Uneori

Uneori...aparţii. Pur şi simplu. Total. Fără efort, fără să cugeţi prea mult, ţi se pare atât de firesc...încât nu ştii cum de n-ai aparţinut până atunci.
Te dăruieşti cu totul, cu o uşurinţă dezolantă, te transformi într-o singură persoană, o singură minte, un singur suflet, un singur organism, lăsând la o parte poezia sau romantismul, atunci cand eşti un TOT -  funcţionezi parcă mai bine.
Faci abstracţie de 2-ul pe care-l vede toată lumea pentru că ţie deja ţi se pare atât de firesc universul vostru încât e ca o prelungire a ta.
Ştii ce gândeşte...când îi este foame, la ce oră face pipi dimineaţa, ce va scoate prima oară din frigider şi ştii prea bine ce are să greşească, când nu te ascultă sau când are nevoie să taci.

Monotonia asta fascinantă se întâmplă uneori fără eforturi şi cu o naturaleţe uimitoare...de parcă cineva ar fi oprit timpul in loc şi v-ar fi inversat creierele.
Oricum eşti acoperit de celulele celuilat (fizic vorbind), ii cunoşti gustul salivei, nici mirosul transpiraţiei nu te şochează sau alte rutini...umane şi fireşti...până la urmă.

Dacă vreţi să vorbesc în metafore aş spune că uneori doi oameni se contopesc...devin o singură fiinţă. Cu bune, cu rele, nu suntem întotdeauna mulţumiţi de imaginea noastră din oglindă. E şi normal. Dacă am fi mulţumiţi n-am mai avea nevoie de evoluţie...Iar fără evoluţie am fi nişte pioni simpatici. Şi atât.

Revenind la aceşti doi oameni care aparţin unul altuia total şi necondiţionat...ba chiar cu o anumită recunoştinţă. Eşti tot timpul conştient că oricât de ameţit ai fi, celălalt te are în grijă, că poate tu uiţi să exişti, însă prelungirea minţii tale, cealaltă pereche de mâini şi de picioare din dotare te vor purta cumva, în siguranţă, spre cărări mai bune.

Aş spune că nu se poate întâmpla oricui dar asta ar presupune că eu cunosc pe toată lumea :) Aş spune că nu e musai vorba de iubirea din filme dar parcă şi sentimentele ajută. Aş spune că ţi se întâmplă o dată în viaţă însă ar însemna că sunt trecută şi pe patul de moarte.

Nu voiam să vă vorbesc despre CINE şi CÂND ci despre CUM şi (sau) CÂT.

Dacă ţie, omule, îţi este uşor să aparţii...te rog să o faci. Fă-o bine! Fă-o pentru tot restul vieţii tale.

Dar CE înseamnă "pentru tot restul vieţii tale/voastre" ? Există ?

Există ?

Eu zic că nu.