Se afișează postările cu eticheta leapsa. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta leapsa. Afișați toate postările

vineri, 19 noiembrie 2010

In ordine cronologica

Am primit din partea Liei o leapsa dragalasa care m-a urnit din tacerea-mi si mi-au rulat mental diapozitive cu amintiri cele mai cele dupa cum urmeaza:

Primele chestii pe care mi le amintesc incep pe la 3 ani; tortul de ziua mea, nasul meu fotograf, mama care-mi spunea sa pun degetul pe tort si tata care ma invata sa numar...
Din ce nu-mi amintesc au fost experientele cu tutunul lui taica-mio, joaca de frizerul sau tentativa de-a o sufoca pe sora-mea :)

De pe la 4 - 5 ani (culmea) nu-mi amintesc mare lucru...o cazatura in paraul de langa casa bunicii - eu purtand vreo 5 paltoane - o alta cazatura de pe cal :) si cred ca...prima pereche de schiuri de lemn :))

Pe la 6 - 7 ani eram deprimata...M-am mutat cu ai mei la oras, nu mai eram cu bunica, nu-mi placea deloc si colac peste toate a trebuit sa incep si clasa intai...Partea buna a fost ca odata cu inceperea scolii m-am apucat si de inot.
In rest primii patru ani de scoala au trecut repede si multe sechele pentru mine deoarece mi se parea totul ca un vis urat...uniforme, bastonase, teme de casa multe, putine zile de vacanta, teme de vacanta...copchii tembeli...bleah!

La 11-12 ani eram deja o semi-adolescenta, clasa a -5- a, am renuntat la inot pentru ca devenise o povara oarecum si nu vroiam sa fiu sportiv de performanta. M-as fi apucat de handbal dar aveam mainile cam mici si oricum capitanul echipei baietilor era deja indragostit de mine :)

Pe la 14 ani am intrat in era antisociala/roacherita/poeta neinteleasa... Primul sarut, primul baiat de care m-am indragostit (si m-a tinut un an de zile amorul acesta). Scriam poezii, scriam povestiri, scriam in jurnal, scriam de fapt peste tot chiar si pe bancile scolii sau pe peretii blocului...

La 16 ani la fel de neagra si rebela am intrat in prima relatie adevarata din viata mea. O numesc asa pentru ca a durat 2 ani si jumatate si pentru ca din toate lucrurile care-au mers prost (si cand spun toate nu ma zgarcesc) am reusit sa invat cate ceva...

La 18 ani eram deja plictisita de Baia Mare si ma vroiam in cel mai opus colt de lume...
La 19 ani am "emigrat" in Bucuresti cu dor de "faculta". Mi-am facut loc cu coatele intr-o gasca misto de oameni si-am zis ca-i mai bine sa incerc sa ma intretin singura mai intai si sa dau la faculta mai apoi :)
Tot la 19 ani am intrat in cea de-a doua relatie serioasa din viata mea. Apoi am renuntat la cerceii din sprancene si la tricourile black-metal :P . Le am inca in sifonier nu intrati in panica.

Pe la 21 - 22 de ani ma comportam si credeam ca sunt mult mai in varsta :) Focus pe cariera si pe femeia de casa care incercam sa fiu. Uitasem cati ani am.
Mi-am amintit la 23...insa fiind un om al extremelor...am cam dat cu nasu-n zid.
Totusi am reusit sa-mi trag invataturile de minte datului cu nasu-n zid, sa ma iubesc in cotinuare si sa-mi placa sa traiesc.

La 24 de ani l-am cunoscut pe el . N-am avut nici un fel de revelatie, ne-am vazut, ne-am placut si nimic n-a mai contat. Asta e povestea mea de dragoste...
Cumva restul intamplarilor s-au asezat, eu am inceput sa fiu mai eu, viata mai viata.
La 25 m-am/ne-am casatorit. Eu care radeam de casnicie, o boicotam chiar. Nu pledez nici acum in favoarea-i insa a mea (casnicia) e exceptia!

In sfarsit...la 26 de ani (de curand impliniti) dorm mai mult, vorbesc mai putin, scriu mai putin. Nu am mari planuri de cariera desi stiu ca in curand o sa-mi fac (trebuie doar sa-mi gasesc jobul) . Am cativa prieteni buni si alte cateva sute de cunostinte. Am un barbat al meu si sunt foarte-foarte multumita de cum stau lucrurile in acest moment fara sa vreau sa schimb sau sa adaug nimic.

