miercuri, 31 iulie 2013

Adevăruri fericite

E ca şi atunci când mănânci ceva delicios şi te îndopi până simţi că explodezi, iar la final vine desertul...ceva şi mai delicios pe care nu-l poţi pur şi simplu refuza.
Aşa şi cu fericirea. Ştiu că i-am mai căutat definiţii şi că i-am mai găsit şi alte feţe.
Dar parcă îmi vine să îmi spun că în toate celelate dăţi m-am înşelat şi că abia acum am dreptate. Şi ŞTIU că nici măcar nu e aşa. Pentru că e doar începutul. Pentru că vor mai exista atâtea şi atâtea dăţi în care voi vrea să mă contrazic.

Fericirea merge alături de tine pe trotuar. Are mersul calm, legănat şi îţi mângâie părul cu adieri blânde.

Fericirea îţi stă în obraji atunci când zâmbeşti fără motiv. Atunci când zâmbetul există mereu fără ca tu să ştii măcar că zâmbeşti.

Fericirea nu-ţi dă voie să te încrunţi. Nu te lasă să fii trist şi face cumva ca totul din jur să-ţi pară o comedie romantică. Fericirea e amuzantă.

Fericirea are gust de...îngheţată cu zmeură şi pepene roşu şi caju şi iaurt cu fructe de pădure. Şi de Toblerone. Împărţit.

Fericirea e colorată. Şi uleioasă. Şi poţi să-ţi pictezi fericirea pe unghii în fiecare zi, în câte o culoare nouă. Sau poţi să-ţi întinzi fericirea pe piele, după ce faci duş, până simţi că străluceşti din creştet în tălpi.

Fericirea te caută în somn când dormi. Visează cu tine, ce visezi tu şi te simte de câte ori te mişti.

Fericirea miroase frumos. Inconfundabil. Îţi umple nasul, îţi inundă nările...

Fericirea te priveşte din oglindă şi scoate limba la tine. E obraznică şi de nestăpânit. Râde zgomotos şi nu se plictiseşte niciodată de tine.

Fericirea există. Doar că până acum ai fost ocupată cu altceva. Cu felul acela de mâncare pe care l-ai crezut delicios...

Pană când ai gustat fericirea :)

3 comentarii:

Adrian Balota spunea...

Tot ce cunoaştem începe cu simţurile, trece apoi la înţelegere şi se termină cu raţiune. Nu există nimic deasupra raţiunii.
Emanuel Kant
....extrapoland, as spune ca, daca nu gust fericirea, ea nu exista :)

Sabbra spunea...

:))
Tare asta!

drstoica spunea...

"Fericirea e un ideal al imaginației, iar nu al rațiunii." Tot Kant spunea și asta. :) Și, de multe ori, te trezești că trebuie să-ți schimbi idealul, fiindcă ăla vechi s-a materializat. E ca și cu fantezia erotică, nu? :)
Eu cred că fericirea există. În fiecare zi e altfel. Trebuie doar s-o recunoști și să ai puterea ca, atunci când o atingi, să schimbi, să aduci ceva nou în viața ta.... fiindcă ei așa pare să-i placă tot timpul.