I'm a smoker trapped inside this blonde!!!

Duc lipsa de imaginatie, de inspiratie, de transpiratie...de aglomeratie :) Urati-ma ca am chef de rime stupide! E unul din acele momente pline de nimic. Nu e drama, nu e extaz, e un moment in care n-aud nici linistea nici galagia, nimicul e definit de un nimic mai puternic si mai neutru ca niciodata. Boring!
Ceea ce tulbura acest nimic inspaimantator e tusea mea. Tusesc bolnavicios, puternic, sec, zgomotos, imi scuip parca bucati imaginare de plamani lasandu-mi pieptul convulsiv. Nici macar nu mi-e mila de mine cand raman spasita si inerta cu febra musculara la abdomen dupa 5 - 10 minute de tuse.
Dureaza de doua luni...A inceput in primul weekend de Vama, dupa prima noapte in sacul de dormit pe plaja. Initial am ignorat-o ca pe fiecare virus care-mi violeaza organismul. Ignore it and it will go away.
Au trecut doua luni in care ne-am cunoscut mai bine, ne-am imprietenit, a devenit parte din viata mea.
Nimic nu e mai romantic decat o tuse seaca/tabacica dimineata la prima ora venind din gatul delicat al unei domnisoare fragile. Eram mandra de tusea mea cladita in cei 6-7 ani de tutun romanesc. Am lasat-o sa-si faca culcus intre plamanii mei, sa-si ritmeze traiul odata cu pulsul meu, sa se odihneasca in aer conditioat, sa inhaleze miros proaspat de fum de cat mai mult ori pe zi... Am ajuns sa avem o relatie infloritoare...ea parea ca vrea ceva stabil de la mine, eu eram dispusa sa renunt la celibat si sa ma insor...urma sa-i propun sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Vroiam sa-i pun plamanii mei pe tava, in semn de logodna!
Dar de cateva zile...nu ne mai intelegem...
Greturi, certuri, zvacnituri. M-a inebunit! Nu ma lasa sa dorm, nu ma lasa sa ma trezesc, nu ma lasa sa respir.
Ia-ma! I-am spus, dar nu ma mai chinuii! Pesemne s-a speriat de ideea de trai in comun? Are frica de commitment?
De doua zile am atins impreuna apogeul. Mi-a torturat fiecare bucatica din corp, m-a facut sa-mi doresc sa-mi smulg plamanii din piept si sa-i feliez si pun la fezandat. De fiecare data ii ofeream "tigara de dupa"...
Astazi insa m-am trezit la spitalul...tbc(nici nu pot scrie fara prescurtare)... sub amenintarea parintilor. Am zis c-o iau domle'! o iau!
Trecem in cealalta directie: spitalele din Romania.
De cand am vazut filmul "Moartea Domnului Lazarescu" ,care mi se pare cea mai buna relatare a sistemului medical romanesc, am refuzat orice fel de interventii care ar necesita vizite pe la doctori, medicamente, tratamente, etc. Se poate spune ca fac parte dintr-o secta, asa ma comport. Doar ca sunt excesiv de zgarcita si incapatanata. Ah, plus ca nu vreau deloc sa-mi salvez viata :)
Iata-ma totusi la spitalul maramuresean, cu o recomandare de medic in prealabil. Mergeam la sigur, urma sa ajung la spital sa ma vada domnisoara doctor, care de asemenea fusese anuntata ca vine tanara pacienta cotizanta.
Am mentionat ca dintre toate spitalele din Romania cel mai mult le urasc pe cele din Baia Mare? Daca n-am spus asta pana acum am sa incerc sa clarific situatia: nu cred in competenta medicilor autohtoni, de fapt imi sunt total indiferenti si as prefera sa putrezesc de vie decat sa am nevoie de ingrijiri medicale. Nu cred in spitale, nu cred in doctori, nu cred in vindecarile medicamentoase! I'm NOT a beliver. Cand ma duc la doctor sau la spital o fac incercand sa consider ca fiind ultima zi din viata mea inainte de apocalipsa. Si astfel reusesc sa ma las consultata in speranta unui diagnostic netratabil.
Am trecut prin toate procedeele...traversat holurile macabre; zeci de vete bolnavicioase, un sicriu tocmai scos prin spatele spitalului...goana dupa asistente, ekg, test de respiratie, radiografie, si...asteptarea...
Aveam bineinteles un plic in geanta. Plata diagnosticului.
Un interviu cu domnisoara doctor mai tarziu...bronsita spasmatica...tabacica!
"Ce-ati spune daca ati renunta la tigari?"
"definitiv?"
"da!"
"de cand?"
"de ieri!"
Imi pulsa in minte singurul raspuns aplicabil "PAS!" si totusi mi-a iesit:
"am sa incerc"
S-a uitat la mine ridicand din sprancene:
"Va mai explic riscurile?"
"Nu e nevoie..."
Am facut un calcul...cam cat am investit in plamanii mei pana acum...in dolari. N-o sa va spun suma...ma asteptam la una mai mare, mai semnificativa, nu e neglijabila, dar nici inspaimantatoare...
Timp de o luna voi face un tratament pentru a incerca sa repar un mic procent din daunele cauzate de mine...si bineinteles voi incerca sa nu mai fumez...
Nu vreau sa nu mai fumez.
Trebuie sa nu mai fumez!
...dar eu nu vreau!