Ah si inca ceva :nu ma simt deloc de 26 de ani, merg pe 17 :P

miercuri, 10 martie 2010

Principii de viata

O noua leapsa primita de la vulpita Lia. Leapsa existentiala este foarte interesanta si pune pe masa principiile dupa care te ghidezi in viata. De fapt cele mai importante 10 principii in functie de fiecare dintre noi.
Prima oara m-am gandit la zecile de oameni care sunt numiti de societate ca fiind "fara principii" si cum ma intreb adesea daca regula e un alt sinonim pentru principiu? Nu deviez de la subiect pentru ca e foarte cunoscuta opinia mea despre oamenii subjugati de reguli. Insa cateva indicatoare de morala, de bun trai, admit ca sunt necesare.

Iata cele mai importante 10 (care ma reprezinta):
1. Sufletul. Ma las ghidata ce ceea ce simt, de CUM simt, cat percep, cata informatie pot sa citesc (sa vad/sa descopar) ajutata de simturile cu care am fost inzestrata. Noi oamenii nu am ajuns sa ne exploatam nici jumatate din calitatile posedate dintr-un motiv simplu: lipsa de autoeducare. Daca invatam sa ne folosim sufletul ca o harta pentru drumul din viata (asumandu-ne evident si anumite riscuri) putem parcurge distante mari in beneficiul nostru.

2. Ordinea. Sunt o persoana cu foarte multe manii iar ordinea este una dintre ele dusa uneori pana la extrem . Mi-e teama sa-mi pun un diagnostic in acest sens, dar adevarul e ca sunt extrem de organizata. Exista o perfectiune proprie pe care mi-o impun in tot ceea ce fac. Este un principiu dupa care ma ghidez insa uneori tanjesc dupa o viata dezordonata in care sa nu simt mereu nevoia sa "fac ordine in dezordine".

3. Cunoasterea in amanunt. Chiar daca "in amanunt" inseamna sa disec la molecula situatii, oameni, ganduri, intamplari. Am o sete de cunoastere permanenta si ma simt intr-o continua competitie cu ceilalti. Vreau sa STIU tot (precum "copilul divin" al lui Bruckner), sa invat, sa descopar, sa identific, sa rezolv probleme. Deviem la fixism pe care incerc sa-l tratez deoarece fixismul nu e deloc un principiu cu care sa te mandresti.

4. Rabdarea... E adevarat, cei ce ma cunosc de mai mult de 3-4 ani vor rade copios. Insa in ultimii doi-trei ani am inceput sa cred cu desavarsire in rabdare. Sa imi doresc sa devin/sa fiu o persoana rabdatoare pentru ca intotdeauna asteptarea este rasplatita. Fiecare dorinta se implineste daca stii sa ai rabdare, fiecare intrebare isi are raspunsul - depinde cat ii ia sa ajunga la noi - sau cand suntem noi pregatiti sa aflam ceea ce intrebam.

6. Sinceritatea e un principiu pe care il am insa pe care nu l-am respectat intotdeauna. Foarte mult timp am fost coplesita de frica, am fost intimidata si mi-am creeat un univers paralel fiind nesincera cu mine in primul rand. Acum insa nu-mi mai e teama sa ma deschid, sa rostesc toate cuvintele, nu-mi mai e teama nici macar de oameni, chiar daca uneori ma feresc de ei.

7. Sunt o persoana dedicata/fidela. Merg alaturi de cineva, sau pentru cineva pana la capatul pamantului. Insa e valabil si viceversa. Pot sa ma dedic total unei persoane insa pot sa-mi folosesc aceasta dedicatie si pentru a nimici pe cineva. Dar mie-mi place sa-mi folosesc princiiile in scopuri pozitve.

8. Increderea e un principiu dupa care ma ghidez uneori inconstient. Intotdeauna cred in oameni pana la prima proba contrarie. Uneori cred prea mult... Nu pot sa incetez sa cred in oameni, lumea ar deveni un mediu ostil asa ca merg mult pe incredere la prima vedere :) Dar ma ajuta sufletul pentru ca am o calitate ; pot sa citesc "printre randuri" si pot sa citesc in mintea unui om foarte foarte bine, chiar daca-l vad pentru prima oara.

