Cine înșală mai frumos, femeile sau bărbații?

Nu vi se pare că bărbații ”scapă” mai ieftin după o infidelitate? Poate că sună feminist (deși intenția mea nu e asta) însă am impresia că o femeie infidelă este judecată mai aprig de către societate decât un bărbat infidel.

Bine, controversa asta e veche de când lumea și totuși. Dacă bărbatul înșală, e plin de testosteron și, dacă femeia calcă strâmb, e o curvă care merită ucisă cu pietre.

Evident, câte situații tot atâtea păreri și nu e loc pe ”hârtie” pentru o analiză completă a infidelității. Dar am impresia că femeile trec mai ușor peste ”micile scăpări” ale bărbaților, pe când aceștia din urmă, nu pot purta o pereche de coarne cu demnitate.

Aș vrea să văd un barbat care stă să analizeze atent și rațional infidelitatea partenerei. Se spune că femeile înșală cu sufletul și că bărbații înșală cu...trupul. Adică femeile se implică emoțional mai mult iar pentru masculi actul sexual poate fi unul exclusiv fizic.

Și atunci? Păi...am rezolvat problema, dacă nu a însemnat nimic pentru partener, n-ar trebui să mai existe scandaluri în cupluri?

Am citit chiar un studiu care susținea că suntem capabili să iubim (romantic) mai multe persoane în același timp. Și trebuie să recunosc că privesc cu o oarecare admirație/curiozitate persoanele care se declară ca fiind într-o relație deschisă. De ce? Păi...în primul rând pentru asumarea realistă a unui statut.

Am impresia că ne asumăm monogamia dar că o facem în modul idealist. Suflet întâlnește suflet și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți. Ca și cum ai putea mânca în fiecare zi același fel de mâncare, fie acesta chiar și mâncarea ta preferată.

Din acest motiv, eu personal admit că monogamia este...hmmm...o metaforă. E frumos dacă ți se întâmplă dar...n-aș băga mâna în foc că e pe bune.

Dar, cine a înșelat pe cine și de ce, e doar o felie din tortul cremos al vieții. Cred că marea majoritate a oamenilor care se confruntă cu infidelitatea nu pot trece peste sentimentul de trădare. Și iar revin la subiect. De ce femeile acceptă mai des trădarea? Să fie oare o consolare argumentul masculin conform căruia actul sexual n-ar fi avut impact emoțional?

Am două situații care mi-au ridicat sprâncenele. Una feminină și alta masculină. O femeie care nu mai primea apreciere și atenție și, la fel, un barbat care nu mai primea apreciere și atenție. Prin apreciere și atenție aș vrea să înțelegeți toate acele mici giumbușlucuri care ne bucură orgoliul și ne fac să ne simțim centrul universului în viața de cuplu.

În situația femeii, aceasta a admis că era extrem de vulnerabilă emoțional. Nu se mai simțea apreciată, nu se mai simțea frumoasă, nu se mai simțea dorită de partener. (dacă vă mănâncă sub limbă să-mi spuneți că nu partenerul te face să te simți așa, am și exemple de persoane care se simt buricul universului și tot și-o iau peste bot). Evident, femeia a căzut ca o musculiță de oțet, răpusă de mierea unui...bondar. Vezi tu, rareori sunt cazurile în care femeia are doar libidoul ridicat. De cele mai multe ori o gâdili în orgoliu, îi reciți două poezii și se îneacă în moment, devenind floarea ce se vrea culeasă.

Bărbatul din exemplul meu era cam în aceeiași situație. N-a fost răpus de mierea dulce, ci a ieșit la vânătoare, să vâneze căprioare. Same old story.

În cazul femeii, aceasta a mărturisit. În relația bărbatului, acesta a fost descoperit. Femeia a fost aspru jedecată și criticată pe când masculul...a scăpat cu argumentul suprem ”n-a însemnat nimic”. Adevărat, pentru femeie însemnase ceva. Era deja implicată emoțional.

E clar că femeile sunt mai predispuse iubirii romantice. Dar, oare, argumentul ”nu a însemnat nimic” poate justifica infidelitatea? Te încălzește cu ceva faptul că s-a întâmplat și că nu a însemnat nimic?  E mai dureros dacă ai căzut în păcat și cu sufletul, nu doar cu trupul?

Eu una am nevoie de confort sentimental aproape tot timpul. Mi-e limpede ca bună ziua că actul sexual nu e musai să fie presărat cu petale de iubire. Dar tot nu pot să deslușesc dacă un act pur fizic și fără însemnătate emoțională ar putea să NU însemne trădare? Veți spune că tradarea constă în minciună și în ascunderea faptelor. DAR...și dacă primesc o confesiune, cu ce se îmbunătățește situația? M-a înșelat dar măcar a fost sincer și a recunoscut? Sau, vă întreb pe voi, bărbaților, dacă aleasa vă mărturisește că v-a înșelat, apreciați sinceritatea?

