miercuri, 25 februarie 2009

Toti ne vindem...

Pana la urma toti ne vindem sufletele...
Ne ferim s-o spunem tare, s-o recunoastem, chiar sa acceptam ipocrizia, falsitatea si intr-un final contractul de vanzare-cumparare pe care-l semnam mental.
Nu va incruntati, e de bine, vorbesc din perspectiva unui om care lupta pentru acceptarea de sine, si-a constientizat existenta intr-o oarecare masura, tind spre armonia cu mediul inconjurator (oameni si natura...same).
De fapt nici nu pot sa numesc aceste manifestari inconstiente ca fiind realizari sa esecuri, cred ca sunt adanc infipte in ADN-ul nostru.
Ma voi limita in a dezbate (cu cele mai sincere si optimiste intentii) subiectul urmator :vanzarea de suflete!
Ati auzit de zicala "si-a vandut sufletul necuratului"? In toate formele posibile, adaptata la secolul nostru?
Eu cred, ca aproape toate actiunile pe care le facem pot fi traduse in simple procedee de vanzare-cumparare. Depinde de care parte stam.
Este imposibil sa dezbat toate actiunile umane (aici ma bazez pe voi sa-mi dati idei) insa pot sa-mi sustin afirmatiile in cateva cazuri.
Doua mari exemple imi sar in minte acum: carieristic vorbind :P si din punct de vedere sentimental :)
Omul se va vinde intotdeauna unei noi oportunitati. Vanezi un job, iti ceri pretul, il negociezi, te vinzi. O faci pe fata, sau diplomat, tot aia e! Am cunoscut oameni fara perdea care au declarat "sunt scump, si ma vand din ce in ce mai scump!" Toata stima! Pana la urma in functie de cat de bine ne vindem aptitudinile, obtinem cel mai bun pret pentru ceea ce prestam!
De ce n-ar functiona aceeasi logica si in plan sentimental si social?
Pentru ca nu ne place s-o admitem?
Cunosti o persoana, sa zicem ca o "vanezi" (sau nu, tot acolo) ajungi sa (cuvant de aur in vanzari) convingi aceasta persoana ca "serviciile tale" (farmec, sarm, inteligenta, aspect) sunt ceea ce isi doreste. Aici dragii mei punem punctul pe i. Se produce vanzarea! Te cumpara! Cu ce pret?
Ok, eu sunt fun, tu esti smart, eu sunt sociabila, tu esti gentleman, si putem sa enumeram cateva alte calitati sau defecte (in functie de ce anume apreciaza fiecare dintre noi) care dupa la finalizarea unui bun contract (invizibil) intre oameni.
Cumparam si vindem tot, incepand de la ei, saruturi, atingeri, sentimente, si in cele din urma ajungem sa cumparam vieti!
Cum poti sa cumperi un om pentru o viata intreaga? Convingadu-l ca daca se vinde ("se ofera" in termen diplomat) de-a intregul, pe termen lung, "serviciile" lui vor fi rasplatite.
E prea complicat?
In relatiile interumane procedam la fel...
Am ajuns sa cred ca fiecare om isi are pretul lui, in bani, produse, servicii, actiuni. Poate m-a pocnit pe mine prea tarziu ideea, insa am incercat sa corelez actiuni - interactiuni umane cu alte mecanisme, gen PR, marketing, si n-am reusit decat in mica masura...
Daca n-ati mai gandit din aceasta perspectiva pana acum, repet, departe de mine dorinta de-a sugera ceva negati (e umana abordarea), incercati totusi sa analizati in particular situatii similare...

Toti ne vindem, important e pretul!

6 comentarii:

gigix spunea...

"spune-mi ce-ti doresti si se rezolva"

LiaLia spunea...

E din cauza job-ului abordarea ta :)))) Uite, tu cu vânzările, mă bag şi eu cu PR-ul, zic să ne facem agenţie matrimonială :)))

Anonim spunea...

Haha!
In totalitate de acord cu ideea ta de "vanzare-cumparare"!
Eu tocmai "m-am negociat" cu sefu´si in ceea ce-mi priveste viata amoroasa ..tocmai am depus lista de reclamatii iubitului..ca nu si-a achitat factura ("de servicii") ce era scadenta ieri..
Logica treaba asta cu pretul..

Sabbra spunea...

@ lia - sa stii ca in perioada asta de criza, o agentie matrimoniala ar merge de minune...
nu inteleg oare cam care ar fi profitul nostru? copchii???
@ anonim - :)))) tare!

Ana spunea...

Ideile astea seamana foarte bine cu cele pe care le exprima Erich Fromm in "Arta de a iubi" - si anume ca am fost influentati foarte mult de perspectiva economica si asa tindem sa privim lucrurile si apropo de gasirea jumatatii.
"Eu sunt de o anumita valoare, deci merit de la "atat" in sus".
Ori... nu prea e ok sa faci asta cu ce tine de inima si suflet :-) Parerea mea :-)
Si din nou iarasi scuze de intarzierea comentariului fata de postare :-)

Sabbra spunea...

Ana n-am citit inca Erich Fromm "Arta de a iubi" poate in curand daca mi-o recomanzi.
Eu n-am dorit decat sa constat ca asa procedam noi oamenii...daruim pentru a primi...poate e involuntar.
Poate e genetic...
N-ai de ce sa-ti ceri scuze nu tin musai la comentarii imediat ce pun un articol.
Cuvintele raman valabile oricand, parerile la fel.