9. Iubirea. Sa iubesc cu fiecare molecula si sa fiu iubita de doua ori mai mult. Sa iubesc viata, sa-mi iubesc barbatul, sa-mi iubesc familia, sa iubesc iubirea, sa ma iubesc pe mine.

10. Ultimul principiu (mentionat aici) - desi nu cred ca e musai un principiu ci mai degraba o convingere folositoare - este usor neortodox (pentru cei ce catalogheaza) insa m-a ajutat de-a lungul timpului si am invatat sa-l folosesc pentru autoregenerare, pentru autoconservare si in general pentru a scapa de teama. Vorbim despre...egoism. O doza moderata de egoism pentru protectia mea personala. Doza suficienta sa-mi inspire putere si incredere in mine atunci cand e nevoie. Doza de egoism care sa ma trezeasca la realitate cand sunt euforica.Doza de egoism pe care uneori toti trebuie sa o avem insa prea putini admit asta.


Eu nu dau leapsa mai departe, ci rog pe toti cei ce-si permit un moment de sinceritate s-o preia :)

luni, 8 februarie 2010

Viata (mea) sub lupa

Lepsa dragilor: Cat din viata personala expui scriind un blog? Cu ce iti dauneaza? Cu ce te ajuta? Ce reactii permiti?

Dedicatia este pentru Lia, pentru Sasha si pentru Misaki (stiu ca ele se vor explima mai frumos si cu mai mult suflet).

Eu sunt genul de om despre care stii dupa prima intalnire daca vrei sa-l revezi sau nu. Daca nu facem click, nici macar n-o sa ti-o iau in nume de rau, nu ma astept sa fiu placuta de toata lumea si pot sa accept ca exista erori de conexiune.
Asadar pe mine - Cristina, ca om, ma vei cunoaste abia dupa ce bem o cana de cafea, fumam o tigara, mancam o salata...Asa cum ma vei cunoaste, asa am sa fiu pentru tot restul vietii. Nu
exista alte fete ascunse in maneca.
Nu sunt deloc genul de om care sa-ti arate defectele de personalitate abia dupa ce "ti-am castigat simpatia". Genul de om care "sa-si arate adevarata fata", despre care sa tot descoperi ani de zile cate ceva...
De ce vreau sa fiu EU, toata, deschisa, cu cartile pe masa, in fata indiferent cui? Pentru ca nu mi-e frica! Pentru ca foarte putini oameni sunt obisnuiti cu atat de multa deschidere, cei ce ma trateaza cu reciprocitate vor ramane langa mine si toti ceilalti sunt prea putin importanti.

Haideti acum sa onoram leapsa:

Modul la care mi-am expus viata personala in ultimii doi ani:
Primele lucruri pe care le-ati aflat despre mine in 2008 au fost ca am "fear of commitment", ca stiu ca toate dorintele se implinesc, ca am cateva tabieturi obsesive (inclusiv motanul meu Nemo) si ca incerc in ciuda zilelor mai putin bune sa raman o persoana pozitiva.
Cateva alte luni din 008 le-am trasformat in jurnal de calatorie transmitand imagini in cuvinte si starile de spirit transmise de fiecare loc in parte.
La sfarsit de an m-am indragostit, fapt care m-a transformat intr-o faptura euforica si nerabdatoare sa-ti strige "la lume" sentimentele impartasite.
In 2009 am "filosofat" pe toate subiectele posibile si imposibile, cand despre bucuria vietii in doi, cand despre viata in general, cand despre suprizele si intrebarile oamenilor din jurul meu...
Si da, v-am lasat sa trageti cu ochiul la intamplarile din concediile noastre.
Ultima "mare felie de viata personala" a fost servita in articolul "Am spus DA" .