Eu cred că este un gest egoist și ...cam atât. Oricât ne-am impune noi să gândim în cuplu, creierul ne funcționează individual. Și oricât de șocant ar părea, NU mă gândesc la partener în fiecare secundă a vieții mele. Există chiar minute întregi când mă gândesc la mine și doar la mine. Și în acele minute este posibil să fac complet abstracție de realitatea mea. Este posibil să cedez tentației. NU pentru că vreau să-mi rănesc partenerul, nu pentru că nu îl respect, nu pentru că nu-mi văd viitorul alături de el. Ci pentru că nu m-am gândit decât la mine în acele momente. Și e necinstit să spun că aventura nu a însemnat nimic. Mi-a hrănit orgoliul, mi-a validat narcisismul și...mi-a oferit un orgasm. Deci...a însemnat ceva. Că-mi place când am orgasm :)

A susține că ai făcut sex fără să însemne nimic e ca și cum ai spune că nu-i nevoie să te ștergi la fund după ce te caci. Actul sexual presupune mai mulți pași și abia la final, preț de câteva secunde ți se scurtcircuitează creierul. Până atunci asumă-ți că s-a întâmplat cu bună știință și...multă dorință.

Dar, ca să revenim la miezul și scopul articolului de față. Femeile au tendința să se implice mai mult. Bărbații au tendința să nu se implice deloc. De fapt ce vă nemulțumește domnilor? Că noi o facem cu sufletul și nu doar cu ...trupul? Nu e oare mai grav să o faci fără să însemne nimic? Pentru că, daca NU ÎNSEAMNĂ nimic, de ce o mai faci? Vreau un argument pentru care ai face ceva, orice, care nu înseamnă absolut nimic. Mănânci pentru că îți este foame, dormi pentru că își este somn, te îmbraci pentru că îți este frig. Sex de ce faci? Pentru că îți place. Și atunci, cum poți să judeci o femeie care se aruncă cu capul înainte într-o greșeală care-i place?

Am impresia că bărbații consideră justificarea cu ”nu a însemnat nimic” ca un fel de ”n-am consumat din stocul de sentimente pe care ți le ofer ție”. Pe când femeile pot să pună imediat o etichetă cu alt nume peste borcanul cu sentimente?

Habar nu am.

Ce îmi este cât de cât confirmat (prin exemplele din jurul meu) este că judecata aceluiași act de trădare aduce pedepse mai grele pentru femei. Punct.

De ce nu cred în prieteniile de după despărțire?

Ați observat cum, într-un cuplu pe cale să devină istorie, unul dintre cei doi spune mereu ”hai să rămânem prieteni”? De obicei o spune cel ce n-a iubit sau nu mai iubește și vrea musai să se rupă. E drept, uneori, rar dar na, o spune și personajul care are conștiința cea mai încărcată. E un fel de scuză dădătoare de speranță pentru cel ce-și vomită sufletul pe covor până i se vindecă rana din piept. Piept,  metaforic vorbind, pentru că nu te doare inima, ar fi prea simplu și sigur s-ar inventa o pastilă.

Cel ce își dorește despărțirea e în stare să își negocieze cei mai stupizi termeni. La fel cum se întâmplă și la început de drum. Da, atunci când tocmai te-ai amorezat și ești orb plus prost egal love. ”da, normal că te iubesc pentru tot restul vieții. Nu, nu am nevoie de nimeni și nimic înafară de tine.

Aiurea!

White lies li se mai spune. Adică minciunile pe care societatea le privește cu indulgență. Exact ca și când îi spui unui muribund că există rai.Minți pentru a-l ajuta să moară împăcat.

În dragoste, minți pentru a-l ajuta să trăiască împăcat. Saaau...pentru a-l ajuta să-și desfacă picioarele. Sau portofelul. În fine, înțelegi ideea.

Oamenii NU rămân prieteni după încheierea unei relații amoroase nu pentru că ar fi răi și fără de simțiri. Ci pentru că nu-și doresc un reminder viu al propriului eșec.

Am citit și-n cărți, am văzut și-n filme (nu mă laud cu școala viEții că e de manea) situații din acelea în care oamenii își doresc să încheie capitole în termeni buni și să rămână prieteni cu exșii. Eu le spun răposați. Haha! E lesne de înțeles de ce. Te-am iubit și apoi te-am ucis. N-am nevoie bă de prieteni. Am prea mulți. N-am timp și nici ficat să beau beri cu toți cunoscuții. Așa că, odată ce ieși din patul meu nu te supăra dacă îți fac pomană. Te plâng ca pe mort, o zi, o săptămână, și gata. Să fie de sufletul tău. Nu mă ajută cu nimic să știu că exiști în continuare.

NU mă interesează să știu că ești un om minunat dar: nu a fost momentul, nu ne-am potrivit, personalitățile noastre nu au co-habitat în armonie cu natura, etc, șamd. Poți să fii om prieten minunat pentru cei cu care te vei o dată pe săptămână la bere, poți să fii un copchil minunat pentru cine te-a făcut pe lumea asta și poți să fii un potențial suflet pereche pentru următoarea. Pentru mine vei fi mereu ăla care s-a pișat pe visele mele. Ah, n-o spun cu răutate. Odată ce ai devenit răposat, dracu te mai caută. Eu nu cred în fantome. Dar nici nu te aștepta să bem cafele și să vorbim despre vreme. Asta fac cu vânzătoarea de la Mega. Fără cafele, nu beau cafea.

