luni, 8 februarie 2010

Viata (mea) sub lupa

Lepsa dragilor: Cat din viata personala expui scriind un blog? Cu ce iti dauneaza? Cu ce te ajuta? Ce reactii permiti?

Dedicatia este pentru Lia, pentru Sasha si pentru Misaki (stiu ca ele se vor explima mai frumos si cu mai mult suflet).

Eu sunt genul de om despre care stii dupa prima intalnire daca vrei sa-l revezi sau nu. Daca nu facem click, nici macar n-o sa ti-o iau in nume de rau, nu ma astept sa fiu placuta de toata lumea si pot sa accept ca exista erori de conexiune.
Asadar pe mine - Cristina, ca om, ma vei cunoaste abia dupa ce bem o cana de cafea, fumam o tigara, mancam o salata...Asa cum ma vei cunoaste, asa am sa fiu pentru tot restul vietii. Nu
exista alte fete ascunse in maneca.
Nu sunt deloc genul de om care sa-ti arate defectele de personalitate abia dupa ce "ti-am castigat simpatia". Genul de om care "sa-si arate adevarata fata", despre care sa tot descoperi ani de zile cate ceva...
De ce vreau sa fiu EU, toata, deschisa, cu cartile pe masa, in fata indiferent cui? Pentru ca nu mi-e frica! Pentru ca foarte putini oameni sunt obisnuiti cu atat de multa deschidere, cei ce ma trateaza cu reciprocitate vor ramane langa mine si toti ceilalti sunt prea putin importanti.

Haideti acum sa onoram leapsa:

Modul la care mi-am expus viata personala in ultimii doi ani:
Primele lucruri pe care le-ati aflat despre mine in 2008 au fost ca am "fear of commitment", ca stiu ca toate dorintele se implinesc, ca am cateva tabieturi obsesive (inclusiv motanul meu Nemo) si ca incerc in ciuda zilelor mai putin bune sa raman o persoana pozitiva.
Cateva alte luni din 008 le-am trasformat in jurnal de calatorie transmitand imagini in cuvinte si starile de spirit transmise de fiecare loc in parte.
La sfarsit de an m-am indragostit, fapt care m-a transformat intr-o faptura euforica si nerabdatoare sa-ti strige "la lume" sentimentele impartasite.
In 2009 am "filosofat" pe toate subiectele posibile si imposibile, cand despre bucuria vietii in doi, cand despre viata in general, cand despre suprizele si intrebarile oamenilor din jurul meu...
Si da, v-am lasat sa trageti cu ochiul la intamplarile din concediile noastre.
Ultima "mare felie de viata personala" a fost servita in articolul "Am spus DA" .

Cu ce imi dauneaza?
Trebuie sa recunosc ca ma las tachinata uneori de oamenii supusi prejudecatilor, oamenii care catalogheaza, oamenii care traiesc in anonimat pentru ca nu au nimic de spus.
Exista (rar ce-i drept) persoane care isi permit sa traga concluzii dintre cele mai intime despre mine. Pana sa imi dau seama ca de fapt asta este selectia naturala a oamenilor frumosi, recunosc, sunt afectata de usurinta cu care oamenii incearca sa dea semnificatie zicalei "informatia inseamna putere".
Ai aflat despre mine ca am mai toate perechile de sosete roz? Asa si? Ai citit ca imi iubesc la nebunie sotul si motanul? Wow, extrem de intima informatia! Stii ca valorific trairile spirituale si ca gandesc mai mult cu sufletul ? Incredibil, ce expusa ma simt!
Aceste concluzii vin in general de la oamenii introvertiti si oamenii cu foarte multe frustrari. Spun asta pentru ca am avut si critici din partea unor oameni open-minded dar diferenta a fost ca nu si-au permis niciodata sa catalogheze actiunile mele fara a fi in totala cunostinta de cauza. Am primit indrumari, sfaturi, explicatii plauzibile si daca am fost de aceeasi parere nu i-am contrazis.
In afara de cateva mici momente de tristete, nu gasesc nici un alt element daunator al "vietii mele publice".

Cu ce te ajuta?
Simplu (pentru ca am spus-o de prea multe ori) ; ma ajuta sa ma descarc de toate gandurile negative. Ma ajuta sa-mi pastrez amintirile, sa le impart cu oamenii dragi (cei de acasa, cei din alte tari, cei cu care ma vad extrem de rar). Ma ajuta sa-mi exersez tehnica de scris, poate sa fiu cu cativa pasi mai aproape de visul meu maret - acela de-a scrie o carte - ma ajuta sa-mi pastrez cuvintele, sa-mi analizez (in timp) gandurile si trairile.

Ce reactii permiti?
Am permis si voi permite in continuare tot soiul de reactii. Cineva in postura mea, trebuie sa-si asume si erorile de judecata ale semenilor. Trebuie sa-mi asum ca voi castiga simpatia multor oameni, ca voi ajuta cu un gand bun, un sfat, un exemplu de viata , DAR si ca voi bantui gandurile oamenilor care inca poarta ochelari de cal si cred ca virginitatea trebuie pierduta in noaptea nuntii.
O cantareata (Pink parca) spunea ceva de genul " Cu cat esti tu mai socat de cum arat si cum ma comport - cu atat ma simt mai bine ; stiu ca n-ai sa ma ajungi niciodata".

Asa de final, un citat de pe tricoul meu preferat (cel cu 3 capsoare de animalutze hazlii):

Feel free to be as you are!

5 comentarii:

LiaLia spunea...

Voi prelua leapşa cât de curând, mulţumesc :) Foarte în ton ce ai scris tu cu ce am simţit eu zilele trecute :))) Ce vrei, draga mea, oamenii când au vieţi nasoale şi plictisitoare, nu se pot abţine să nu mănânce rahat despre vieţile altora. Tu ai o viaţa aşa cum ţi-o doreşti, ceea ce nu-i de ici de colo. Restul, să te pupe în curul tău over exposed :p

Sasha spunea...

Multam si eu de leapsa, o sa scriu despre cat din viata mea este expus in ceea ce sriu pe blog in urmatoarea mea postare.

Pup cu drag,
L.

Sabbra spunea...

LiaLia o sa muncesc eu la mine pentru a lua doar lucrurile bune din amalgamul inconjurator :P
Asta cu my over exposed ass a fost tare :P

Sasha - multumesc eu! pup cu acelasi drag!

Vali spunea...

Recunosc ca te urmaresc rar pe blog, dar vorbim mai des pe telefon :D. Mi-a placut articolul si modul in care ai trecut in cateva fraze printr-un an intreg. Ai o capacitate maaaare de sinteza.
Way to go girl!

Misaki spunea...

In primul rand, felicitari extrem de intarziate pentru spusul de DA :) Nu stiam, dar acum ca stiu ma bucur tare! ^_^ Apoi, multumesc pentru leapsa, mi-am facut temele in seara aceasta! :)