Cu ce imi dauneaza?
Trebuie sa recunosc ca ma las tachinata uneori de oamenii supusi prejudecatilor, oamenii care catalogheaza, oamenii care traiesc in anonimat pentru ca nu au nimic de spus.
Exista (rar ce-i drept) persoane care isi permit sa traga concluzii dintre cele mai intime despre mine. Pana sa imi dau seama ca de fapt asta este selectia naturala a oamenilor frumosi, recunosc, sunt afectata de usurinta cu care oamenii incearca sa dea semnificatie zicalei "informatia inseamna putere".
Ai aflat despre mine ca am mai toate perechile de sosete roz? Asa si? Ai citit ca imi iubesc la nebunie sotul si motanul? Wow, extrem de intima informatia! Stii ca valorific trairile spirituale si ca gandesc mai mult cu sufletul ? Incredibil, ce expusa ma simt!
Aceste concluzii vin in general de la oamenii introvertiti si oamenii cu foarte multe frustrari. Spun asta pentru ca am avut si critici din partea unor oameni open-minded dar diferenta a fost ca nu si-au permis niciodata sa catalogheze actiunile mele fara a fi in totala cunostinta de cauza. Am primit indrumari, sfaturi, explicatii plauzibile si daca am fost de aceeasi parere nu i-am contrazis.
In afara de cateva mici momente de tristete, nu gasesc nici un alt element daunator al "vietii mele publice".

Cu ce te ajuta?
Simplu (pentru ca am spus-o de prea multe ori) ; ma ajuta sa ma descarc de toate gandurile negative. Ma ajuta sa-mi pastrez amintirile, sa le impart cu oamenii dragi (cei de acasa, cei din alte tari, cei cu care ma vad extrem de rar). Ma ajuta sa-mi exersez tehnica de scris, poate sa fiu cu cativa pasi mai aproape de visul meu maret - acela de-a scrie o carte - ma ajuta sa-mi pastrez cuvintele, sa-mi analizez (in timp) gandurile si trairile.

Ce reactii permiti?
Am permis si voi permite in continuare tot soiul de reactii. Cineva in postura mea, trebuie sa-si asume si erorile de judecata ale semenilor. Trebuie sa-mi asum ca voi castiga simpatia multor oameni, ca voi ajuta cu un gand bun, un sfat, un exemplu de viata , DAR si ca voi bantui gandurile oamenilor care inca poarta ochelari de cal si cred ca virginitatea trebuie pierduta in noaptea nuntii.
O cantareata (Pink parca) spunea ceva de genul " Cu cat esti tu mai socat de cum arat si cum ma comport - cu atat ma simt mai bine ; stiu ca n-ai sa ma ajungi niciodata".

Asa de final, un citat de pe tricoul meu preferat (cel cu 3 capsoare de animalutze hazlii):

Feel free to be as you are!

luni, 24 august 2009

Leapsa colorata

"Cei patru apostoli erau de fapt doar trei: Luca si Matei"
Am inceput asa pentru a va explica cele trei culori preferate din care doua sunt de fapt non-culori (multumesc doamnei profesoare de pictura si desen Potra) ; vorbim aici de alb , negru si rosu. Deviem , le imperechem, putem utiliza alb murdar, gri inchis, gri deschis, rosu, roz rosu sangeriu...etc.
Dupa o ancheta in sifonier marturisesc ca acestea sunt culorile hainelor mele...de fapt acestea sunt culorile...punct.
Ok, acestea fiind relatate, am primit o leapsa colorata de la vecina vulpe, si-mi zice sa-mi iau culoarea "pedeapsa" sau caut toate obiectele din casa de aceasta culoare, sa le pozez si sa le prezint pe blogu-mi.
VERDE! Stiti si voi ; verdele destinde psihicul si fizicul, este culoarea naturii, simbolizeaza prospetimea, fertilitatea, armonia, este culoarea reinvierii, culoarea care ofera un nou inceput crud. Verdele mai este si culoarea (procent de 95%) absenta din casa mea, din garderoba mea, din viata mea. La naiba nu am verde nici la birou!
L-am avut pe Ludovic, cactusul, apoi pe Ludovic al II - lea care a murit din pacate datorita varstei fragede si a lipsei de anticorpi. Cam acestea au fost petele mele de culoare, pe langa covorul rosu si masuta roz.
Ocazional primesc flori, dar am inteles ca nu se pun, leapsa trateaza obiectele permanente iar florile de plastic nu-mi plac deci nu primesc, asadar nu am.
M-am cautat in toata casa, doar doar o sa gasesc ceva cu care sa ma laud, sa pozez, sa detaliez. Am urmatorul obiect decorativ cu valoare sentimentala si vechime plus rezistenta : un buchet de trandafiri format din cateva floricele roz (trandafiri roz realizati din hainele porumbului vopsite) si cateva frunze verzi din stuf uscat, tulpini de bambus, toate vopsite verzi...dupa cum se vede in fotografie.
Am inteles din aceasta leapsa ca-mi trebuiesc plante, dragilor ziua mea de nastere e pe 31 octombrie dar pana atunci va stau la dispozitie, dispusa sa-mi cumpar eu pamantul decorativ de flori :)

joi, 6 august 2009

Relaxxx !