Voi, ăștia de încercați să vă validați orgoliul cu despărțiri frumoase (there is NO such thing fuckers) ar trebui să știți ceva. Cel/cea de care urmează să te desparți NU are nevoie să te vadă într-o lumină bună! Ah, știu că personalitatea ta narcisistă și egoistă va vrea să se odihnească bine la noapte. DAR nu despre asta este vorba. Spune-i verde-n față. Ajută-l/ajut-o să se rupă. Spune-i că nu-l/n-o mai iubești. Spune-i că ai întâlnit pe altcineva, spune-i orice îl/o va face să te urască. Știi...NU are cum să te iubească și să stea la distanță. Așa ceva se întâmplă doar în filme și, mai nou, nici în alea. Despărțirile dor de te caci pe tine și ai nevoie să îți fie rău ca să poată să îți fie bine după. Dacă nu treci prin stadiul de ură n-ai cum să te desprinzi de ”obiectul adorației tale”. Asta pentru că n-am mai întâlnit vreodată pe cineva cu sufletul atât de mare (sau cu creierul atât de praf) încât să spună ”ah, te ador, dar nu mai vreau să te vad, să te miros, să te ating, sau să trăiesc cu tine”.

Despărțirea doare. Despărțirile sunt urâte. Despărțirile sunt despre: ”simt că mor, dar nu-i dau satisfacție!”. Vrei o despărțire simplă și ușoară? Ia fii sincer și spune-i adevărul. Va fi o palmă peste ochi dar îți vei atinge scopul.

NU, nu vreau să rămânem prieteni. Nu genul acela de prieteni care schimbă 2-3 ”la mulți ani” pe an și un ”crăciun fericit” deși e mega fake. Un partener care și-a format deja o sumedenie de vise și planuri de viitor n-are cum să fie fericit atunci când vede că tu le pui în practică cu altcineva. Pentru că...hmmm...genetic vorbind suntem egoiști. Minuscula celulă care înseamnă viață există dintr-un singur motiv: pentru a se înmulți. Femeile cunosc bărbați, bărbații cunosc femeie. Viața se întâmplă no matter what. DAR iubirea...iubirea încă este condiționată de sindromul perpetuării speciei.

Așadar. Dacă vrei să rămânem prieteni...trebuie să avem cel puțin 70 de ani și viața noastră să se rezume la șah sau ceai negru băut la pensie. Pentru că, dacă vrei doar o nouă validare a egoismului tău în timp ce eu trebuie să-ți privesc următoarea alegere în materie de partener romantic,  ei bine...nu-s persoana potrivită.

NU vreau să rămânem prieteni. Am vrut să rămânem iubiți. Am vrut să-ți dorm pe piept și poate să mă îngraș 15 kilograme încercând să-ți perpetuez specia. Două, trei urări stereotipale pe an nu mă vor face să uit că mi-ai rupt suflețelul și că ești de fapt un om bun.

Așa că te rog, hai să spunem lucrurilor pe nume. Ca prietenii :D

Delicatese interzise, hrană pentru fantezii

Bărbaților nu le plac femeile cuminți. Daaaar ...sfârșesc mereu cu câte una pe cap. “voiam o fată de casă”. Nici proastele nu le plac, daaar, inevitabil toate ex-ele erau așa. Că…d’aia sunt exe nu?

Românul spune că femeia ideală ar trebui să fie doamnă în societate, gospodină în bucătărie și târfă în dormitor.

Eu nu-s tocmai de acord (dar vai, ce surpriză, fetița care l-a luat pe nu în brațe se opune). Femeia ar trebui să fie gospodină în dormitor, ca să încropească ceva din nimicuri; ar trebui să fie târfă în societate, pentru că viața-i o curvă și trebuie să știi să-i faci față și...o doamnă în bucătărie, adică să reușească să aducă bunele maniere acolo unde unii au cam uitat de ele.

Nu sunt feministă, mă știți. Mi-ar fi plăcut să fiu bărbat, poate pentru că e plin de femei frumoase și prostuțe care m-ar fi făcut fericit până la adânci bătrâneți, când aș fi ales una cuminte care să-mi toarne un plod și să închidă ochii atunci când poftesc drăcoaice.

Totuși, domnilor. Încă nu v-ați prins că suntem toate dornice să fim dresate? Și masochiste pe deasupra.

Dar...cine-a spus că e un lucru rău ăsta? Ah, firește, că nu v-ați născut voi toți dresori. Și nu sunteți sadici, firește. Dar...sunteți vânători. Însă noi nu suntem toate căprioare blocate în lumina farurilor.

N-avem cum să vă fim egale, n-aveți cum să ne fiți egali. De la incontestabila teorie a evoluției încoace, masculii vânează și femelele cuibăresc. Așa cum spermatozoizii voștri sunt mulți și proști, ovulele noastre sunt rare, prețioase și doar unul singur dintre curajoșii dumeavoastră înotători vor cuteza să ne fertilizeze și cucerescă. Normal că ne purtam nasurile pe sus, normal că și voi țintiți înspre (aproape) tot ce mișcă.

Este amuzantă viața asta. Noi ca și mașinării purtătoare de gene. Poate singura creatură purtătoare de conștiință, acest miracol al gândirii. Dar...ghinion, suntem într-o veșnică perioadă de împerechere. Și... (că aici voiam să ajung) ar fi de preferat să o facem deștept. Împerecherea, desigur.

