Retrospectiva de evenimente - Bagaj emotional

Imaginati-va ce luam de fapt cu noi, spiritual vorbind, zi dupa zi, dintr-un cerc de prieteni in altul, de la un job la altul, dintr-o relatie in alta?
In afara de o casa noua unde trebuie sa gasim feng-shui-ul potrivit, mobila potrivita, in afara de sifonierul asortat pe sezoane, pe ce se poarta vara asta, primavara viitoare, departe de numerele de telefon din agenda, adresele de mail, id-urile de messenger. Nu mai iau in calcul nici prietenii noi, cunostintele care devin amici si mai apoi prieteni, sau prietenii comuni care se impart in tabere dupa finalizarea unei relatii. Evident ca nu mai iau in calcul nici cutia de carton care ajuta la golitul biroului de carti de vizita, cd-uri de prezentare, cana de cafea, ornamentele de pe monitor.
Ce inseamna de fapt acest bagaj emotional? Cati dintre noi acumuleaza un bagaj emotional prea greu de carat in suflet si in minte? Il taram dupa noi peste tot, unii avem chiar umerii incovoiati de greutatea acestuia, facem cute intre sprancene daca-l caram mai mult pe cap decat in piept. Cat de mare poate sa devina acest bagaj emotional? Sau avem ghene in care varsam ocazional amintirile care devin prea grele, prea dureroase? Exista intradevar posibilitatea de a ne usura bagajul emotional?
La nastere suntem curati, nevinovati, o mica masinarie complexa prin simplitate gata sa asimileze odata cu aerul fiecare atom de cunostinte oferit de univers. Pe masura ce avansam in varsta acumulam primele amintiri, primele pozne, prima zi de scoala, primul sarut, prima oara cand chiulim, prima petrecere cu prietenii, primii tovarasi adevarati, etc. Din fiecare astfel de eveniment, si ganditi-va sunt enorm de multe, in fiecare zi cel putin trei, noi asimilam o mica parte ca fiind bagajul emotional. Stiu, veti spune ca bagajul emotional reprezinta de fapt sentimentul si emotia care incarca evenimentul, deci veti nega ca ramanem cu emotii puternice din fiecare eveniment al fiecarei zile.
Un exemplu: mie nu-mi place patrunjelul, cea mai veche amintire a mea legata de patrunjel e cu o frunzulita din ciorba mi s-a lipit de cerul gurii si mi-a fost greata. De atunci (aveam vreo 3-4 ani), de 20 de ani, de fiecare data cand vad patrunjel in ciorba,tocanite, salate, am VIE senzatia de patrunjel lipit in cerul gurii...si il aleg tacticos pe marginea farfuriei. Un eveniment nesemnificativ, o fobie, o sechela. A ajutat acel eveniment la contruirea bagajului meu emotioal?DA! Mi-e frica de patrunjel, si am emotii de cate ori mananc pe la cineva(in vizita), stiu ca trebuie sa complimentez mancarea, dar cat de bine da sa inlatur verdeturile (de la patrunjel m-am speriat de aproape toate chestiile verzi care se pun in mancare) pe marginea farfuriei? Eat your vegetables! Aud de fiecare data :)
O retrospectiva scurta a bagajului meu emotional (desi incerc uneori sa ingrop materiale in cel mai adanc colt al memoriei, tot nu reusesc) arata ca si eu car un geamantan imens, si cand obosesc stiti ce fac? Ma urc pe el, ma cuibaresc in mijloc, si adorm, pazindu-l.
Cand am plecat din Baia Mare (pe la 19 ani) caram deja o geanta de voiaj pe jumatate plina, o prima pseudo-relatie (esuata) , muulte sentimente negative impotriva intregii omeniri, o rana necicatrizata formata de relatia cu ai mei, si o carcasa de otel inoxidabil (asa credeam eu) care sa ma protejeze de oricine ar fi vrut sa intre in viata mea, indiferent de intentiile manifestate.
