Ironia unei ...nopti de toamna

Nu exista alta modalitate sa o spun decat foarte-foarte direct: la prima mea iesire cu fetele, de cand am devenit cu acte in regula single&fabulos, am mintit o seara intreaga ca...sunt...casatorita.

Niciodata n-am fost de acord cu iesitul "la agatat" in cluburi. Nu-s mironosita si am scapat de prejudecati acum multa vreme, insa, in afara unei aventuri de o noapte, nu vad rostul idilelor legate in cluburi.
Asa ca, de fiecare data cand am iesit in club cu fetele am fost chitita pe dans si distractie CU fetele. Si, de-a lungul timpului am devenit experta in metode care functioneaza la indepartarea domnilor prea...pofticioso-insistenti.
Fara sa ma dau rotunda, cunosc pe dinafara aproape toate tehnicile de "vanatoare" practicate. De la fixatul cu privirea o seara intreaga de tipul "esti cea mai fascinanta femeie din incapere"  pana la "ce coincidenta si eu sunt (aici completati voi)". Mai exista si specia masculului care pandeste pana cand prada devine inconstient de beata pentru a-si manifesta o opinie. Excludem aici femeile care traiesc pentru cocktailurile gratuite castigate in cluburi sau depresivele razbunatoare care sunt convinse ca POT SCHIMBA ceva la personalitatea ex-ului daca isi maresc palmaresul...sexual...

In concluzie: clubaraia autohtona (doar pe asta o cunosc) e o mare jungla. Suntem cu totii animale, iar in anumite circumstante devenim sclavii instinctelor de inmultire.

Mie-mi place sa dansez. Da, e flatant sa ai ochi atintiti asupra ta, insa...cam atat. Mai ales acum.
Acum am nevoie de prietene, de ras, de distractie, de dans epuizant de mult si multa rabdare cu mine. Si inca mai cred ca poti petrece o seara autentica "cu fetele" fara nicio influenta masculina.

Asa ca...mi-am muscat buzele, limba, unghiile si chiar am aprins o tigara la finalul unei nopti (reusite per total) in care am spus de prea multe ori "imi astept sotul"  sau "multumesc, dar sunt casatorita".
Ba chiar, la un moment dat, un vanator expert m-a intrebat cu tupeu : "Daca tot te dai maritata, unde ti-e verigheta? Si cati ani aveai cand te-ai maritat?12?"

Wow! Cu siguranta a devenit incredibil de sexy in ochii mei dupa aceasta...constatare. Not!

Nu este un articol trist. Nu ma simt descurajata si nici n-am sa renunt la iesirele cu fetele. Am insa o nelamurire: de ce ati crede domnilor ca o femeie maritata ar fi mai putin disponibila?

Data viitoare am sa mint ca sunt insarcinata :) De dragul privilor oripilate :)

Huston...we have a problem!

Se dau un el si-o ea.
N-o sa vorbesc prea mult despre ei, ca nu-i cunosc foarte bine,nu fac judecati in necunostinta de cauza...(totala necunostinta) insa situatia, des intalnita de altfel, ma crispeaza si ma face sa-mi pun o intrebare: De ce?!?
Continuam...
Sunt impreuna de ceva timp, nici prea mult, ca sa fie "mentalitatea" nici prea putin ca sa fie totusi relevant...
Se iubesc, asa sustin, asa apar pentru public...e si normal, au ajuns impreuna de comun, matur acord...
Sabbra: ce faceti?cum sunteti?
XXXX: crizam, ca toata lumea :P dar cu drag
Sabbra: eu nu crizez, ca-s dezinformata
XXXX: tu esti exceptia care intareste regula :P
Sabbra: eu sunt exceptia care intareste toate regulile :P
Sabbra: i'm inlove, by the way!
XXXX: daaa, se vede, eu deja am trecut la partea practica :)
Sabbra: adica?scoti bani din asta?hahaha!
XXXX: nu fata, am niste ani, vreau sa stiu incotro...
Sabbra: ai niste ani?incotro?
XXXX: mi s-a pus pata pe el
Sabbra: foarte bine!asa si trebuie
XXXX: dar vreau mai mult :)
Sabbra: mutati-va impreuna
XXXX: ar fi o idee, dar vreau sa-mi dea inelul!
Sabbra: pe bune...lasa omu, toate la timpul lor!
XXXX: nu ma pot abtine sa n-am fantezii, mai ales acum cu Valentines
Sabbra: sunt anti...n-am idei, sorry
XXXX: am citit la tine, dar eu sunt mai romantica asa
Sabbra: si eu sunt romantica, insa tu le depasesti pe toate
XXXX: de ce?
Sabbra: vrei sa-ti dea inelul? imi amintesti de mama, doar ca ea n-a fost deloc romantica...
XXXX: l-a cerut pe tatal tau?
Sabbra: poveste lunga...
Sabbra: anyways, eu te sfatuiesc sa nu stresezi omul, te iubeste, sunteti fericiti, lasa-l sa se acomodeze...
XXXX: nu vreau sa-l stresez, nu-l duc la popa cu forta, dar asta simt!
Sabbra: simti ce?
XXXX: ca vreau sa fiu cu el
Sabbra: ESTI cu el!
XXXX: casatoriti!
Sabbra: daca nu-ti musti limba, il sperii, o sa fuga rupand pamantul!