Am furat o "leapsa/exercitiu" de pe blogul Liei. Mi s-a parut extrem de simpatica, mi-a readus zambetul pe chip, macar pentru cateva momente :)
Incercati-o si voi (cei curiosi), e un exercitiu relaxant si flatant pana la urma :)

Folosind doar titluri de melodii ale unui artist sau ale unei trupe, răspunde la următoarele întrebări. Incearca pe cat posibil sa nu repeti titlurile melodiilor.

Pick your Artist
Depeche Mode

Are you a male or female:
Lilian

Describe yourself:
Precious

How do you feel:
Newborn

Describe where you currently live:
Here Is The House

If you could go anywhere, where would you go?
Fly On The Windscreen

Your favorite form of transportation:
Behind The Wheel

Your best friend?
Personal Jesus

You and your best friends are:
Policy Of Truth

What's the weather like:
Enjoy The Silence

Favorite time of day:
Only When I Lose Myself

If your life was a TV show, what would it be called:
World In My Eyes

What is life to you:
A Question Of Time

Your relationship:
A Question Of Lust

Your fear:
Condemnation

What is the best advice you have to give:
Never Let Me Down Again

Thought for the Day:
Everything Counts

How I would like to die:
Goodnight Lovers

My soul's present condition:
I Feel Loved

My motto:
Just Can’t Get Enough

the end
P.S. I'm a fan !

luni, 3 august 2009

Prima data

Am primit iar o leapsa simpatica de la Lia pe care o onorez cu zambetul pe buze.
Leapsa zice sa declar prima/primul , dupa cum urmeaza:

maşină: Aveam vreo 2-3 ani cand am primit cadou prima decapotabila marca...Dacia?!? Era din plastic, portocalie, cu pedale. Am folosit-o indelung, am si poze care sa dovedeasca asta. De atunci insa m-am tinut departe de masini, ma atrag motoretele si imi place masina iubitului - ca-i a lui :)

călătorie în perimetrul ţării: Am batut judetul Maramures in lung si-n lat... Prima oara cand am calatorit in tara, pana la Constanta si inapoi, deci prima mea iesire din judet - pe la 16 ani si putin :)

călătorie în afara ţării: Hmmm...in 008 , la bulgari si apoi la unguri. N-a fost mare branza, mi-a placut mai mult a doua oara :)

amintire: Am mai scris pe undeva (nu stiu unde insa) ca prima mea amintire clara o am cu tortul de la 3 ani. Era un tort maaare de ciocolata si caramel. Mama punea lumanari pe el, mi le numara, eu... o bulina roz cu par rosu si ochi verzi curiosi. Apoi blituri.

animal de casă: Am avut o...vrabie. De fapt un pui de vrabiuta, l-am crescut, l-am invatat sa zboare ; nu prea bine insa deoarece la prima aterizare de pe umarul meu, o pisica rea l-a inhatat. Drama!!! Am urat pisicile o vreme. Apoi am avut un catel mic-mic, apoi niste porumbei in balcon, apoi pisici si iar pisici. Acum e Nemo :)

îndrăgosteală: Indragosteala pe bune - pe la 14 ani. Ce mai poveste :) Noroc ca n-a durat decat un an.

descoperire: Tot pe la vreo 3-4 ani ma uitam fascinata cum bunica mea ardea frunzele uscate din livada si vreascurile. Mi-am luat grabita galetuta mica de plastic, am umplut-o cu apa si-am aruncat-o peste foc. Credeam ca "apa creste focul". N-a fost deloc asa :)

job: Oficial? :) La 19 ani, in departamentul Infoline al lui OPS (Open Public Services).

idol: Creeeed ca Michael Jackson. Nu l-am idolatrizat in adevaratul sens al cuvantului, era amicul meu imaginar.

creaţie: prima mea tunsoare...Am luat foarfeca si-am comis-o ; in timp ce mestecam tutunul de pipa al tatalui meu. Cautasem indelung accesoriile, adica foarfeca si tutunul.

