miercuri, 30 iulie 2008

Viciul meu...


Am sa incep cu un citat de pe 360:

"Respira-ma,iubeste-ma,asimileaza-ma...
Lasa-ma sa sa ma hranesc cu mintea ta, sa-ti incatusez creierul, sa-l iau in palme si sa nu-i mai dau drumul niciodata.
Corpul tau se abandoneaza milimentric si orgasmic devine una cu universul fara sa-i pese totusi de el.
Explodex in toata fiinta ta, te iubesc de inainte sa te cunosc iar tu ma iubesti aproape instantaneu pentru ca deja imi apartii, deja suntem un singur element.
Savureza-ma fara sa te opresti, nimic nu ma mai poate smulge din bratele tale. Eu sunt mintea ta, eu sunt corpul tau, eu iti gravez fiecare gand incet, incet , eu te completez iar tu traiesti acest extaz continuu fara sa poti sa te impotrivesti.
You're mine, you're mine, you sweet addict!"

Daca ati fi citit acest mesaj fara nici o alta explicatie care ar fi fost primul lucru la care v-ati fi gandit? Sunt chiar curioasa :)
Incerc sa-mi pastrez o luciditate elementara, mai ales ca nu vreau sa influentez pe nimeni :)

Imi aduc aminte de o replica din celebrele BD-uri "tovarashu' capitan...pasiunea mea...natura" :)

Dragii mei...pasiunea mea...tutunul! Suna grotesc, grosolan! Chiar acum in timp ce scriu, aproape reflex, am luat pachetul de tigari (marlboro light), am gasit repede bricheta, am aprins o tigara, inspir fumul cu sete, tin apoi tigara intre degete in timp ce tastez cu frenezie. Apartine mainii mele!Arata bine intre degetele mele... si simt fumul inundandu-mi rapid plamanii...ma hraneste sec/amar, apoi il expir grabit in timp ce salt din taste.Totul decurge natural.

Abia intrasem la liceu cand am aprins prima tigara...era trendy printre colegi sa injumatatesti fum dupa fum cu colega/colegul de banca. Parca imi aduc aminte "da' un fum", "sa-mi lasi si mie". La inceput ameteam dupa fiecare fum, o ameteala placuta, aproape alcoolica, uneori gretoasa. N-am renuntat insa...Parca erau mai interesante pauzele in cercul fumatorilor decat in cercul celor care isi mancau linistiti sandvisul in clasa...in banca.

Apoi am inceput sa-mi cumpar cate un pachet...nu se mai dadeau tigari la bucata, batea la ochi sa fur tigari de la ai mei, plus ca mama tocmai renuntase la tigarile pe care le fumam si eu ; Winchester :)

Toata perioada urmatoare a fost acompaniata de tigari...

Daca-mi amintesc corect (si, da! imi amintesc) marea mea schimbare de destin se datoreaza acestui viciu. M-a surprins tata fumand, mi-a tabacit dosul, iar eu din orgoliu si rebeliune am plecat de acasa. Pentru O TIGARA! M-am mutat, apoi am ajuns in capitala (bucurestiul infect pe care il detesc zilnic) unde au intervenit toate realizarile si nerealizarile de azi.

Fiecare zi incepe cu o tigara, fiecare barfa incepe cu o tigara. E detaliul impetuos necesar al oricarei clipe. Tigara de la cafea! Tigara din pauza de munca!Tigara de..dupa! Tigara...din..timp CE!!! "tu poti sa fumezi..." :))

Dar cu pasi maruni am ajuns si la momentul in care ... (ma si dor degetele sa scriu) renuntatul la tigara este mai trendy decat fumatul. "hai la o tigara!" , "m-am lasat" . Toate privirile se atintesc spre curajosul care si-a stapanit acest viciu, de parca tocmai ar fi castigat alegerile!

N-am renuntat la tigari pentru ca nu am vrut! In ciuda documentarelor, riscurilor, in ciuda tuturor de fapt, eu imi pastrez acest viciu dezgustator si bolnavicios!

Ma gandeam azi cand am initiat subiectul ca acest post este pregatirea de "closure". O sa-mi comunic ca renunt la fumat, si-am sa fumez pe ascuns. Ma ascund de mine! Sa-mi fie rusine!

Am devenit sinistrata in propria-mi familie: mama a renuntat, tata a renutat, sora-mea n-a fumat niciodata, iar EU trebuie sa fumez baricadata in bucatarie, sub hota, cu un sentiment profund de vinovatie...

Tusesc...am schimbat tigarile... Initial fumam Winchester, apoi am dat-o pe Winston, dar marea mea iubire au fost Marlboro Lights.

Eram pe-o terasa cand niste fete cucuiete/promoterite mi-au dat cadou (PENTRU ca fumez) un pachet de Glamour, roz, plin de sclipici. M-a fascinat designul, si mi se potriveau mainilor mele cu unghii proaspat NEroase. (mi-am spus mereu din complexe de unghii roase ca vreau sa am manechiura perfecta cand o sa primesc inelul de logodna, iau ulterior mi-am spus ca tigarile trebuie sa dea bine intre degetele mele, deoarece am renuntat la ideea de mariaj). Pana si tanti de la chiosc comanda Glamour special pentru mine, doar eu fumam acele tigari Slim, roz cu sclipici.

Acum...sunt total nepretentioasa, Vogue Rosu, Marlboro Lights, Glamour, Winston Slim...nu conteaza...fum, scrum si bani arsi!

Un comentariu:

Didi spunea...

Si cum te'ai chinui la un discurs asa frumos era normal sa iti zic " bravo " !
Eu cred ca am inceput cu tigarile de la 11 ani . Prima tigare ma chinuit , defapt era pe la 6 ani.. da nu am tras am luato de jos si ma prosteam . Deci la 11 .. credeam ca e prima si ultima din viata mea dar nu a fost asa . De cate ori aveam o problema imi gaseam rezolvarea in tigari .
Acum am 15 , mi'am luat propriu pachet de virginia uno , banii ma convisesera . Defapt anturaju , fumam de la prieteni sau pe banii pustilor de la scoala . Si cum ziceam primu pachet in clasa a 8 a , chiar acum o luna sau poate doua . Niciodata nu simtisem placerea sa am pachetu meu , sa scot o tigare si sa o tin printre degetele mele subtiri , nici nu era diferenta , slims fumam ..cu cele groase ma inecam . Cat de dulce e ameteala dupa fiecare tigare , fumam in pauze .. colegii nu ne spuneau , nu erau rai mai ne tachinau dar nu ii spuneau lu diriga .
Azi mi'am luat un pachet de vogue rosu , era superb . Simteam nevoia sa fac ceva . Nu ma simteam bine fara tigari in mana , pe strada , oriunde . Nu imi pasa daca ma vedea cineva cunoscut , ma simteam cool .
Dar am regretat ca am fumat 5 tigari azi , mi'am ars o haina foarte frumoasa , un trench fucsia ... mda sa imi ramana amintire :)) .
Nu stiu cand voi renunta caci vreau dar nu pot , mi se pare cool ...am nevoie de asta ... am nevoie de ele !
Cu drag ,didi