Discutia a fost mai lunga si complexa, am cenzurat-o si-am pus doar esentialul (de invatat din...) cu riscul ca prietena mea sa se supere, si sa ma certe (daca se recunoaste in text).
Femeile inca mai fac asta si azi?! Tare sunt curioasa, CE anume se naste in mintea si sufletul unei femei, in momentul in care se stie intr-o relatie (sa zicem stabila) , ce anume o aduce in pragul acestor fantezii?
Aici mi se pare mie ca se traseaza linia aceea extrem de subtire intre discernamant si sentimente. O ea, care incepe sa viseze la "moment" devine altfel (parerea mea). Devine o ea, euforica, insistenta, o ea cu un scop precis, tinand cont doar de nevoia ei...si uitand sa ia in considerare cealalta persoana, a carei implicare e totusi majora.
Daca istoricul cererilor in casatorie ar fi fost egal de ambele parti, posibil ca acestea ar fi fi fost mai usor de manevrat: de cate ori femeia se vrea mireasa, arunca cu intrebarea.
Ei bine, in acest caz, rata divorturilor ar fi fost mai mare, stiu sigur.
Tocmai din acest motiv barbatii trebuie sa o faca. De ce? Pentru ca ei se urnesc mai greu, pentru ca o fac numai cand sunt foarte convinsi ca "she's the one", pentru ca (trebuie sa recunoastem) ei n-o fac doar de dragul de-a se imagina intr-o rochie alba frumoasa...
Cu cat dorinta ta de-a avea acel inel pe deget e mai mare, cu atat fapta lui nu este una semnificativa. De ce? Pentru ca TU ti-a dorit acel inel (de fapt e doar o shaiba) , fara sa-ti pese ce-ar fi simtit el cu adevarat daca ar fi venit din suflet, la momentul ales de el.
Poate si pentru tine, ar fi insemnat mai mult!
Casatoria nu vine pentru ca vrei doar tu, pentru ca vrea doar el, ea trebuie sa vina de acord comun, atata timp cat implica doua persoane. E drept, nu poti sa dezbati subiectul ca pe un contract de business, sa decideti ca semnati, se strica magia...nu poti nici sa astepti la infinit, poate esti genul care sa-si faca planuri si calcule, insa fi constienta, in sinea ta, in interiorul tau, ca daca vine la momentul potrivit, fara ca tu sa fortezi acest moment, e o mare dovada de iubire.
Ai dovada ca el e decis, ca te vrea, ca...tot...
N-as vrea sa fiu eu cea care face instructajul, tine lectii de morala (cu atat mai mult cu cat la un anumit moment am fost chiar eu entuziasta pentru un inel) insa am ajuns sa cred cu tarie ca momentul face evenimentul.
Ceremonia in sine nu reprezinta decat un ritual, iti acapareaza memoria cu bagaj emotional, dar te angajezi intr-un mars "nuptial" pentru tot restul vietii...Nu conteaza rochia (desi Doamne ce-au scos astia de la pronovias :P), nu conteaza inelul, nu conteaza cererea...conteaza DACA esti dispusa...sa-ti imparti TOT restul vietii cu un om!

Am spus ce-aveam de spus!