Atat cere leapsa, eu as mai avea...de adaugat inceputuri glorioase, initieri intr-ale vietii (nu ganditi erotic, nu dau detalii picante).


Leapsa merge mai departe catre Sasha :)
P.S. La multi ani Sasha!

luni, 29 iunie 2009

Nemo Miaunache si Seven Aeroplanul

De data asta...m-au scos din monotonia zilei de luni cei de la Hotcity cu leapsa lor pisiceasca, vreau sa le multumesc si poate sa le fur unul din tricourile cadou.
Mi-am dorit tricou cu pisici, ca tot am pijama cu pisici, sosete cu pisici, decoratiuni cu pisici...si chiar...pisici.
Pe Nemo, si pe Seven.
Eh..pe Seven il are Vali acum, dar mama "biologica" tot eu ii sunt :P








Iaca...poze:




vineri, 6 martie 2009

Incantatoarea leapsa

N-am ce face. Cedez de fiecare data, rosesc in obraji, mi se incing calcaiele, aproape ca recit "iepurasu-n iarba" cand gasesc cate o leapsa care-mi e transmisa. Sunt dependenta, dar asta nu-i o noutate, asa ca preiau si de aceasta data cu mare bucurie leapsa Liei.

Ce te face sa-ti lingi degetele (si nu numai)?
Sunt o pofticioasa din fire...cred ca din curiozitatea delicatesei as manca si insecte daca sunt frumos aranjate pe farfurie :) Imi ling degetele dupa sarmalute cu pasat, musaca, chilli con carne, paste bolognese,orice cu fructe de mare, pastrama de oaie cu mamaliguta, si mancarea noastra favorita (cu spaghete de cartofi, si varza murata in chilli) de la restaurantul coreean.Ah era sa uit, cel mai importan motiv de lins degetele: pepenele galben! Cedez rapid in fata unui bol de capsuni, afine, zmeura, sau chiar ananas cu miere si nuca...
Imi musc buzele in orice seara incinsa de vara cand vin shoot-urile de tequilla, cu bucata rece de lamaie....
Alte chestii cu limba si lins, n-am sa destainui :)
Ce-ti incanta ochii?
"Cerul aproape" , acela cu stele muuulte si mari care ameninta sa cada pe tine, valurile marii, seara, somnul lui(unic si irepetabil) si somnicul lui Nemo, amandoi botosi :)Copii din parc, calutii de la Danes, motocicletele! Toate concertele Depeche Mode!!!
Ce-ti place sa atingi?
Pielea mea cand ma dau cu crema de corp, imediat dupa ce ies din cada cu apa fierbinte...Buzele lui, aproape tot timpul, burtica cu par mic-mic a lui Nemo, rochia neagra satinata, esarfa rosie moale din bumbac,pamantul imediat dupa ploaie, nisipul fin-fin de la Dunare...
Ce mirosuri te incanta?
Mirosul curelei mele de ceas (multe parfumuri impletite-n pielea fina)...Mirosul shalului indian, mirosul nostru de somn, din pernele noastre, mirosul lui Nemo (evident). Escada Magnetism!Mirosul de betisoare parfumate cu scortisoara de la mine de acasa...Mirosul din gulerul camasii lui...Mirosul de slaninutza pe gratar...Mirosul de benzina si fum de cand sunt pe motor...
Ce-ti incanta urechea?
Tot ce tine de Depeche Mode...dar asta nu e un secret, asa ca va dau niste exemplpe concludente...
Pot sa ascult melodia asta aproape in orice moment si sa zambesc cu drag...sa ma destind si sa simt ca traiesc. Simt ca iubesc cu toata fiinta mea si ca vreau sa fiu iubita pentru tot restul vietii cand ascult melodia asta a lui Cohen. Rad si dansez aproape isteric dimineata cu Katrina. Si mai e o melodie, care-mi incanta urechea...nu va spun cand :P

Cam atat cu micile placeri vizuale, auditive si olfactive...
Dau leapsa spre...oricine si-o doreste, eu nu mai nominalizez ca niciodata nu se concretizeaza :)

marți, 17 februarie 2009

Jocul meu preferat

Am primit iar leapsa, de la Lia :) Sunt innebunita sa ma joc, sa raspund la intrebari, asa ca stric sirul si n-o dau mai departe nimanui...sau...o poate lua oricine, cu conditia sa ma atentioneze, sunt curioasa ce mai zice lumea.
Asadar:

SUNT: Cristina
AS VREA: sa calatoresc prin toata lumea!
PASTREZ: mii si mii de ganduri, si toate cadourile primite din suflet.
MI-AS FI DORIT: sa traiesc in anii '30, sau in Roma antica
NU IMI PLACE: Bucurestiul mohorat, verdeata(in ciorba) si oamenii falsi
MA TEM: de cutremure, de insecte, de mine
AUD: doar cu urechea dreapta (dupa stufstock 2007)
IMI PARE RAU: ca am ranit cativa oameni
IMI PLAC: toate animalele
NU SUNT: in deplinatatea facultatilor mintale :)
DANSEZ: cu mare drag de cate ori am ocazia
NICIODATA: n-as vrea sa ma lovesc de cuvantul "niciodata"
RAR: ajung sa ma deschid cu adevarat
PLANG: foarte foarte greu...
NU SUNT INTOTDEAUNA: cea mai suportabila fiinta
NU IMI PLACE DE MINE: cand devin dramatica
SUNT CONFUZA: cand trebuie sa vorbesc, si nu sa scriu...
AM NEVOIE: de El (mine all mine) si de Nemo, zilnic!
AR TREBUI: sa lucrez mai mult la mine :P


Thats all folks'

marți, 13 ianuarie 2009

De-a leapsa pe bloguri

Am primit si eu (in sfarsit) leapsa, de la Lia. Am vazut ca se poarta, imi place ideea, si am de gand s-o dau mai departe catre Buddha si Adi. Hai baieti!
La joacaaaaa!

1. Ce îti place sa faci atât de mult, încât ai plati pentru asta?
Imi plac pastele bolognese, si cand nu le gatesc eu, platesc pentru ele. Imi place Nemo, daca n-ar fi al meu as plati o fundatie de animale, o data pe saptamana sa-mi permita vizita de joaca cu necuvantatoarele. Imi place masajul la picioare :)

2. Daca ai afla astazi ca mai ai de trait exact 5 ani, ce ai face începând de mâine?
Exact ce-am facut si ieri :) Traiesc oricum ca si cum fiecare zi ar fi ultima. Si daca mi s-ar da 5 ani, as lua-o ca pe un termen scadent fooooaaarte indepartat.

3. Daca ai câstiga un milion de euro neimpozabil, ai continua sa faci ce faci acum?
Sure, why not :) Mi-as permite sa am SI acest hobby :)

4. Peste 15 ani, ce ai vrea sa scrie pe prima pagina despre tine, în cel mai important ziar din tara? Care ar fi titlul articolului?
Celebra scriitoare, lanseaza al - X - lea volum, care intra direct in top...bla bla...bestseller...extraordinar, foarte bine scris, carti de succes...etc, samd...

5. Ce vrei sa spuna prietenii tai despre tine la ceremonia ta funerara?
Am vrea si noi sa murim in plin orgasm la 97 de ani ca si ea!!!! Ce batranica cool!

6. Dar pe piatra ta funerara ce vrei sa scrie despre tine?
Sub acest pamant ar fi trebuit sa se odihneasca Cristina, insa ne-am decis cu totii (mai mult ca sa fim siguri) s-o incineram si sa-i aruncam cenusa-n vant :)

7. Cand erai mic ce le raspundeai celor mari la întrebarea: Tu ce vrei sa te faci când vei fi mare?
- tanti aia misto din reclama la rujul rosu, de pe RTL

8. Ce ai face daca ai sti absolut sigur, dincolo de orice dubiu, ca este imposibil sa esuezi?
Un bebe!
As face o carciuma...cu cele mai bune mancaruri, cea mai calda atmosfera...
O fundatie pentru animale...

9. Ce ai vrea sa le spuna copiii tai nepotilor tai despre tine?
Bunica voastra e zen, hippi, fashion,si singurul om din lume in fata caruia e musai sa fiti sinceri!

10. Daca ai putea acum sa te proiectezi în viitor, in ultima zi a vietii tale si sa îti iei un interviu, care sunt trei întrebari pe care ti le-ai adresa?
Esti fericita?
Nu te-ai plictisit sa traiesti 97 de ani?
Crezi ca si Dave Gahan a ajuns in rai?