Toate margelele din lume...

Un nou capitol al amintirilor din copilarie; cele mai interactive momente erau vizitele la tusa mea...
"Tusi" e sora cea mare a mamei mele, o femeie energica si plina de viata...singura matusa pe care o recunosc (dinte multele matushi), singura pe care am simtit-o mereu aproape de sufletul meu, pe aceeasi lungime de unda cu mine, suprinzatoare de fiecare data, in pas cu tot ce e nou, uneori complexandu-ne.
In tinerete (nu ca acum ar fi batrana) tusi a fost o femeie foarte frumoasa, imi aduce aminte de Sophia Loren, cocheta, si bineinteles rebela. De cele mai multe ori am impresia ca am mostenit de la ea genele rebeliunii care pulseaza vesnic in mine. Tanara cu trasaturi fine, elegante, ochi caprui si mari, forme pline, a sucit multe minti la vremea ei, a frant inimi si-a nascut suspine. Eu o stiu din pozele alb-negru roase de timp, pe care le tinea bunica intr-o cutie mare. Avea cele mai multe poze din lume, odata pe luna imi dedicam o zi ca sa ma uit la toate pozele, asta fara a pierde timpul cu fiecare in parte, atat erau de multe.
Vizitele la tusi erau de obicei in zile de duminica, mama ne imbraca pe mine si pe Andra frumos (de obicei la fel, ceea ce ma enerva la culme), si plecam toate 3 tinandu-ne de mana.
Ei bine misterul placerilor mele copilaresti era altul. Pe langa bunatatile pe care le mancam de fiecare data acasa la tusi, pentru ca ea avea mereu prajitura cu branza dulce si stafide sau prajitura cu mac, sau compot de mere, sau orice compot posibil, cea mai buna dulceata si cele mai aromate ceaiuri, tusi avea o "camera de frumusete". Asa ii ziceam noi. Camera gen dressing, cu oglinda mare, noptiera, masa de machiat...
Poate pentru ca eram copil (patru-cinci anisori) mi se pareau atat de multe si atat de fascinante insa raman la concluzia initiala ; tusi avea toate margelele din lume. Camera aceea era un fel de lume magica pentru mine si sora mea. Intram acolo si universul nostru devenea unul de basm. Am fi ramas ore in sir in fata oglinzii testand toate colierele de perle, toate margelele colorate, toti cerceii de toate formele si culorile....
Initial le masuram din priviri, apoi le aranjam astfel incat sa le vad pe toate, imi alegeam perechile favorite si apoi le testam pe rand. Uneori mi se pareau atat de frumoase incat doar decizia imi lua prea mult timp...
Nu stiu cum se facea, la fiecare vizita erau altele si altele, mai frumoase,mai noi, mai stralucitoare, mai colorate... Nu m-as fi plictisit niciodata sa le probez si sa ma impodobesc cu ele.
Bineinteles ca treceam la farduri...Doamne, rad cand imi amintesc cate rujuri i-am tocit... eu ma gandesc acum, in situatia de fata, daca niste copile ar da navala in cutiile mele de bijuterii si in fardurile mele, as face apoplexie! Dar tusi avea rabdare, energie, si ne lasa o zi intreaga cat ea si mama stateau de vorba, sa ne facem de cap.
De cele mai multe ori eu si sora-mea ieseam odata pe ora din camera aratand a pom de Craciun, cu cate 3 perechi de margele, bratari pana sus pe brate, cercei agatati de cordelute, si boite pe fata in culorile curcubeului....Cu toate ca spectacolul merita, eu tot nu as avea rabdare sa vad cum mi se duc pe apa sambetei colectiile :)) E drept, mai rupeam cate un siriag, mai stricam cate un cercel, dar niciodata nu ne certa, tin minte ca ne spunea un singur lucru: "daca le stricati, n-o sa mai aveti data viitoare cu ce sa va jucati".
Alt mare regret la capitolul "fashion" e de cand aveam deja vreo 13 ani, si tusi a renuntat la multe haine din perioada ei de adolescenta. Haine si pantofi care aratau impecabil. Le-a adus la tara la bunica....Eh, atunci nu mi s-au parut cine stie ce frumuseti, insa acum (si-mi aduc aminte perfect) dupa ce mi-am aruncat ochii putin pe la ce se poarta si ce e retro, tanjesc la cutiile acelea pline cu pantofi si sandale de toate culorile, exact pe masura mea de acum...Imi staruie in minte o pereche aurii...atat de fini si eleganti incat n-o sa ma iert niciodata ca i-am trecut cu vederea la momentul acela razand de forma si culoarea lor, mai apoi vrand sa-i transform in sandale...i-am (oh, e greu s-o scriu)...taiat cu cutitul...
Cum mi-am adus aminte tocmai azi? Am dormit la Sonia, iar azi dimineata, somnoroasa, am intrebat-o "pot sa ma machiez cu fardurile tale?" ( a se mentiona ca eu o consider persoana cu cele mai multe cosmetice,farduri,accesorii, cele mai multe,cele mai frumoase, cele mai de calitate).
"bineinteles" mi-a spus...
Am recunoscut in bucuria de azi dimineata putin din nerabdarea si entuziasmul care ma incerca cand o vizitam pe tusi.