...daca nu am acest moment de sinceritate. Daca nu avortez gandurile toate si le duc in continuare in interiorul meu ca si cum ar fi forme de viata.
Dar...cum sa fac asta? Cum sa ucid un trecut deja mort, cum sa ma contrazic (din nou) si sa ma dezbrac de haine pentru a fi judecata, biciuita sau chiar pentru a provoca placere celor ce se hranesc cu suferinta altora?
Imi blestem profunzimea si imi blestem masochismul si imi blestem sufletul si imi blestem emotiile toate.
Nu stiu cum par eu vazuta din afara, de prieteni, de amici, de cunostinte, ce eman, cum arat sau ce transmit. Sincera sa fiu...in momentul de fata nici nu prea imi pasa pentru ca nimeni nu a trait in locul meu si prefer sa-mi tratez starile cu egoism.
Uite...chiar in acest moment m-am izbit (fara sa vreau) cu cotul de masa. Si m-a durut (si inca ma doare) de mi-au dat lacrimile instantaneu. Ma gandeam cum ar fi sa traiesti zilnic cu durerea aceea surda si intensa ce pare sa-ti paralizeze o parte a corpului si orice ai face nu-i poti tine piept.
Am inchis ochii si am incercat sa respir incet, sa stau linistita cateva secunde pentru ca STIAM (stiam, stiam stiam) ca va trece daca astept putin.
Eh, ok. Hai sa materializam asta la o scara mai mare.
Cunosti cauza, cunosti motivul, cunosti procesul, nu stii durata. Iar apoi, minunatia ta de creier/subconstient sau celelate personalitati de care nu stiai (pentru ca nu v-a facut nimeni cunostinta) ies la iveala.
Mai intai te lupti cu insomnia. O scurta perioada pentru ca organismul cedeaza epuizarii psihice si fizice.
Dupa ce incepi sa dormi noaptea si sa zambesti ziua...afli cu stupoare ca ai devenit....somnambula.
Si ca faci chestii in somn... de care iti dai seama abia a doua zi dimineata.
Nu e bine. Incerci totul pentru a scapa de acest obicei. Pentru ca nu vrei sa ajungi sa-ti scape de sub control...mai mult decat a facut-o deja. Ceri pareri avizate...si ti se spune ca e Post Traumatic Stress Disorder. Nu-ti vine sa crezi. Zici ca sunt americanisme si incerci sa te ignori
.
Urmeaza partea cu motanul. Al tau, ala dragut, pe care il idolatrizezi de 8 ani. Brusc...nu-l mai suporti. Nu-l mai poti auzi, nu mai poti pune mana pe el, nu vrei sa-l vezi, nu mai interactionezi cu el. Si pisoiul intra in depresie. Dar parca nu-ti pasa. Ceva uman din tine iti spune ca nu e bine sa-l chinui, ca trebuie sa ai grija de el, sa-i oferi aceeasi atentie ca si pana acum. Dar in afara de a-i asigura hrana zilnica si a curata dupa el...pur si simplu nu mai faci nimic.
Cand crezi ca nimic nu s-ar mai putea intampla....ti se face pofta sa-ti aprinzi o tigara. Stii ca n-ai mai fumat de doi ani, nu mai suporti fumul de tigara, urasti fumatul. DAR mori daca nu fumezi o tigara. Si o fumezi. Ce sa faci... Nu ti se face rau (asa cum te-ai fi asteptat) ci din contra...regasesti o senzatie a naibii de placuta. Te uiti in oglinda, iti dai doua palme si iti spui ca nu e posibil ca dupa 2 ani de nefumat si un an de mers ZILNIC la sala si mancat cel mai sanatos posibil...sa iti bagi mizeria aia in plamani.
Bomboana de pe coliva...ta na na... vine atunci cand incerci sa-i povestesti unei prietene despre casa ta, viata ta, ultimele intamplari...si...te trezesti din senin si cu o naturalete incredibila vorbind la ... PLURAL! "Si la noi este..." Stai putin, care noi? Ce noi? Iar acest "act ratat", cum ar spune psihologii, te socheaza intr-atat incat de acolo, de sus, din varful muntelui fericirii din ultima perioada...te arunca direct in fundul prapastiei.
Si...ca si cum ai fi inventat masina timpului...te regasesti in oglinda de acum cateva luni.
Cerc vicios?
Daaaar... zambesti. Te trezesti dimineata, inchizi ochii, respiri aerul de toamna si inveti sa-l adulmeci cu pofta. Iti mangai motanul, iti spui ca il iubesti neconditionat pentru ca el este singurul suflet nevinovat care ti-a fost credincios pana acum.
