Ratiune vs Suflet

Sunt obosita...sunt epuizata chiar... Ma uit la monitor incercand sa-mi imaginez cum o sa arate cu o pagina plina de cuvinte ordonate care fac sens si au logica, sunt ale mele, citite "cu drag" (dupa cum mi se spunea). Cum o sa umplu pagina? Golul acesta conectat la tastatura - conectata la degetele mele - conectate la mintea mea - conectata la sufletul meu...error!error! Ma uit la degete : sa nu se strice oja proaspat asezata in doua straturi stralucitoare. Unde e pixelul lipsa? Clipesc tembel, las capul pe spate si ma gandesc la visul de azi noapte :
"am ulei de masaj"
"ce aroma?"
"lavanda"
"te astept intr-o ora"
I-am dat adresa, fara sa stiu cum il cheama, l-am poftit in casa, purtand doar o esarfa rosie din in. Nu-mi mai amintesc nimic! N-avea relevanta! Poftele carnale sunt ultimul refugiu al unei minti incompetente, si al unui suflet plin de venin. Nu-s ale mele!
"ce naiba incerci sa construiesti din bucati?"
"un puzzle"
"ce bucati"
"bucati de oameni"
Mai aprind o tigara incercand sa ma intoxic cu ceea ce inspir. Unii oameni sunt mai sadici decat altii. Majoritatea mor brusc, si minoritatea alege sa moara cate putin in fiecare zi. Ma incadrez in minoritate...evident. Prea evident. Ma obisnuiesc zi de zi cu gandul ca intr-o zi n-am sa mai exist. Se spune totusi ca avem o constiinta care continua sa existe. Afurisita zicala, nici in viata de apoi n-o sa scap? Bonus sau blestem? Am o minte atat de incalcita incat o pot inregistra cu succes in Cartea Recordurilor.
"Vreau ordine!Ati auzit?Ordonati-va!"Spuse...haosul.
Dar parca nu asta era ideea principala. Parca vroiam sa deslusesc misterul erorii de conexiune dintre ratiune si suflet.In general? N-am de unda sa stiu cum functioneaza majoritatea, atata timp cat ma incadrez in alta turma. Deci, nu!
"Ce nu face click la tine Cristina?"
"habar n-am"
"Alt raspuns n-ai?Exerseaza-ti abilitatile de comunicare!"
"De ce nu gandesc ce simt, de ce nu simt ce gandesc?si mai ales de ce nu o spun?"
"Mintea este o entitate separata de suflet"
"Crezi?"
"Bineinteles, de ce nu ti-a placut matematica?E un joc al mintii"
"Dar eu gandesc destul de tehnic..."
"Tehnic pentru un indian care face meditatii!"
Daca o sa dorm suficient de mult o sa ma trezesc la o varsta care imi va aloca alte prioritati, si uite asa o sa-mi doresc nepoti si stranepoti. Ce daca am ars etape? Pot sa starnesc un adevarat incendiu, ca-s etapele mele, si le ratez dupa bunul plac...
"N-o sa fi niciodata fericita!"
"Dar ce te face sa crezi ca-mi doresc sa fiu fericita"
"Urli dupa liniste si echilibru"
"Ba deloc!"
"Uita-te in oglinda!" Ma duc repede ma uit in oglinda si imi vine sa ma iau de par sa ma palmuiesc, si apoi sa sfarsesc facand dragoste cu mine asa cum n-am facut niciodata. Si cand vreau sa ma sarut, sa imi simt parfumul, sa adorm in bratele mele, sa ma uit in ochii mei, o sa iau bucata aia de oglinda rece si-o s-o trec vertical peste incheieturi. Am auzit ca asa functioneaza.
"Esti bolnava!"
"Ooo DA!"
"Si iti place!"
"De ce sa nu-mi placa?"
Daca nebunia e tot ce mi-a ramas, o sa-i fac utilitati multiple si-o sa imi fie hrana, aer, perna, acoperis. Cine mai e capabil sa spuna ce e nebunia? Cei nebuni traiesc mult, rad mult, sunt cei mai frumosi, nu sufera niciodata.
"Te rog lasa-ma sa inebunesc"
"Mai mult decat ai facut-o deja?"
"Total!!!"
Incerc sa rostesc cateva versuri dintr-o poezie de-a mea mai veche care se chema "Nebunie" dar nu mi le amintesc...ceva de genul : "in dulce-mi nebunia/m-am scufundat usor/imi blestem isteria/strapunsa de-un fior"
Recitesc de cel putin trei ori ce-am scris avand grija sa fie totul extrem de haotic si sa nu inteleg nici macar eu ce-am vrut sa spun. Mi-a fost dor de latura asta a mea neagra care m-a imbratisat tandru. Imi era dor sa ma dezmierde cu bisturiul fin pe intregul corp. Daca te misti, te doare, daca nu te misti...n-ai sa stii niciodata ca-ti place durerea.
Si eu ma hranesc cu drama.