N-o sa vorbesc prea mult despre ei, ca nu-i cunosc foarte bine,nu fac judecati in necunostinta de cauza...(totala necunostinta) insa situatia, des intalnita de altfel, ma crispeaza si ma face sa-mi pun o intrebare: De ce?!?
Continuam...
Sunt impreuna de ceva timp, nici prea mult, ca sa fie "mentalitatea" nici prea putin ca sa fie totusi relevant...
Se iubesc, asa sustin, asa apar pentru public...e si normal, au ajuns impreuna de comun, matur acord...
Sabbra: ce faceti?cum sunteti?
XXXX: crizam, ca toata lumea :P dar cu drag
Sabbra: eu nu crizez, ca-s dezinformata
XXXX: tu esti exceptia care intareste regula :P
Sabbra: eu sunt exceptia care intareste toate regulile :P
Sabbra: i'm inlove, by the way!
XXXX: daaa, se vede, eu deja am trecut la partea practica :)
Sabbra: adica?scoti bani din asta?hahaha!
XXXX: nu fata, am niste ani, vreau sa stiu incotro...
Sabbra: ai niste ani?incotro?
XXXX: mi s-a pus pata pe el
Sabbra: foarte bine!asa si trebuie
XXXX: dar vreau mai mult :)
Sabbra: mutati-va impreuna
XXXX: ar fi o idee, dar vreau sa-mi dea inelul!
Sabbra: pe bune...lasa omu, toate la timpul lor!
XXXX: nu ma pot abtine sa n-am fantezii, mai ales acum cu Valentines
Sabbra: sunt anti...n-am idei, sorry
XXXX: am citit la tine, dar eu sunt mai romantica asa
Sabbra: si eu sunt romantica, insa tu le depasesti pe toate
XXXX: de ce?
Sabbra: vrei sa-ti dea inelul? imi amintesti de mama, doar ca ea n-a fost deloc romantica...
XXXX: l-a cerut pe tatal tau?
Sabbra: poveste lunga...
Sabbra: anyways, eu te sfatuiesc sa nu stresezi omul, te iubeste, sunteti fericiti, lasa-l sa se acomodeze...
XXXX: nu vreau sa-l stresez, nu-l duc la popa cu forta, dar asta simt!
Sabbra: simti ce?
XXXX: ca vreau sa fiu cu el
Sabbra: ESTI cu el!
XXXX: casatoriti!
Sabbra: daca nu-ti musti limba, il sperii, o sa fuga rupand pamantul!
Discutia a fost mai lunga si complexa, am cenzurat-o si-am pus doar esentialul (de invatat din...) cu riscul ca prietena mea sa se supere, si sa ma certe (daca se recunoaste in text).
Femeile inca mai fac asta si azi?! Tare sunt curioasa, CE anume se naste in mintea si sufletul unei femei, in momentul in care se stie intr-o relatie (sa zicem stabila) , ce anume o aduce in pragul acestor fantezii?
Aici mi se pare mie ca se traseaza linia aceea extrem de subtire intre discernamant si sentimente. O ea, care incepe sa viseze la "moment" devine altfel (parerea mea). Devine o ea, euforica, insistenta, o ea cu un scop precis, tinand cont doar de nevoia ei...si uitand sa ia in considerare cealalta persoana, a carei implicare e totusi majora.
Daca istoricul cererilor in casatorie ar fi fost egal de ambele parti, posibil ca acestea ar fi fi fost mai usor de manevrat: de cate ori femeia se vrea mireasa, arunca cu intrebarea.
Ei bine, in acest caz, rata divorturilor ar fi fost mai mare, stiu sigur.
Tocmai din acest motiv barbatii trebuie sa o faca. De ce? Pentru ca ei se urnesc mai greu, pentru ca o fac numai cand sunt foarte convinsi ca "she's the one", pentru ca (trebuie sa recunoastem) ei n-o fac doar de dragul de-a se imagina intr-o rochie alba frumoasa...
Cu cat dorinta ta de-a avea acel inel pe deget e mai mare, cu atat fapta lui nu este una semnificativa. De ce? Pentru ca TU ti-a dorit acel inel (de fapt e doar o shaiba) , fara sa-ti pese ce-ar fi simtit el cu adevarat daca ar fi venit din suflet, la momentul ales de el.
Poate si pentru tine, ar fi insemnat mai mult!
