Poveste de Dragobete

Eu...am aproape toate șosetele roz, roșii sau de pluș. Le port după cum le găsesc, aproape niciodată perechi.
Tu ai toate șosetele negre, le alegi atent, mereu pereche.
Am zeci de perechi de chiloți, care de care mai mici, mai pestriți, mai roșii, mai roz, mai tărcați...
Tu ai perechile tale de boxeri, toate aceeași marcă, obsesiv aș spune :P
Eu merg la duș atentă, când apa e fierbinte, mă săpunesc cu gelul meu din flori de cireșe pe față cu gel scrub pe picioare cu săpun de picioare, apoi ies atentă să nu fac apă pe jos...lăsând baia ordonată...
Tu mergi la duș, te speli stropind toată baia, apoi mânjesti chiuveta cu pastă de dinți, arunci prosopul ud pe pat, și-l uiți acolo.
Eu vin și verific, bălmăjesc o critică, deși știu că îmi place să strâng după tine. Dacă ai fi prea ordonat, mi-ai "fura" din lucrurile de făcut când sunt agitată :)
Eu sunt copilul plângăcios care are o jenă din cinci în cinci minute. Tu ești maturul speriat care îmi scoate soarele pe cer de sub orice cortină.
Eu sunt fetița rasfățată care țipă și dansează doar ca să-ți atragă atenția. De cele mai multe ori funcționează...
Sunt fetiță mai des decat sunt femeie? Și ce dacă? Acolo, în brațele tale e întotdeauna cald, liniștitor și mai bine decât în orice alt loc de pe planetă.
În fiecare moment dificil trebuie doar să-mi imaginez că-mi înfund nasul în pieptul tău...că te respir și mintea mea devine senină...
Tu ești serios, tu ești grijuliu, tu esti responsabil, tu esti atent. Eu sunt nebună, am lumea mea, universul meu paralel unde piticii aduc internetul în spinare, animalele vorbesc, plantele au personalitate, ceilalti oameni sunt bule de energie...
Tu imi vorbești matematic, eu îmi frâng ideile încercand să fac calcule...
Ajungem la punctul comun, tu mergi, eu plutesc. Acolo, în punctul nostru comun nu contează cum am ajuns, contează că suntem una și aceeasi persoană. Un TOT!
Tu pregătești baia cu spuma,bețisoare parfumate,lumânări, eu vreau să mă balacesc până mi se încrețeste pielea...
Și stăm amândoi...roșii în obraji, fumăm, bem șampanie, și ne uitam la filme pe laptop...
Știu că nu-ți place să mă cațăr pe marginea căzii, dar o fac reflex. Și-n plus, tare mă amuză cât esti de grijuliu. Și dacă am să cad ce? TU ai să-mi oblojești rănile! Și-ai să poți spune "ți-am spus eu!".
Aștept să mă înfășori în prosop, să mă usuci, să mă ții strâns în brațe așa udă și tremurând.
Nu mi-e frică! Nu-mi mai e frică că n-am să găsesc pe nimeni acasă, că n-are sa fie acasă, că n-are cine să mă întrebe ce mă doare, că n-are cine să se uite în ochii mei, că n-am pe cine să caut, pe cine să cicălesc, pe cine să aștept, pe cine să adulmec!
Tu ești acela care-mi pune o mie de întrebări vrând să cotropească micul meu univers. Eu zic ca ești pisălog, încercând să-ți citesc mințile...Nu-ți pun întrebări, nu pentru că nu vreau să știu, ci pentru că privind în sufletul tău...văd atât de multă iubire, încât mă sperie uneori.
Avem de construit lumea noastră...și-am venit fiecare cu uneltele lui, Eu din doua lumi, una reală și rea, alta de basm dar mult prea privată...
Cum era lumea ta? Nu știu, și nici nu vreau să știu. Văd in fiecare zi cat lupți pentru noi...pentru universul nostru, rupt de tot dintre ceilalți.
Nebuna și rebela din mine are de învățat un numar: 2! Copilului din mine îi trebuie multă atenție și răsfăț. Femeia din mine știe însă un singur lucru : TU.
Cum e să-ți construiești o lume întreagă în brațele celui de lângă tine? Cum e să-l respiri în fiecare moment? Cum e sa devii dependent de el...?
Avem lumea noastră, ritualurile noastre, noi-ul creeat și hrănit cu iubire, nesătul uneori.
Te vreau acolo. În lumea mea, în patul nostru, în cada noastră...în vacanțele noastre, în amintirile noastre...
în tot ce e in doi!