Am internet...deci exist!

O idee (filosofica) care ma bantuie de ceva vreme. Astazi frunzaream un articol de blog care explica destul de argumentat cum oamenii de lasa condusi de frica de a nu pierde ceva si incerca sa motiveze cititorii spre renuntarea sau macar spre tentativa de-a renunta la ceva fara de care nu isi considera existenta posibila.
Cat de in masura sunt sa vorbesc eu, mai marele dependent despre teoria internetului?Habar n-am, asadar o voi face prin exemple.
Dimineata dupa ce-mi scot "crima din priviri" si-mi sorb cafeaua fierbinte deschid emailul/emailurile. Le verific pe toate, sterg zecile de spamuri, citesc un banc, ma conectez cu cate cineva pe LinkedIn, raspund anumitor mesaje, invitatii spre hi5, zeci de conturi si linkuri spre caile nebanuite ale acestui miracol infinit numit internet.
Dupa mailuri si cafea, deschid mess-ul care sta deschis si neobosit cu acelasi link in coada spre blogul meu drag. Mai nou de cand mi-am pus adresa de email la indemana publicului primesc add-uri de la oameni necunoscuti. Regula mea e ca nu ma "conectez pe mess" decat cu prieteni/amici/cunostinte. Atunci incepe conversatia ritualica: cine esti, de unde ne cunoastem? intreb eu cu un happy face. In mod ciudat raspunsurile sunt aproape intotdeauna identice, desi nu cred ca am un singur "admirator" care isi creeaza zilnic id-uri multiple : "Scuza-ma ca te deranjez, ti-am citit blogul si imi place" .Fara gram de rautate intreb la randul meu: "In diagonala?Sau te-ai uitat la poze?" Apoi multumesc pentru interesul acordat si se asterne linistea.
Partea de messenger este simpla, converastiile ma tin aproape chiar si de cei aflati la departare. Ma amuz de statusuri, de poze de prin avatare, urmaresc linkuri, caut prin mormanul de noutati virtuale.
Urmeaza myspace-ul unde tind sa cred ca exista un umar de useri cu o anumita prestanta. Acolo interactionez in mod constant cu oameni de peste hotare. Caut trupe de muzica, citesc poezii, ascult muzica si evident comunic. Exista si partea amuzanta a myspace-ului care include cate 3-4-5 mesaje zilnice de genul: "hi, how are you? i hope that you are ok... a wuestion... what happend if a man latinamerican to tell you... if you want be him wife.. because he think that you are very beautiful and he want to now you... and you believe in the love for internet? just answer me.. because its very important" Ce raspuns as putea da? "hello, I'm a blond!and I think you should learn some english!"
Urmeaza partea de hi5 , citesc mesaje, imi urmaresc vizitatorii profilului, vizitez pitzipoanca.ro in speranta ca am fost nominalizata :) (joking for the name of Peace!) , vad ce poze au mai pus prietenii mei...toti ce 257...dintre care vreo 50 imi sunt cu adevarat cunoscuti. Recunosc, nu-mi place contul meu de hi5 (http://sabbra-cof.hi5.com) am cateva zeci de poze care arata imaginea blonda, insa putini sunt cei care o percep cu adevarat, asa ca n-o sa contrazic comentariile de genul "hot, sexy, delicios, yummy, erotic" etc. Raman acolo in imaginile redate ca o statuie intangibila.
Uneori, doar uneori ajung sa verific si 360-ul (http://360.yahoo.com/sabbra_cof) de dragul vremurilor demult apuse. imi amintesc cat de neagra eram, recitesc si vizualizez imagini ale starilor mele de spirit bucuroasa ca au ramas doar amintiri.
Ca delectare personala nu uit macar odata pe zi sa ma impart intre evele mele pe forumul www.eva.ro aruncand un ochi (unde altundeva) la "dragoste" si la "dieta" cele doua slabiciuni necesare. Urmeaza bineinteles latura puternica care se adanceste fascinata in http://www.urbanriders.ro/forum/ cu mari vise de scoala de soferi pentru A, si mai apoi "ceva tare, intre picioare" de preferat un Kawasaki Vulcan (fie el cat de vechi) al meu sa fie!
Ca o incununare a tuturor celor mentionate mai sus deschid blogspot-ul citesc si recistesc in dreapta si-n stanga, incep articole schita, le abandonez, citesc pe la prieteni, pe la prietenii prietenilor si tot asa.
Mare imi e mirarea ca acest amalgam reprezinta doar partea fun! Cand vine vorba de business, ascunt intr-un seif toate cele mentionate mai sus si bantui site-uri de companii, site-uri informative, stiri, agentii de presa, baze de date, Camera de Comert, cotidiene online, IqAds , etc.
Oamenii au emailuri, au adrese de messenger (mai nou multiple, pentru diverse si perverse categorii), au conturi pe hi5,linkedin,myspace,noi2 (why not) si multe altele care-mi sunt acum necunoscute dar cu certitudine exista. Oamenii isi trimit felicitari virtuale, linkuri de film, linkuri de muzica, invitatii virtuale, studii de piata, articole din presa, motoare de cautare...intr-un cuvant...ORICE. Oamenii devin carti deschise prin blog-uri, unele personale altele publice, unele spunand povestea vietii, altele oferind reteta succesului, unele aratand cultura, altele devenind jurnal, si de ce nu oportunitati de scandaluri.
Cuvintele devin mai usoare pe mess, expresiile mai usor de inteles daca sunt mini happy face-uri, jurnalele apreciate daca sunt online...si pozele catalogate intr-un fel de concurs universal nesfarsit.
Forumurile tin loc de socializare, comunitatile de internet devin caminele familiare, site-urile matrimoniale ne ofera picanteriile de care avem nevoie, practic gasim in fata monitorului o intreaga viata, un intreg univers... Inclusiv un job care presupune doar un calculator si o tastatura.
Ne putem naste asadar in fata internetului, si cu mare usurinta putem sa existam aici. Scriind si recitind totul nici nu mi se pare alarmant! De fapt cel mai alarmant mi s-ar parea sa NU am posibilitatea sa fac toate aceste lucruri. Sa nu...exist. Virtual?!
Are rost sa mentionez celelalte detalii "nesemnificative" precum: plimbari in parc, inghetata pe o terasa, cluburi, carti,role, oameni, aer, planeta?!! Asta in conditiile in care cititi ce-am scris eu pe blog :)