Despre timing

Undeva prin 2010...doi oameni între care exista o chimie incredibilă și-au lăsat orgoliile să vorbească între ele.
"Și, ești fericit?"
"Da, sunt! Tu?"
"Și eu sunt, totul e așa cum îmi doresc"
S-au întrecut în lăudăroșenii vreo câteva minute, care mai de care, iar apoi și-au spus la revedere fără să știe că erau amandoi niște mincinoși nefericiți.
Acela a fost momentul lor. Singurul. Și l-au ratat.

Se spune că niciodată nu e prea târziu așa cum se spune că pentru toate există timpul potrivit. Se mai spune și că uneori mai bine mai târziu decât niciodată. Și aș mai putea înșira vreo o mie de chestii despre momente potrivite, sincronizare perfectă sau toate la timpul lor. Până la urmă sunt niște metafore și fiecare se potrivește anumitor clipe.
Nu știu să vă spun despre timpul perfect dar știu sigur că n-avem timp de pierdut. Și vă vorbește omul care a trăit o bucată bună de vreme așteptând ceva ce nu se mai întâmpla sau punându-și dorințe atât de îndepărtate încât nu trăia nimic până nu ajungea la acel "atunci".
Hai să ne înțelegem, momentul perfect chiar nu cred că există. Noi facem să conteze acel moment prin ceea ce spunem, prin cum îl valorificăm, prin cum îl conștientizăm, etc.
Daar...chiar cred că oamenii pot trece unul pe lângă celălalt precum trenurile în gară. Și, dacă nu ești decis în ce direcție vrei să călătorești...ei bine, există întotdeauna auto-stop-ul. Doar că acolo...depinde și cine "te ia".
Nu sunt genul de om care să plângă prea mult după momentul ratat. Culmea. Dățile în care am conștientizat că mi-am ratat momentul m-au iritat cumva, însă întotdeauna am vrut (ca o consolare) să trec imediat la următorul moment, ca să nu-l ratez și pe acela. Mereu mi-am spus că "data viitoare am să știu ce am de făcut". Uneori am știut, alteori nu.
Ce am învățat totuși din toate aceste experiențe ale mele? Că timpul tău este cel mai valoros lucru pe care i-l oferi unui om. Că nu-i corect să irosești timpul nimanui dacă nu știi cum să-l folosești pe al tău. Că NU suntem în contratimp decât atunci când credem că avem timp de pierdut. Și că...lucrurile făcute pe ultima sută de metri aduc rezultate de aceeași valoare.

A trecut și vara asta. Habar n-am când. Dar a fost atât de plină de lucruri trăite încât simt c-a durat vreo 3 ani. Simt c-am valorificat bine timpul. Ceea ce îmi doresc în continuare. Nu știu exact ce se va întâmpla în "următorul sezon" dar știu că nu vreau să ratez niciun moment.
Ceea ce vă dorim și dumneavoastră.

Attraversiamo!