Ori, sexul și cugetarea rațională nu prea se înțeleg.

Acolo nu există reguli, nu există catalogări, nu există prejudecăți și...nici limite.

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt precum un melc. Scot “coarne bourești”, adică îmi întind tentaculele și explorez teritorii noi. Totuși, fiindcă sexualitatea nu este un subiect tabu pentru mine, dar nici treaba altcuiva, singurele obstacole care mă fac să intru în cochilie sunt prejudecățile și catalogările.

Și nu cred că fac parte din vreo specie aparte de extratereștrii. Așasar…înclin să cred că semenele mele, mai tinere, mai în vârstă, mai deschise la minte sau mai încuiate chiar, toate au tentacule de melc. Și exploreaza până ….se blochează.

Explorările ar putea duce pe culmi ale fericirii, însă…îmi pare rău să vă spun, nu prea știți să încurajați.

N-am întâlnit până acum vreo pudică care să nu-mi recunoască (chiar și îmbujorată) că i-ar plăcea să fie trântită de perete, luată de păr și iubită animalic, că…așa zice specia. Suntem totuși mamifere.

Dar vedeți voi, fetele cuminți nu cer, ele primesc. Sunt răsplătite.

Cele ce vă cer sunt catalogate. Sau…chiar…refuzate?

Apoi tot voi, vă declarați intimidați. Și uite așa avem o lume plină de cochilii cu melci lipicioși (și poate delicioși) în ele.

Poate de aici și vorba cu muștele, mierea și oțetul.

Mă scuzați că folosesc atât de multe analogii culinare, dar îmi justifică alegerea de-a numi femeia gospodină în dormitor.

Târfele se plătesc, apoi dispar. Iar doamnele strâmbă din nas dacă nu ai clasă. Și…să fim serioși, cine vrea clasă în dormitor?

Adevăruri cu lehamite

N-aș fi bănuit vreodată că voi ajunge să-mi fie râsul atât de natural si lejer. După ce ani de zile am făcut cută în frunte privind lumea îndoielnic (ok și din cauza faptului că nu suport lumina, dar na...) azi îi zâmbesc încrezător. Nu că m-aș considera superioară (e drept că-s și arogantă) ci pentru că reușesc să înțeleg...cam tot ce e de înțeles. Și aleg să zâmbesc.

Am citit zilele trecute un articol prea feminin despre niște rahaturi care se presupune că te fac specială  odată cu mirobolanta vârstă de 30 de ani. Mă enervează tâmpeniile astea feministe menite să mă facă mai confortabilă cu vârsta mea. Da, am 30 de ani. Mai bătrână decât păsăricile de 25, mai experimentată decât cele de 27 și mai împăcată cu viața mea.

DAAAR asta nu datorită căcaturilor motivaționale sau a faptului că nu-mi arăt vârsta. Că nu te pocnește niciun zen între ochi odată ce ai împlinit un număr de ani. Ci pur și simplu ai avut mai mult timp la dispoziție să trăiești. Este logică pură dragelor și chiar dragilor.

Aș vrea să fiu heităriță și să scriu despre chestiile care mă fac pe mine mai șmecheră acum, ajunsă la anii ăia ce se vor a fi cei mai frumoși din viața-mi, însă... nu-i chiar așa. Și la 20 de ani e faină viața. Și la 25 și la 29. Și..surpriză, la 30 nu se moare, așa cum credeam când aveam 14.

La 30 de ani...te doare în cur. La figurat, că la propriu...e nasol. La 30 de ani, în cazurile ideale (că idealizăm de dragul poeziei) se presupune că ai trăit niște chestii și ai mușcat puțin din țărână. Deci nu ești mai deșteaptă pentru că îți cade inteligența din pom, ci ești doar dacă transpiri în metrou citind o carte, muncind la birou minim 8 ore, ținând ochii deschiși și urechile pe recepție. Bătrânețea nu aduce înțelepciune chiar în toate cazurile.

Voința și ambiția și munca la pătrat aduc înțelepciunea. Și chiar greșelile. Lecțiile alea pe care le înveți dând cu capul de podeaua din baie și întrebându-te “de ce mi se întâmplă mie asta, sunt un om corect, nu merit…”. Ba meriți. Și cât ai să visezi destine, suflete pereche, karma, noroc, soartă….sau alte bomboane de pe alte colive…o să ți-o cam iei în freză :)

Viața e atââât de simplă, oricât de grea ți s-ar părea ție de fapt. Trebuie doar să-ți pui imaginația la contribuție. Să vezi cu ochii minții cel mai negru scenariu și să te ferești de el.

Ah…și să lupți. Da’ lupta-i bună, antrenează demonii ăia din creierașu-ți.

Bun. Și ai ajuns la 30 de ani (când oi avea mai mulți v-oi spune cum e) și zâmbești. Nu te mai interesează musai cum se uită lumea la tine ci te interesează cum te uiți tu la ea. Sper din suflet că o privești fiind elegantă, îngrijită, cu “sufletul“ (ăla din creier) intact.

Realizezi muuult mai repede ce îți place și ce nu-ți place, ce ți se cuvine și ce nu ți se cuvine, ce meriți și ce nu meriți. Realizezi muuult mai repede care sunt șansele de eșec și prefer să nu visezi la cai verzi pe pereți (erau frumoși la 23, desenați pe peretele lui gagică-tu, dar acum…îi vrei pe ăia din manej) și să nu începi bătălii nesemnificative.