Iti pui zeci de biletele prin casa, in cazul in care te trezesti noaptea sa le vezi...sa le citesti. Pui alarma sa sune mai des, chiar si noaptea, te trezesti, iti dai cu Bepantene noul tatuaj, ai activitati care te scot din...somnul cel viclean.
Inlocuiesti tigarile cu...SI MAI MULTA sala, si mai multe alimente sanatoase si iti anunti toti prietenii ca ai facut un lucru rau ca sa te poata certa. Ai nevoie de certurile astea.
Acte ratate vor exista poate si in viitor. Te impaci cu asta. Stii bine CINE ESTI si CAT POTI sa oferi. Nu merita pur si simplu sa aloci nici macar un gand acelei lumi superficiale care s-a prabusit in nefiinta.
Ai cazut Cristina ?Te ridici. Mergi mai departe. Tot un americanism spunea ca nu conteaza de cate ori cazi daca ai de fiecare data puterea sa te ridici.
O am.
Postări
4 comentarii:
sau altfel spus te iei prea in serios... n-ar fi mai sincer (desi nu mai simplu) sa recunosti ca nu te asteptai sa ti se intimple tie desi li s-a intimplat multora din jur... Cumva credeai ca nu poate fi si cazul tau ca esti toata cea care ne spui ca esti... defapt de aia te pedepsesti singura in idea ca o sa inveti ceva...
cauta sa fi mai libera si mai putin 'serioasa' si dupa 'pirincipii inalte' si o sa-ti fie mai bine si mai usor dar din pacate esti prea pinsa de principii si de cei din jur.. deci drumul catre 'normalitate' o sa fie mai greu!.. dar esti pe el cu tot pedepsitul pe care ti-l aplici..
Ah da si cit o sa dureaze? e chiar nu stii?.. wow... chiar cuminte si fara experientza esti... dureaza exact cit a fost ..daca a fost 2 ani atita iti va trebui ca sa simti ca ruptura ti-a fost benefica in final si ca o poti spune cu toata inimia ta de atunci.. bafta.. Si ca vorbeam de curaj, te asigur ca libertate nu e in zadar dar uneori iti ia totul!
Dragul meu anonym... N-ai fost prea coerent/a.
1 - NORMAL ca ma iau in serios, daca nu eu, atunci cine?
2 - ma asteptam sa mi se intample ce?
La partea cu auto-pedepsitul...m-ai nimerit, recunosc, am fost o masochista de cand ma stiu.
Nu caut sa ma conving ca "ruptura" mi-a fost benefica, asta o STIU/SIMT cu toata fiinta.
In rest...multumesc pentru...pareri. Daca mai ai si alte idei simte-te liber/a sa le exprimi :)
merci de libertatea data de a-mi exprima parerile aici, scorpiuto... Sunt un el anonim.. nu o ia. Ce m-a facut sa fluier in 'biserica sufletului tau' e lipsa ta de experienta pe care o gasesc chiar atragatoare, nu ca asi dori ceva!
deci continua sa te iei in serios - desi in gluma ar fi ma benefic pentru somnul tau si posibile riduri ce o sa-ti rasara. Cu masochismul ai grija insa ca e boala de durata si o sa-i chinui cu el si pe altii sau altele in idea ca ajungi la Dumnezeu fara sa treci pe la biserica sa!
dureros de dulce acest articol...si, ma recunosc, caci da, doar in prezenta mea se putea intampla asta, stiu eu sigur, ca intalnirea noastra dintr-o duminica de 13 nu fu deloc intamplatoare, si-a avut al sau scop, rezultat, fie doar si acest articol autentic, cu de toate in el, asa cum stiam eu ca sunt articolelel tale, my beautifful sabbra :)
doare, da, e al dracului de greu, dar!!! nu im-posibil, imposibilul este doar o idee, precum spune un intelept in viata.
unii dintre noi, prin orice ar trece, chiar au puterea sa renasca din propria cenusa, mai ceva ca pasarea cea bine cunoscuta...iar tu, iubita, ai aceasta putere!!! oricat ai fi de necrezatoare uneori sau in defensa, chiar negare, puterea ta de regenerare este, exista!!! ma repet, ia tot ce iti rada energie, stare de bine, incredere in tine si in valorile tale, de la toti cei ce te-nconjoara insa, cu grija, lasa langa tine doar pe cei ce-ti merita a "citi" si mangaia, sufletul si mintea :)
eu am incredere in tine, sunt ,mandra de tine, habar nu am prin ce ai trecut, desi eu stiu cum e sa treci prin ce ai trecut tu, dar stiu sigur ca acum, in prezent,sunt norocoasa si binecuvantata sa am ca prietena o sabbra geniala! ai grija ta, bluedrop iti este alaturi,si cand te astepti mai putin el te va "simti" :)
te iubesc!
Trimiteți un comentariu