operei de arta, eram fericita stiind ca va bucura la randu-i stomacele invitatilor mei.
Ce-mi place sa gatesc?Paste!Ciorba de pui a la grec, fripturi in sosuri, legume in cele mai diverse combinatii, inabusite in miresme de ierburi.
Exemplu recent? Azi am decis sa fac peste cu orez... Am luat doua tipuri de peste: pangasius, si somn de dunare. Separat am cumparat brocolli,morcovi,dovlecei,ceapa verde, ardei capia, rosii, morcovi,telina. Niste orez cu bob lung, care urma sa fie fert in curry.
Pestele a fost gatit in doua moduri: somnul in vin rosu, la cuptor, pangasius in vin alb si legume, inabusit in cuptor de asemenea.
Legumele au fost initial inabusite, suficient cat sa devina mai fragede, ulterior topite intr-un sos de unt.Orezul simplu, fiert in curry cu condimente...
Finalul exceptional: doua feluri de peste, cu arome diferite, legume delicioase-multicolore, orez satios care impletea celelalte feluri.
Retetele proprii sunt o multime, combinatiile posibile sunt infinite, senzatiile din timp ce, sunt binevenite, de dupa, sunt de neuitat, insumate rezulta o mica magie scoasa din joben pentru o existenta mai savuroasa.