Ah…și…mai e ceva. La 30 te întrebi mereu ce câștigi? Că…așa e logic. Dacă am exista de dragul inorogilor și-al curcubeelor...n-ar mai exista evoluție.

Deci…înainte să te arunci cu capul înainte lăudându-te că ești curajoasă și spontană și rebelă și specială…întreabă-te (și fii sinceră, că altfel e doar o bulă de săpun) CE câștigi.

Miza contează.

Bărbați

E greu după aproape 7 ani de blog și o minte neliniștită să mai găsești un subiect despre care nu ai scris încă sau pe care nu l-ai dezbatut.
Dar, despre bărbați doamnelor și domnilor...n-am scris pana acum. Saaau, nu așa, să le dedic un întreg articol, fără să țintesc înspre bărbat anume.
Nu sunt o feministă. Din contră, nu-mi prea plac jocurile muierești. Nu suport femeile care-și leagă măgarul de gard, mă enerveza neajutoratele care depind de o relație sau care lasă o relație să le definească personalitatea.
Așa că, de cele mai multe ori îmi place judecata masculină. E simplă, are o logică mai puțin alambicată și o găsesc corectă.
Vorbesc aici despre bărbații care știu ce înseamnă onoarea, nu despre cocoșii care umblă cu listuță în portofel și scopul lor în viață e să mai bifeze ceva.
La bifat...putem face maratoane dragilor, atât noi cât și voi, mai ales în vremurile astea când trebuie să vă fim egale.
Nu sunt de acord cu egalitatea asta chiar din toate unghiurile. Și o spun eu, un cal rebel căruia nimeni n-a reușit vreodată să-i pună șaua.
Totuși, aflați că nu contează egalitatea asta, chiar dacă noi cotcodăcim sus și tare că ne trebuie.
Nu vă vom studia atât de mult când intrați în viețile noastre, însă puteți să fiți siguri că vă vom analiza molecular atunci când ieșiți.
Și...sper că știți că noi vă umplem de glorie sau de rahat. Ne rămâne responsabilitatea faimei voastre post-relație. Și nu vorbesc aici despre talentul vostru într-ale amorului, acela poate fi laudat sau anihilat dintr-un schimb simplu de priviri între noi, femeile. Vorbesc despre titlul pe care vi-l alocăm.
Vă numim bărbați. Dacă sunteți. Sau vă numim vibratoare umane. Sau vă numim băieței.
Vă numim bărbați atunci când ne-ați convins că egalitatea între sexe e un bullshit și ne-ați făcut să ne simțim protejate.
Vă numim bărbați atunci când ieșind dintr-o relație cu voi nu suntem un morman de complexe și n-avem nevoie de pansamente masculine care să ne facă să ne simțim frumoase.
Vă numim bărbați atunci când ne demonstrați că sunteți mai curajoși decât noi și că ne înțelegeți durerea sau furia sau confuzia dar asta nu vă sperie. Din contră, vă face să vă simțiți bine că ne puteți fi alături și chiar ne puteți vindeca. Fără să fie vina sau responsabilitatea voastră. O faceți pentru că sunteți bărbați.
Vă vom ține minte de câte ori ne oferiți scaunul, ne aduceți o floare, ne deschideți o ușă sau ne oferiți jacheta voastră. Și nu când o faceți ca să ne impresionați cu asta, ci când o faceți pentru că AȘA sunteți voi: bărbați.
Nu doar că vă vom ține minte, dar vom și spune prietenelor noastre despre voi și le vom ajuta să-și ridice standardele. Nu vă vom ține minte jocurile și flirturile gratuite.
Nu vom fi impresionate de listele voastre lungi de cuceriri. Nu vrem să vă convingem să vă asumați riscuri și nici să negociem o relație cu voi ca la piață, sperând că n-o sa existe nimic negativ. Nu vrem să vă fie frica de noi, nu dorim să vă sufocam sau să fim trofee de pus pe etajeră.
Suportam o sinceritate dureroasă mai bine decât o minciună frumoasă.

Acum depinde doar ce vreți voi. Sau, de la cine. Pentru că...așa cum există bărbați și băieți și vibratoare, există femei, fetițe sau cățelușe.
Poate vă plac fetițele. Sau poate cățelușele.
Voi știți.

