N-am timp azi

Poate maine.

Maine am sa ma gandesc la toate celelalte. Azi imi numar minutele si secundele si le impart intr-o matematica eficienta astfel incat sa-mi ajunga pentru toate ideile.

Am tot intalnit oameni tristi, depresivi, acriti sau frustrati in ultima perioada. Si n-am fost intelegatoare sau toleranta. Bine, nu prea stiu sa consolez oamenii, nu e genul meu. Eu ma pricep la dusuri reci, la a ramane calma in situatii de criza, la oprit sangerari masive sau la a taia in carne vie.
Nu stiu sa fiu delicata si nu ma impresioneaza lacrimile. Asta e si motivul pentru care sunt acuzata ca n-am suflet. Dar il am. Doar ca nu e la indeamana oricui.

Ce nu am? Timp. Nu am timp sa-l umplu cu tristete, nu am o ora sa "cad" in depresie si nici macar o secunda sa fiu frustrata.
Daca mi se intampla (sunt si eu om pana la urma) sa-mi simt mintea bantuita de ganduri...negative, de amintiri triste, de momente de nesiguranta, le inlocuiesc cu orice alta activitate.
E drept, n-am mai fost niciodata in viata mea atat de activa... si uneori mi se intampla sa raman chiar eu surprinsa cat de odihnita ma simt dupa doar 3-4 ore de somn pe noapte.
Am inlocuit monotonia din metrou cu nebunia din trafic - pe bicicleta! Pentru ca mersul cu metroul m-a deprimat intotdeauna. Si va spun sincer ca imi bat capul cu modalitati prin care sa imi desfasor aceasta activitate matinala si pe ploaie :)
La iarna imi fac sanie si educ cativa maidanezi s-o traga. Glumesc.
Pe langa mersul zilnic la sala am reusit sa strecor si un curs de dans iar weekendurile imi sunt dedicate si impartite prietenilor sau iesirilor din Bucuresti.
In putinul timp pe care il petrec acasa am invatat sa fac dulceata, am invatat (si inca invat) diverse retete de mancaruri - pentru ca mi-am propus ca tot ceea ce consum sa fie gatit de mine. Si-mi place diversitatea.
M-am reapucat de citit, de la carti de specialitate (advertising, marketing, etc) la cele cateva pagini din cartile de suflet furate inainte sa adorm.
Nu ma uit la televizor, nu (prea) bat cluburile si (inca) nu vreau sa ma gandesc la relatii sau sentimente (sau amandoua in acelasi loc, in acelasi timp).
De ce? Pentru ca n-am timp.
Incet, incet imi doresc sa reiau sedintele de echitatie, poate chiar sa fac scoala de soferi sau sa invat sa ma catar pe munte.
Dar nu fac planuri. Pur si simplu imi umplu timpul pe masura ce apar "ferestre". Si tot ceea ce fac vine din suflet, o fac cu drag, nu pentru ca trebuie ci pentru ca VREAU.
Gandurile negative nu-si mai au locul in viata mea.

Si nici persoanele negative :)