vineri, 19 septembrie 2008

Emo si rochiile de mireasa

Mi-a fost atat de dor de Bucuresti incat in primele doua zile de cand am ajuns n-am iesit nicaieri.Pe o vreme atat de gri, cu ploaie, vant si astenii, ma inteleg perfect. Am si multumiri speciale pentru lipsa mea de haine de toamna, dar o sa le adresez cu alta ocazie.
M-am trezit matinala ca de obicei, putin (cu doua ore) dupa pranz. Afara existau cateva raze de soare dar evident era unul cu dinti. Ce sa faci pe vremea asta?
Sa probezi rochii de mireasa! Exactly.
M-a rugat Irina sa o insotesc atat eu, cat si Sonia, la cumparaturi. Exista undeva pe Mosilor un magazin care e deschis "numai cu programare" viitoarelor si fericitelor mirese.
M-am entuziasmat pe loc (nu ma intrebati de ce) si i-am spus ca am de gand sa ma probez cu tot ce-mi iese in cale! Era prima oara cand intram intr-un astfel de magazin, prima oara cand ma apropiam de rochiile de mireasa.
Buticul era micut, cochet, peste tot rochii de toate felurile si marimile, plus celelalte mici detalii (extrem de scumpe) necesare unei zile atat de semnificative.
"Si prietena mea se marita, asa ca va proba si ea cateva rochii" le-a spus Irina vanzatoarelor.
Eu am inghitit in sec "da, doar ca nu...atat..de curand" am spus. Aveam totusi o curiozitate inexplicabila de-a ma vedea in oglinda imbracata intr-o rochie de mireasa.
Pe principiul "look!something shiny!" m-am invartit in tot magazinul curioasa si entuziasta atingand toate rochiile.
Irina si-a ales cateva rochii si asistata de tanara vanzatoare a inceput proba. Din cand in cand iesea in fata noastra si se privea in oglinda.
Dupa vreo 4-5 rochii probate...a gasit-o pe ...cea care ii dadea "the feeling". O rochie cu adevarat minunata.
"tu nu probezi?" m-a intrebat Irina.
Nu puteam sa probez. Era "ziua ei" asta odata. Si desi imi placeau cateva rochii si as fi vrut sa ma strecor in ele...ceva m-a retinut.
Cat timp am stat acolo au intrat mai multe tinere insotite de prietene sau chiar de viitorii soti, toate emotionate, toate agitate, toate pe acelasi stil ca si Irina. Ele se casatoreau...pe bune. Ele isi alegeau atent rochiile, manusile, colierele, voalurile. Pentru ziua lor.
Eu n-aveam nimic in comun cu ele...asa la o scurta privire, nu m-as fi putut vedea pe mine atat de absorbita de o viitoare nunta, atat de decisa. Pentru mine erau doar niste rochii altfel care ar fi dat bine in poze.
Mi-am adus aminte de ce mi-a spus Lia cand i-am impartasit ca o sa probez rochiile albe : "ai grija sa nu faci alergie...ca si mine". Oare chiar exista doua tipologii de femei? unele sunt mirese altele ce?
Am fost totusi profund emotionata de cum arata Irina in rochia ei, cat de frumoasa, cat radia, cum i se potrivea de parca pe ea o asteptase ca sa-i scoata toate atuurile in evidenta.
Dupa ce am rezolvat cu rochia, voalul si alte detalii...am poposit intr-o cafenea calduta pentru a ne rasplati eforturile.
M-am emotionat la povestile lor frumoase despre cum si-au cunoscut jumatatile. M-am emotionat atat de mult ieri incat am tras concluzia ca sunt emo :)
Cand apare persoana potrivita pur si simplu stii...Si tot universul contempla pentru ca voi DOI sa va gasiti.
Dar ce stiu eu? Eu sunt doar emo cu fear of commitment....

3 comentarii:

Anonim spunea...

Tu suferi clar de emo-tii de toamna ! Te emotioneaza fiecare fir de emotie. Dar nu te ingrijora, si asta va trece. Is just a moment.
Iti recomand pentru acest moment sa cumperi/imprumuti o rochie de mireasa si sa exersezi de 3 ori pe saptamana cate doo ore in fata oglinzii. Asa vor disparea fricile si paraliziile, si o sa vezi rochia in alt context. Intr-unul firesc. :))))

Anonim spunea...

In vacanta la Vegas am stat intr-un hotel care avea in incinta o faimoasa "chapel" unde oamenii se casatoreau. De curiozitate ne-am dus si noi sa vedem cum e, iar in momentul in care am pasit prin bolta de flori artificale si voal, mi-a venit sa...vars.

Sabbra spunea...

@ sonia - iti dai seama ca ma confrunt cu doua dileme daca devin totusi atat de nebuna incat sa cumpar rochia - 1. daca o iau trebuie MUSAI safie cea mai frumoasa, clar ptr mine, MY wedding dress...si de aici deriva dilema 2 : daca ma obisnuiesc cu cea "Falsa" cand o fi vremea pentru cea reala...ce fac? care o sa mai fie "rochia mea"? :))
@ julia : Cred ca in Vegas totusi as putea s-o fac :) moarta de beata si dupa ce mi-am pierdut toti banii la poker...as putea spune ...DA :))