Octombrie are două zile. Prima e în a 11-a zi și e a TA

Daaa, știu că nu e primul articol de blog pe care ți-l dedic, dar...ce să-ți fac daca mama ta cea frumoasă a născut mai întâi un pui de drac cu mâncărimi în degete care se ocupă cu scrisul?

Așa că relaxează-te, râzi sau plângi, ai să mai auzi povestea cu cel mai cuminte copil cu păr țepos care s-a transformat în cel mai frumos îngeraș blond. Poate că nu chiar în fiecare an de ziua ta, dar, într-o formă sau alta o să-ți pun povestea în scris. Pentru că sunt mândră că te am și sunt sigură că o mie de alți frați (chiar mai puțin enervanți sau răsfățați) n-ar putea să mă facă mai fericită decât o faci tu.
Citește mai jos ce-ți dedic azi, de ziua ta.
Cândva, sper să-ți șadă în bibliotecă un exemplar. Tot cadou :)

"[...]
La doi ani după mine s-a născut sora mea. Ea la început de octombrie, eu în ultima zi a aceleiași luni. "Vlad" a venit pe lume cu un dezavantaj: era fată. Tata visa băiat. Și nu s-a sfiit să își arate nemulțumirea. Copila era aproape creolă ( habar nu am cu cine semăna) brunetă și cu părul țepos, zgriburit. Cuminte, calmă, tacută și vorbind pe dos toate cuvintele. Stâlcit, sâsâit, rârâit...totul anapoda.
[...]
Cu sora mea am început să comunic în urmă cu abia vreo doi ani. Până atunci am tratat-o cu o superioritate oarecum parentală, protectivă doar prin prisma faptului că mă așteptam ca ea să-mi fie supusă.
Nu îi câștigasem nici respectul și nici încrederea, dar aveam pretenția ca acestea să îmi fie oferite tacit din partea ei. Aveam senzația că ar trebui să-mi fie recunoscatoare, anticipat, pentru că mă are acolo, în cazul în care, printr-o minune, ar avea nevoie de cineva înțelept care să o ghideze în viață.
Abia după vreo două-trei altercații între orgoliile noastre mi-am dat seama că ea nu este surioara plăpândă și naivă pentru care trebuie să caftesc puștii din clasele vecine de la școală.
A devenit, intre timp, o femeie frumoasă și inteligentă, surprinzator de matură pentru cât de răsfățată mi s-a părut mie că a fost de-a lungul vieții. Cu trăirile ei, cu sentimente la fel de profunde ca și ale mele și cu o personalitate poate chiar mai puternică decât a mea. Și ținea doar de mine să mi-o fac prietenă, în loc să mă aștept ca asta să fie de la sine înțeles, din moment ce am împărțit același pat vreo 12-13 ani și aceeași cameră vreo 18 ani.
Am reușit, cumva, după multe mărturisiri și confesiuni. I-am arătat că sunt acolo, că vreau să o cunosc și că o respect. Iar dragostea frățească și lejeritatea familiară au fost un bonus, binevenit."

Mi-am încheiat citatul :)

Știu că nu îți spun niciodată că te iubesc, dar știu că tu știi că așa e. Nu înțeleg de ce, de fiecare dată când vreau să-ți fac vreo declarație frumoasă nu-mi vin în minte decât amenințări la adresa celor ce ar putea vreodată să îți facă chiar și cel mai mic rău. Pentru că mă pricep cel mai bine să tai capetele oamenilor și cel mai puțin să le spun celor dragi ce simt pentru ei.

La mulți ani azi! Să-mi fi TU oricând și să mai fim NOI de o mie de ori, că ne iese bine.