A doua șansă?

Ce nu înțelegem noi...ființele astea inteligente cu ditai procesorul purtat pe umeri, este că "a doua șansă" e deseori o iluzie.
Lași pe mâine, aștepți până ești pregătit, crezi că să vină momentul potrivit, mai lași să treacă timpul, data viitoare o să faci mai bine și mai mult...și tot așa. Găsește-ți singur/ă modul în care îți cauți scuze ca să crezi că te mai întâlnești vreodată cu trecutul.
Ce vreau să spun? Că toate experiențele noastre sunt unice și irepetabile. Chiar dacă acum îți scormonești prin memorie argumente care să-mi contrazică teoria, chiar dacă vrei să îmi dai exemple din rutina ta zilnică plină de chestii repetitive, te rog să te uiți în oglindă și să-ți spui că tu ești mai bătrân/ă de fiecare dată când (ți se pare că) primești această a doua șansă iluzorie.
N-ai mâncat bine de dimineață? Lasă că recuperezi la prânz. Prânzul e prânz, n-are gust de omletă...decât dacă insiști tu să te înbuibi cu asta. Și pentru că vrei să-ți transformi prânzul în mic dejun ratezi ciorba aia bună de curcan. Dar...orice ai face nu se compară cu micul dejun servit în...pat (să zicem). Ai prins ideea?

Ce mi-a venit? Păi...am căzut și eu în capcana asta a timpului în care mă tot auto-consolam cu ideea că "data viitoare" sau "am să învăț din asta". Ok, sunt mai bogată cu o lecție (sau chiar 1000) și poate se ivesc cumva și dăți viitoare. Doar că eu...nu voi fi aceeași persoană. Voi fi un om mai bogat cu niște experiențe care acționează diferit. Ne întâlnim cu situații similare dar nu ne întâlnim cu fix aceleași situații. 
De asta încep să nu mai cred în a doua șansă. De asta încep să-mi doresc să trăiesc cât mai mult și cât mai bine clipa prezentă...pentru că habar n-am când și cum va fi data viitoare.
Poate și tu ești ca mine, perfecționist/ă , așteptând mereu momentul ideal ca să... (orice).
De cele mai multe ori ne e teamă. Să facem, să visăm, să gândim, să spunem, să fugim în lume, să riscăm...
Există ceva în tine care te protejează de dezamagiri și încearcă să-ți umple mintea cu amăgiri iluzorii despre a doua șansă. Cât de mult ești dispus/ă să pierzi așteptând așa ceva?

Ok, să nu înțelegi că te îndemn acum să trăiești instinctiv...să-ți urmezi primul impuls, să sari cu parașuta. Îmi plac lucrurile bine gândite și asta-i diecția pe care o recomand oricui.
Însă...dacă știi ce vrei, ce te reprezintă, ce îți place, ce îți dorești și ce ți se potrivește (da...cam multe, dar...cine-a zis că-i simplu?) îți recomand să nu aștepți momentul "potrivit". S-ar putea să nu mai vină.
Saaauuu...s-ar putea ca momentul să vină...dar tu să fii alt om și să nu-ți mai aducă ceea ce sperai.

Ne întoarcem la americănisme și-ți voi spune ce scrie pe frigiderul meu "better to do it and regret than not to do it and regret".

Tu...înțelegi ce vrei :) De fiecare dată vei înțelege mai mult, niciodată la fel :)