Asadar...

Se spune ca atunci cand ceva e menit sa se intample...se intampla. Fara dificultati. Ca nu putem sta in calea "destinului" , cum zice americanu' "what its meant to be...it will be".
Nu-s total de acord, dar...nici nu ma opun vehement (a se remarca starea de mijloc a opiniei exprimata de blonda extremista).
Si tot din mult-adorata  limba engleza mai sustrag un citat (promit ca nu devin un copy-paste pildos) pe care vreau sa-l defaimez : "Old habbits die hard" (obiceiurile vechi mor greu).

Nu va las sa cititi printre randuri de data asta. Incerc sa explic fara a parea ostentativa. Omul suferind are tendinta de a-si distorsiona drama, iar eu, masochista, am tendinta de a o face sa explodeze. Iar cand momentele dramatice se estompeaza fericirea devine ceva...dumnezeiesc....
"Da, da, da, imi explodeaza mintea de ganduri fericite si sufletul de iubire"
Ei bine nu. Not this time. Am promis ca lupt impotriva instinctelor mele bolnavicioase asadar nu zicem nimic de fericire.
Vorbim insa de usurinta cu care "old habbits" devin "no habbits". Sunt absolut fascinata de transformarile psihice prin care poate sa treaca un om in procesul de pace si acceptare cu sine.
Si aici nu mai e vorba de rabdare, impacare, acceptare sau bucurie. Este vorba strict despre indiferenta.

Daca nu ma credeti acum, va veti convinge pe parcurs (poate) ca devenim obiectivi (100%) numai si numai si numai in momentul in care atingem starea adevarata de indiferenta.
Nu iertarea, nu ura, nu frica, nu ranile in curs de cicatrizare arata ca am mers mai departe, am trecut peste o situatie dificila. Indiferenta cu care privim in jur, indiferenta vis a vis de temerile noastre arata care este starea actuala a fiecaruia dintre noi.
Din pacate nu putem forta aparitia indiferentei in context. N-am fi oameni daca am face asta. E drept, exista situatii in care ne mintim reciproc sau in oglinda ca suntem indiferenti...dar...mai devreme sau mai tarziu...ramanem singuri, goi si panicati in prezenta adevarului.
De asta depinde si starea de profunzime pe care putem sa o atingem. Ca...daca cel mai profund lucru care ti s-a intamplat a fost sa..."imparti o Cola cu un prieten" ...ramai asa. Asta sa-ti fie bucuria :)

Si apoi, dupa ce ne loveste indiferenta (pe care cu drag o numeam candva durere-n...cur) nu-ti mai ramane altceva decat sa constati ca ...niciun obicei vechi nu este impenetrabil. Din contra.
Nu-ti mai amintesti de tine ca personaj trecut, compus din experientele trecutului ci esti 100% ancorat intr-un prezent complet nou. Prezentul placut ... in care habar n-ai cine naiba esti dar iti place foarte tare de tine. Nici macar in oglinda nu regasesti vreo trasatura (sau rid) a celei ce-ai fost candva...

Nu iti ies artificii din .. cur atunci cand mergi pe strada si nici n-ai un public larg caruia sa incerci sa-i fii mentor...insa TIMPUL ala banal de linistit cu tine si gandurile tale este de nepretuit.

Pentru toate celelalte...exista mastercard :)