Eu as fi barbatul perfect

Un bun si vechi prieten de-al meu mi-a spus asa: "Am cunoscut la viata mea sute de femei, am trecut prin zeci de relatii si nici-nu-mai-stiu cate aventuri. Pot sa-ti spun ca am avut femei frumoase, mai putin frumoase, fitoase, destepte, de toate. Dar, cu siguranta n-am intalnit nici macar o singura femeie normala la cap".
Mi s-a parut atat de amuzanta dar si atat de adevarata concluzia omului. Apoi, mi-am dat seama ca eu as putea fi barbatul perfect.
Daca, peste noapte m-as transforma in barbat, categoric as putea sa inteleg nebunia oricarei femei. Pentru ca...intradevar, fiecare femeie are doza ei unica de nebunie.
As putea sa-i ofer spatiu si atentie in proportiile perfecte, astfel incat sa nu se simta data la o parte dar nici sufocata. As putea sa-i spun exact ce vrea sa auda citind pe chipul ei, dincolo de orice masca.
As fi barbatul ideal, Don Juan-ul poet pe care toate femeile doresc sa-l aiba macar o data, iar apoi se despart de el, fara remuscari, constientizand chiar ele ca un astfel de barbat nu trebuie incatusat ci impartit.
Femeia ar sti din primul moment ca o doresc si ca-i astept primul pas. N-as fi barbatul vanator care isi fixeaza tinta si pana nu o rapune n-are liniste. As lasa-o pe ea sa fie prada si vanator in acelasi timp, ar sti ca eu (barbatul) exist, ma poate folosi in orice rol viseaza.
Femeile adora controlul. Adora sa detina controlul si adora sa fie controlate. Iar barbatii nu inteleg aceasta complexitate.
Femeile nu gandesc in propozitii scurte si tot ceea ce spun are un inteles ascuns. Eu as putea sa-l deslusesc. Ea mi-ar spune ca-i e somn, eu i-as raspunde ca vreau s-o privesc cand doarme. Amandoi am stii ca mintim. Ea n-ar vrea sa doarma, eu as vrea sa fac dragoste cu ea.
Dar, amalgamul acesta de minciuni nevinovate cu iz de flirt le face pe femei sa-si lepede orice urma de ratiune si sa se indragosteasca.
Iar...femeile indragostite sunt femei nebune.
I-as spune ca sunt un barbat egoist, i-as spune ca n-are cum sa ma sature, as lasa-o sa-mi vorbeasca despre orice, fara sa inteleg nimic, dar straduindu-ma sa tin minte cate ceva.
N-as incerca deloc sa construiesc o lumea "a noastra". As prefer sa-i respect lumea ei si s-o conving sa imi accepte lumea mea.

I-as arata toate defectele mele fara sa vreau sa o sochez. I-as complimenta defectele pentru ca o femeie complimentata este o femeie care vrea sa evolueze. As face-o sa se simta ocrotita, pentru ca doar in acest mod m-ar putea vedea ca pe un erou.

I-as excita mintea pentru ca o femeie se excita mai intai in creier. Cati dintre barbatii de azi stiu oare ca o femeie stimulata intelectual devine amanta cea mai pasionala?

As ruga-o sa-si imparta cu mine toate tabieturile pentru ca doar asa va renunta inconstient la ele. I-as arata cerul, i-as culege flori si as face-o sa planga. Da, sa planga. O femeie care plange de emotie este o femeie care iti va apartine mult timp.

Da...cred ca as putea sa fiu barbatul perfect, macar pentru o zi :)

Femeia perfecta e cu happy end

:)
Revedem (amandoi) serialul House MD pentru ca ne era dor de umorul acid al protagonistului si, in plus, ne stimulam ipohondria acuzandu-ne reciproc de toate bolile din lume. Da, ne tinem in priza, ce mai :)
Anyways, pentru ca orice lucru bun o da mai devreme sau mai tarziu in bara, acest serial are un episod dedicat multi-femeilor de succes. Doctorita, directoare de spital, proaspata mama adoptiva si iubita pasionala este pusa in prim plan pentru a da un dram de speranta spectatoarei ce vrea sa "Se poata!".
Sa ma judece wonder-women-urile de pretutindeni care-si sacrifica viata construind cariera si culmea, reusesc miraculos sa transforme ziua intr-una de 48 de ore, 24 la job, 3-4 la sala, restul cu plodul si inca doua minute facand amor salbatic (pentru ca DA, atunci cand esti wonder-woman n-ai nevoie de mai mult de doua minute ca sa simti placerea maxima).
Nu zic ca nu se poate sa fii bun la job, sexy in timpul liber, matern/patern cu aia micii si pasional de la brau in jos atunci cand e cazul. Doamne Fereste!
Acum insa, astept sa-mi spuneti voi, astia cu mai multi prieteni decat mine, DACA ati cunoscut vreo super-femeie perfecta pe toate planurile. Si da, exageram. Vreau sa cunosc femeia care da stingerea la firma, ajunge acasa si reuseste cumva sa fie mama eroina, apoi mai prinde 4-5 ore de somn in care reuseste sa-si regenereze fizicul de invidiat; dis-de-dimineata isi face constiincioasa exercitiile (altfel nu-mi explic super fizicul), apoi da un nou sens zilei celui mic, apoi re-devine amanta memorabila a iubitului sau si apoi e fresh, desprinsa din reviste, sa inceapa o noua zi la birou.

Pentru ca eu daca dorm mai putin de 8 ore pe noapte am crima in priviri, merg impleticindu-ma pana la bucatarie si-i pun lui Nemo un cartof in bolul de mancare, in loc de crontonele. Apoi incerc sa ma spal pe dinti cu fond de ten. Apoi incerc sa fiu seducatoare cu sotul meu dar cand il iau in brate ma ia somnul si mai adorm vreo 15 minute.... Imi dau seama ca mai am 10 minute sa ies din casa si "decid" brusc sa ma imbrac lejer in jeansi, sa ma incalt cu tenisi si sa mizez pe frumusetea naturala a lipsei de machiaj si a parului prins in coada. O zi la birou, desi imi iubesc jobul si colegii, poate sa ma oboseasca uneori cat pentru o saptamana intreaga iar seara la sala, recunosc, imi dau ultimul dram de suflare. Cand ajung acasa si fac putina ordine o mai fac si de ochii soacrei, iar gatitul ala delicios cu laude se intampla mai mult in weekend. Si n-am inclus deloc copilul, nici macar n-am loc sa ma gandesc la asta!
ESTE POSIBIL sa ma trezesc odihnita, sa ma fac frumoasa, sa-mi iubesc cu foc barbatul si sa stralucesc la munca iar apoi sa ma fac apetisanta la sala. Dar nu zilnic. Ca nu-s perfecta.