In Bucuresti am inlocuit rapid geanta de voiaj cu un geamantam mare. Carcasa mea de otel inoxidabil a devenit de aluminiu, apoi de ipsos, si in cele din urma din hartie de orez. Oricine putea sa ma vada ascunsa, sau daca dorea...chiar sa rupa hartia. Noroc ca am vopsit-o negru, sa n-am reflexie, si sa atraga lumina soarelui.
(In mod normal nu vorbesc despre anumiti oameni, fara acordul lor, insa voi incerca sa ma exprim cu initialele lor, sau facand o referire cat mai discreta cu putinta.)
Cu ce bagaj emotional am ramas dupa fiecare experienta din ultimii 5 ani? (apropo, chiar lucrez la ceva care se cheama "Ultimii cinci ani", long version)
M-am indragostit de prima persoana pe care am auzit-o injurand fara jena si ironizand feminitatea virginala. Am ramas alturi de ea, si a devenit primul meu punct de referinta. Aici bagajul emotional este un saculet de matase roz, vesel, unde pastrez fiecare amintire cu ea.
Cred ca 50% din radacinile fiecarui urmator bagaj i se datoreaza, ca un arbore genealogic :)
Apoi am invatat ce inseamna respectul, increderea, sentimentele de contopire totala alaturi de un el extraordinar. Timp de aproape 4 ani am acumulat un bagaj emotional gigant, intr-o husa de catifea albastra, curata, mata, si foarte rezistenta in timp. Imi place sa glumesc spunand ca de la T. am invatat sa beau bere (a lot) , sa-mi placa berea, sa ragai, sa ma uit la meciuri (cum numai o femeie o poate face) si sa nu las niciodata capacul WC-ului jos. Compilatia poate parea ciudata, insa va asigur ca este cea mai pozitiva descriere ale unor lucruri pe care toti le traim cand nu suntem superficiali. Am invatat sa vorbesc, sa ma comport, sa ador sa evoluez, sa gust umorul inteligent, sa pot purta o discutie civilizata cu argumente palpabile.
Urmatoarea experienta (fiind recenta) are un bagaj emotional intr-o husa de panza (ingalbenita) transparenta, unde se pot vedea, ca in urma unei radiografii, cam toate cele acumulate. Nu insist, am invatat sa nu-mi (mai) rod unghiile, si sa port fuste si pantaloni scurti, asta ca sa amintesc partea amuzanta a lucrurilor. Mi-am definitivat feminitatea, am scapat de multe complexe, am invatat sa ma las admirata si dezmierdata. Totodata am invatat ca de la dragoste la ura nu e decat un pas, dar dupa cum spuneam, nu insist...mai ales ca eu nu (mai) urasc. Am castigat doi oameni minunati, pe care nu cred ca i-as fi cunoscut intr-o altfel de circumstanta. Oameni care mi-au intrat direct in sulfet si carora nu le mai dau drumul!
Din ultimul job am un bagaj emotional...veti rade...asezat intr-o agenda de piele, mare, frumoasa, pe fiecare fila stand ordonate sentimentele mele. Aici am castigat alti oameni, carora le multumesc ca exista, oameni de la care am invatat ce inseamna viata in general, peste barierele de societate.
Pot sa continui spunand ca de cand imi doresc sa cunosc doar oameni minunati (ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa si primesti) acestia apar in viata mea ca si cum ar fi fost intotdeauna acolo, iar eu nu pot decat sa fiu coplesita si sa adun ...ce altceva decat bagaj emotional (in sensul pozitiv).
Asadar car dupa mine, in fiecare zi, saculete, huse, agende, unele in suflet, altele in minte, cert e ca ma inconjoara de parca toate ar fi metalice iar eu un magnet blond si slabanog. Nu sunt grele, si n-am de gand sa renunt la nici unul dintre ele.
Sa nu va panicati cand ma vedeti scotocind intr-un geamantan invizibil, incurcata, incruntata, ca mai apoi sa zambesc satisfacuta, gasind ce-am cautat..."oh...here you are...you little devil!"