vineri, 4 octombrie 2013

I take no shit

Sau, cum ar spune românul : "nu-s dusă la biserică".

Vă tot scriam eu acum ceva vreme că, indiferent cât muncim la noi, evoluăm, studiem, ne cizelăm, ne acceptăm şi aşa mai departe, cu toţii avem o adevărată natură, un sine distinct şi o esenţă care...rămâne aceeaşi. Adică: (puteţi să mă contraziceţi cât poftiţi) oamenii nu se schimbă.

Aşadar, orice aş face, rămân o scorpie. Pot să fiu o scorpie simpatică, care şi-a acceptat adevărata natură şi învaţă să-şi folosească inteligent veninul din dotare saaaau...pot să mă prefac la infinit că sunt altcineva şi niciodată să nu-mi iasă.

Nu pot fi silită, educată, dresată, controlată, manipulată de către nimeni, înafară de mine. Şi da, am nevoie să fiu ţinută sub control însă, din păcate nimeni nu va reuşi vreodată acest lucru fără să vreau eu mai întâi.

Încearcă să mă forţezi să...ceva, orice...şi am să devin bestia cu şapte capete din poveştile copilăriei tale.
Nu sunt o femeie draguţă şi docilă iar asta, de-a lungul timpului mi-a adus multe relaţii eşuate.
Totuşi, am preferat să sufăr, să mă frâng într-o mie de bucăţi, să îmi văd sufletul târât prin noroi decât să fiu ceva ce ştiam că nu pot să mimez pe termen lung.

Nu am acceptat şi nu voi accepta însă niciodată lipsa de corectitudine. Nu mă aştept să-mi deschizi uşile, să duci tu gunoiul, şi nu mi-e jenă să-ţi cumpăr bere dacă îţi e lene să te ridici de pe canapea la 1 noaptea. Dar, te rog frumos nu mă confunda cu o mironosiţă ce se încadrează în standardele feminine din revistele glossy.
Pe cât de mică, firavă şi inofensivă (sau uneori chiar naivă) îţi par, îmi pot dubla doza de venin instantaneu şi-ţi fac viaţa un iad pe lângă care filmele horror îţi par comedii romantice.

Da, ştiu, am numai de pierdut cu atitudinea asta...N-am să găsesc bărbatul care să ma suporte, trebuie să mă schimb, bla-bla-bla.
Crede-mă....am auzit toate poveştile astea şi sunt foarte capabilă să recunosc că NU consider cele mai sus menţionate ca fiind calităţi. Nu sunt mândră de personalitatea mea însă nici nu mă reneg.

Sunt EU! Şi voi continua să fiu eu. Cu tine, fără tine, viaţa mi-a demonstrat că ştiu să "cad" mereu în picioare.
Şi uite aşa am prins curaj. Şi încredere. Şi tupeu.

Judecă-mă !
Oricum nu-mi pasă :)

8 comentarii:

Anonim spunea...

pare mai mult un strigat de disperare spre a fi controlata cu adevarat!.. si daca e vorba de control nu pare sa te multumesti cu putin ci chiar ai nevoie de mult!

Sabbra spunea...

:))))
i'm out of control then

good luck with that


niciodata nu ma multumesc cu putin

Anonim spunea...

not out of control but ...more like out of touch..

nimeni nu se multumeste cu putin... e o calitate greu de dobindit multumitul cu putin.. chestia este ca pari convinsa ca meriti mult!! deci stim ca poti aterzia in picioare dar intrebare e daca-ti este bine asa?... mai sunt si alte pozitii in care se poate ateriza si se poate invatza cite ceva si pot fi uneori macar chiar mai interesante!

deci cauta-ti curajul!

Sabbra spunea...

:) sunt convinsa ce si cat merit.
Nu doar ca pot "ateriza" in picioare ci chiar POT ateriza in orice pozitie imi doresc. Dar asta nu e relevant pentru articolul de fata.
Curaj? Par a fi lipsita de curaj?
:))))

Anonim spunea...

pai singurul curaj care ti-l recunosti suna cam asa: ca nu esti dusa la biserica ... ca nu te lasi dusa la biserica ... si ca aterizezi in picioare din motivul asta ... dupa orice standard asta nu e chiar curaj este cam ce face mai mult de jumatate din populatie zilnic! Curaj poate ar fi sa te lasi dusa la biserica si sa nu te 'convertesti'...

Sabbra spunea...

Of...ma exprim gresit :)
Incercam sa nu traduc mot-a-mot expresia "I take no shit" si s-o transpun in metafora mioritica "nu-s dusa la biserica"
In rest...nimic n-are legatura cu dusul la biserica ...cu religia sau substratul comentariului tau, dragul meu anonim

Cat despre a ma lasa "dusa" la biserica..sa fim seriosi :)))

Anonim spunea...

bine scorpiutza draga - traim si mai vedem ce curaj ai.

Sabbra spunea...

:) acu chiar ca-mi vine sa te ucid!