Asta e concluzia dezamagitoare de azi: eu nu sunt femeia perfecta :)
Dar vreau s-o cunosc!

Marcarea teritoriului (la femei)

Am vazut un stand-up comedy in care se vorbea despre motani si cum isi marcheaza ei teritoriul (traduc) : "se plimba de colo-colo spund al-meu, al-meu,(engleza: mine-mine) imprastie cate un strop de pipi peste tot".

M-am amuzat copios - ma intreb ce probleme psihice are Nemo - motanul meu nu si-a marcat niciodata teritoriul...
Femeile isi marcheaza teritoriul.

Intotdeauna.
Cel mai amuzante mi se par masinile acelea pline de jucarii de plus roz iar soferul este un mascul feroce cu brate tatuate.
Cu siguranta "decoratorul" masinii a vrut sa transmita un mesaj... "e moale si pufos" ; "in dormitor poarta ciorapii mei cu lipici", "culoarea lui preferata e roozz".
Intotdeauna o sa "uitam" ceva la voi in baie. Depinde doar de personalitatea noastra. Daca o femeie isi "uita" tampoanele in baia unui barbat...ei bine...e nesimtita :) Saaau vrea sa spuna ca are o relatie extrem de serioasa, sex, dragoste, tot! "Imi permit sa-mi las cutia de OB-uri in baia lui, am trecut deja de timiditaturi."
Femeile isi lasa parul in casa unui barbat. Nu sunt misogina, dar hai sa fim sincere...doamnelor...cate dintre voi recunoasteti deschis ca naparliti? "Daaa...nu-mi ingrijesc podoaba capilara, ti-am umplut chiuveta de fire lungi si rosii..." Pe langa faptul ca e un obicei dezgustator, aceasta marcare de teritoriu e una puerila!
Fardurile noastre au MICROparticule de sclipici - se cheama "supershine" - care raman impregnate in buzele, barba, mustata, obrazul, urechea, voastra pana la 8 ore! Si tot noi stim sa ne uitam pe bucatile voastre de piele dupa aceste particule.
Socant? Tot noi reusim sa le DEOSEBIM pe ale noastre de ale altei femei!
Din gama intamplarilor ridicol de unice ; am intalnit odata un cuplu imbracat in aceleasi culori! Ea purta o bluza din satin verde si o fusta scurta alba iar in picioare avea niste sandale verzi. Blonda. El purta o camasa din matase verde (aceeasi nuanta) si o pereche de pantaloni albi (acelasi material ca si minijupul) iar in picioare...pantofi sport (ati ghicit) verzi. Ah - vopsit blond!
Erau atat de asemanatori incat daca n-ar fi fost un cuplu ar fi putut trece drept siamezi.

Era o vreme cand in cuplurile de indragostiti se purtau medalioane la fel....azi acestea par injositoare...Cu toate acestea ai sa mai gasesti cate un biet purtator de inel "ca al lui gagica-sa" pentru ca "noi ne iubim" si evident noi-ul suna atat de bine memorat incat imi aduce aminte de "l-ati vazut cumva pe Zdreanta?" recitat plin de emotii sub ochii tovarasei educatoare.

Singurul lucru la care n-am sa comentez niciodata sunt tatuajele identice. Daca sunt bine facute si reprezinta o idee originala. Spun un nu hotarat codului numeric personal (in araba) sau numelor proprii (ion+maria=love).

Stiu ca partea feminina este incredibil de inventiva si va dispune de metode de marcare a teritoriului pe care mintea mea in acest moment nici nu le poate vizualiza.

Nu sunt absurda sa consider orice mic amanunt gravitand in jurul lui ca fiind un "semn" , insa trebuie sa va recunosc doamnelor, domnisoarelor ca marcarea evidenta a gradinii - "atentie -caine rau" - nu va face decat sa reprezinte adevaratele voastre complexe.

Ofera-i libertate atat cat isi doreste - daca va alerga la cules de nuferi (de pe trupuri mititele de gheise japoneze) - e clar c-ai fi petrecut o viata militara, pazindu-l cu pusca ca pe un detinut.

Daca-i plac bujorii tai, eu zic sa-i dai dulceata de trandafiri.

Nu prea multa, ingretoseaza.

