Too snob to be light

Vara asta se poarta snob...ish? Nu spun nimic nou insa m-am lovit frontal de latura snoaba a capitalei, am clipit vulgar/confuz din gene, i-am aruncat un pumn de monede si am plecat mai departe.

Inca incerc sa ma dezmeticesc, nu stiu daca de la soc, posibil ca leziunile cerebrale ale loviturii brutale m-au dezechilibrat intr-atat incat imi doresc sa fi avut totusi pierdere temporara de memorie sau macar...halucinatii.

Ok, so...locuri in care va sfatuiesc sa NU MERGETI niciodata, nici macar sa testati, nici macar sa va convingeti, nici macar sa pedepsiti vreun oropsit al soartei, nici macar sa va plimbati prietenii snobi. Terasa (vorba vine) se cheama La (le) Ambiente si e pe calea Dorobanti.

Marturisesc ca nu am avut curiozitatea in ultimii 5 ani sa testez aceasta zona a capitalei (calea Dorobanti) in alte scopuri decat cele profesionale. Ca sa fiu 100% sincera singurul lucru care imi aduce aminte de calea Dorobanti e TVR-ul.

Vineri dupa amiaza am iesit spre a petrece inceputul de weekend in oras cu niste prieteni. Nu eram extrem de entuziasta, dar niciodata nu poti fi prea entuziast cand ajungi sa petreci mai bine de 12 ore pe tocuri de 10 cm :)

Destinatia initiala era "lemon tree" care nu stiu cum arata inainte, dar cand am ajuns noi arata apocaliptic. Posibil ca patronul nu cotizase cu suficienta spaga noilor alesi ai capitalei, astfel incat terasa era un maldar de daramaturi. Frumos, estetic asezate pe marginea lacului :) Am devenit brusc jumatate de grup confuz, cautand un nou loc de intalnire cu cealalta jumatate de grup confuz.

Un telefon mai tarziu s-a ajuns la concluzia (afumata) ca ne vedem la jumatatea de traseu, pe "terasa Ambient(e) " .

Cu pasi marunti si cocotati am ajuns in fata cortului...pardon...terasei. Nu-mi amintesc exact locatia, nu-mi amintesc in ansamblu cum arata, stiu doar ca ne-am facut loc printre mese, am ales-o pe cea mai spatioasa (urma sa fim un grup mai mare) si ne-am asezat cuminti.

Acum ma voi abate putin de la cursul firesc al povestirii pentru a detalia pumnul de cristale swarovski primit in ochi. Nu sunt o persoana atenta la detalii, la oamenii din jur, nu-mi place sa ma uit insitent la celelalte marionete ale sortii.

Vineri seara mi-a fost practic imposibil sa nu remarc gloata de bashini cu aer de Armani care misuna in minunatul loc din Dorobanti. N-as fi crezut niciodata ca diferenta intre oameni poate fi atat de evidenta. Conceptiile mele cum ca oamenii sunt toti egali doar ca frecventeaza locuri diferite mi-au fost putenic combatute in vineri seara, La Ambiente.

Cataloghez: pustani de 18/19 anisori proaspat beneficiari ai contului lui taticu, papushi Barbie construite INTEGRAL din silicon, smacuite si finisate din banutii amantului, cu suficienti bani in portofel de-o apa si imensa rabdare de-a fi remarcate/acostate si eventual invitate la cina (daca se putea pe respectiva terasa). Aerul era snob! gretos de snob! Ador snobismul justificat, imi plac fitzele inteligente, insa gloata existenta construia o bariera clara intra intreg universul si ei. Prezente fermecatoare care poarta chiloti tesuti in platina si pentru care Escada era must-have-ul de acum 5 ani. Nu am inca suficient talent in a descrie imbinarea groteasca intre aceasta atitudine si evidentul FAKE. O citez pe Elaine din Seinfield : "fake, fake fake!!!"

Revenind la noi (grupul de muritori, pentru care un sicriu inca se contruieste din 4 scanduri), ne-am asezat galagios, o glumita, un chicotit, o privire scurta in jur, asteptam sa fim bagati in seama, caci remarcati...iese din discutie, din moment ce nu coborasem din limuzina.