Casatoria nu vine pentru ca vrei doar tu, pentru ca vrea doar el, ea trebuie sa vina de acord comun, atata timp cat implica doua persoane. E drept, nu poti sa dezbati subiectul ca pe un contract de business, sa decideti ca semnati, se strica magia...nu poti nici sa astepti la infinit, poate esti genul care sa-si faca planuri si calcule, insa fi constienta, in sinea ta, in interiorul tau, ca daca vine la momentul potrivit, fara ca tu sa fortezi acest moment, e o mare dovada de iubire.
Ai dovada ca el e decis, ca te vrea, ca...tot...
N-as vrea sa fiu eu cea care face instructajul, tine lectii de morala (cu atat mai mult cu cat la un anumit moment am fost chiar eu entuziasta pentru un inel) insa am ajuns sa cred cu tarie ca momentul face evenimentul.
Ceremonia in sine nu reprezinta decat un ritual, iti acapareaza memoria cu bagaj emotional, dar te angajezi intr-un mars "nuptial" pentru tot restul vietii...Nu conteaza rochia (de
si Doamne ce-au scos astia de la pronovias :P), nu conteaza inelul, nu conteaza cererea...conteaza DACA esti dispusa...sa-ti imparti TOT restul vietii cu un om!Am spus ce-aveam de spus!
Postări
6 comentarii:
teoretic. da' marele scop e sa faci copii, care traiesc intr-o societate, care...
daca n-ar fi fost dupE femei am fi trait inca in epoca bronzului vanand cele mai cool animale si basindu-ne furtunos&haios la umbra focului de seara.
so... cererea dansei e legitimata de ani de istorie (basca! simtamintele dumneai clar declarate).
Eu cred ca femeile trec totul prin filtrul emotiilor si barbatii prin cel al ratiunii..de aici si cartea aceea pe care spre rusinea mea inca nu am citit- Femeile de pe Venus, barbatii de pe Marte, smth like that. Oricum sunt de acord cu tine,momentul face totul, insa in putine cazuri am vazut oameni aflati in acelasi punct pe axa timpului si cu mintea si cu sufletul pt ca momentul sa fie potrivit pt amandoi.
Semnat : Ma-sa Dianei
@gigixu - nush care e marele scop, dar cand femeia vaneaza aproape la propriu un inel, nimic nu mai e legitim :
@mama dianei: - ai dreptate draga mea...totusi mai exista oameni fericiti :)
Personal cred in casatorie, si cred ca este o diferenta (chiar daca nu pare) intre a sta cu cineva o viata si a te casatori cu cineva pentru o viata. Mi se pare firesc ca lucrurile sa ajunga firesc acolo, daca asta este drumul. Problema numarului mare de divorturi insa consider ca vine tocmai din superficialitatea cu care este privita casatoria. Tocmai de aceea un timp mai lung petrecut impreuna raspunde ambilor la intrebarea legata de casatorie.
Indraznesc sa adaug un lucru frumos pe care l-am auzit la un moment dat la o emisiune tv, in care un domn in varsta a spus urmatorul lucru "atunci cand vrei sa te casatoresti cu o femeie, nu trebuie sa te intrebi cat de mult o iubesti ci daca ai ce vorbi cu ea urmatorii 50 de ani".
Pertinenta intrebare :)))
Oricum cred ca am vorbit pe langa subiect, varianta simpla e: lasa-l dom'le sa zica el, daca e sa fie e daca nu - nu.
Exact Sonia!
eu am putin alte convingeri in ceea ce priveste casatoria, dar poate pe parcurs voi ajunge sa mi le schimb.
nu sunt in masura sa dau sfaturi pro, dar nici n-o sa vorbesc "institutia" de rau :D
In egala masura trebuie sa fie ambii parteneri pregatiti pt acest pas..indiferent cine o zice; de ce spuneti ca trebuie sa fie el? Imi amintesc cu groaza cum fostul meu m-a cerut de nevasta ( remarcati , a devenit fost tocmai din aceasta cauza :))) eu i-am zis "mmm...nu stiu, ba da ba nu" pana l-am expediat:| Normal k oamenii sunt fericiti sabbra, nu am zis ca nu ar fi , ci ma refeream strict la chestiunea cu cererea in casatorie ca tre sa fie in acelasi punct pe axa. :)
irina
Trimiteți un comentariu