Chelnerul serii a venit la masa noastra cu un rictus sclifosit (aham, ne citise) si ne-a aruncat meniul pe masuta din marmura gri. Dupa ce am frunzarit meniul (din hartie de proasta calitate ha!) am inceput sa ne calculam mental necesitatile de hidratare :)

O apa (DORNA) costa 9.5 RON, aka nouazeci si cinci de lei vechi, triplu fata de localurile "de rand". Daca vroiai sa te destrabalezi si sa iei o bere, categoric ramaneai fara alocatie :)) Mentionez ca nu ma sperie exagerarile de pret, altfel m-as fi mutat demult din Bucuresti, insa ma astept sa fiu tratata pe masura asa zisei prestatii autoimpuse.

Rictusul sclifosit a revenit pentru a-si nota tacticos preferintele "clientilor". "ce doriti?" i s-a adresat prietenului meu. "pacea lumii" :)) (u know, small talk,a joke, funny start???) Moment in care chelnerul serii s-a simtit extrem de lezat de indrazneala unui om de a se ridica la nivelul lui de intelect si amuzament distins si a bombanit " mda...sigur...o sa-l sun pe Papa, sa vedem ce se poate face...comandati azi?" "ok, o apa plata cu gheata si lamaie"... si un Bentley.

Mi-a venit mie randul, eu antisociala ca de obicei am raspuns sec "acelasi lucru, ca si el".

Alt sfert academic, comanda servita, prietenului meu i s-a pus o sticla nedesfacuta de apa, langa un pahar plin cu gheata, iar eu am fost evitata. "aaa...apa mea?" ; "NU ATI comandat nimic!" aud pe un ton iritat cu muuult repros in glas. "Ba da!am comandat acelasi lucru ca si EL" am raspuns deja avand crima cu premeditare in minte. "Inseamna ca ati vorbit FOARTE incet" mi s-a raspuns in timp ce deja facea o piruieta spre a pleca.

Am ramas oripilata. Hai sa zicem ca aerul meu de provinciala ar fi suportat asemenea limbaj, insa cine stie ...cunoaste ... sictirul baiatului m-a coplesit. Destul de repede a venit si paharul meu cu gheata, apa nedesfacuta, trantite pe masa. M-am lasat cu greu convinsa sa nu plec de acolo, atunci pe loc.

Am luat o gura de apa, mi se uscase gatul, cand cireasa de pe tort mi-a strivita in ureche: "nu ne-a adus lamaie". Am simtit ca ma sufoc! Cum? La terasa perfecta, chelnerul perfect, oamenii perfecti, preturile MAI MULT ca perfecte, noi, scursura, suntem obligati sa suportam/PLATIM pentru acest comportament infect? No fucking way!

Ca test de rabdare, l-am rugat pe sclifosit de cel putin 3 ori, sa NE ADUCA lamaie. Da domle' beau o amarata de apa, la triplu pret, si am pretentia deosebita sa-mi dai din partea casei, din barul tau extra-snob o felie de lamaie, chit ca ti-o freci prin chiloti, chit ca deja o sugeai dat fiind zambetul tau acru. N-am primit-o. In schimb nota a venit cat ai spune "fuck you".

93 de lei noi, noua sute treizeci de lei vechi, pentru 4-5 sucuri, si 2 ape. Am pus mana de la mana, ne-am scotocit, de cei mai marunti bani , de un leu, de un ban, intentionat pentru a-l invata sa numere si banutii de jos ai oamenilor mici :)) In frumosul buzunar de imitatie de piele am plasat suma, plus monezile si am plecat satisfacuti. Numara baiete! Singura speranta e ca sclifositul sa fi apucat lacom nota, iar spaga sa i se fi risipit pe jos prin intunericul podelei mucegaite. Vrei 50 de bani? Aduna-i! Ca de meritat sigur nu-i meriti!

Concluzie? Oare cum sa ma imbrac pentru Bamboo???