P.S. Astept de la voi exemple de situatii cu femele in calduri marcandu-si teritoriul :)

Sunt o femeie ON LINE :)

Azi m-am upgradat pe internet.
Am actionat IT :)
In creierasul meu de blonda (artificiala) piticii internetului sunt roz, si in functie de cat de repede alearga ei avem internet de mare viteza.
Sunt mandra posesoare a multiplelor identitati/conturi pe site-urile si in comunitatile de femei de pe internet.
Pana acum am activat mai mult pe eva.ro (portal interactiv dedicat femeilor) care este pe locul intai in trafic.ro.
Mi-am refacut profilul pentru petocuri.ro (cea mai selecta comunitate de femei) deoarece au o revista lunara destul de interesanta care pana acum...era trimisa... pe o alta adresa. (Si e chiar pacat sa folosesti o revista glossy pe post de hartie igienica :) )
Dupa ce-am dat piept (92 cm mai nou) cu aceste doua universe femeiesti setea mea a devenit de necontrolat...
Next stop: cosmopolitan.ro (site despre si pentru femei cu sfaturi utile, trucuri de frumusete, moda si lifestyle). Am devenit cosmo girl! Glamour baby!
Dar o femeie trebuie sa fie puternica, pe langa toate celelalte...asa ca am poposit pe la tabu.ro (cel mai curajos site de femei) unde mi-am creeat profil blond.
Cel mai dragut mi-a parut site-ul ele.ro (un portal pentru femeile care au ceva de spus).
Ele.ro mi-au dat ocazia sa-mi exprim trei dorinte... O ferma de animale ; Fericita si Iubita ; Sa vizitez India!
Escapada online a continuat pe lady4ever.ro (cel mai bun site de cumparaturi online pentru femei) unde a fost musai sa ma inregistrez, la un asemena slogan. Shopping baby!
Ca sa nu uit pe ce planeta traiesc, am aterizat pe mayra.ro (mayra - traieste urban, cool, sexy!) pentru ca pana la urma am nevoie de sfaturi...urbane? Cool si sexy...sunt by default, dar deh!
Cei de la garbo.ro (ladies only) m-au convins sa recomand site-ul prietenelor mele. Cinci la numar. De ce? Ca sa castig o lenjerie intima foarte senzuala "acum in apropierea Sfantului Valentin". Zis si facut.
Din colectie nu putea sa lipseasca divahair.ro (Portal dedicat îngrijirii părului). M-am distrat in coaforul virtual, mi-am pus poza si m-am testat cu vreo cinci tunsori. Am ajuns la concluzia ca actuala-mi vine cel mai bine.
Ultimul dar nu cel din urma este lumene.ro (the secret of arctic nature) unde m-am plimbat gura-casca prin paginile pline de cosmetice arctice. Aveau si concurs, nu l-am castigat, dar am comandat toate mostrele gratuite.

Dupa toate aceste plimbari prin comunitati virtuale pline de minunatii si sclipici, mi-am gasit mailul plin de confirmari si mesaje de bun venit.Politicosi domle!

Sabbra e online :)
Sa-mi fie de bine!

Arta seductiei

ta na na na!

Am fost aseara la un seminar...de...dating! "Dating", mai pe romaneste a agatza. Participantii fiind membrii site-ului www.therealman.ro .
Am ajuns acolo printr-o conjunctura pe care n-am s-o dezvalui :) de data asta (si nu numai) deoarece sunt de partea celor ce isi doresc anonimatul. Eram oricum invitata pe post de observator.
Trainingul nu se adresa femeilor, ci (ati ghicit) barbatilor.
M-am gandit ca ar fi amuzant sa particip si sa aflu din culise, ce mesaje le sunt transmise celor nefamiliarizati cu arta seductiei.
Recunosc, initial nu-mi venea sa cred ca exista astfel de seminarii/traininguri pe melagurile noastre...daramite participanti.
Am fost surprinsa de prezenta open minded din locatia cu pricina. De altfel eram curioasa cine ar avea nevoie de educatie intr-ale agatatului cotidian (agatat imi pare totusi un termen vulgar si n-am sa-l mai folosesc).
Personajele in cauza, m-au surprins prin modul de gandire, aspectul si inteligenta lor. Si atunci ce probleme aveti dragilor cu fetele? Ei bine...timiditatea. Saaaau...lipsa de experienta. Sau...fear of commitment.
Speakerii, patru la numar, au prezentat pe rand cateva modalitati, numai bune de pus in practica prin care cursantii pot depasi aceasta stare incipienta de timiditate sau nestiinta intr-ale interactionarii cu femeile/fetele.
Primul discurs a relevat pas cu pas traseul unei prime intalniri ; de la cum o obtii, la ce trebuie sa faci in timp ce, sau cum iti asiguri (ca barbat) o a doua intalnire.
Eu (si inca doua fete prezente) am oferit pareri pro sau contra referitoare la aceste metode, aplicate, aplicabile, in raport cu ce am experimentat.
Am invatat asadar :
- ce au de facut barbatii la prima intalnire? Si credeti-ma fetelor, daca ar pune in practica ceea ce li s-a predat, ati fi toate incantate!
- cum se aplica detasarea in lupta cu timiditatea?
- ce planuri de viitor au trainerii pentru cursantii lor? Fetelor, nu stiu daca sa va dezvalui sau nu...veti fi surprinse daca va intalniti cu unul din ei, pe strada, in club, in bar, intr-o cafenea...
- cum reactioneaza femeile si de ce? In anumite cirscumstante, exemplificate de altfel. Concluzia fiind "Femeile sunt diferite de noi. Daca ne descurcam cu ele, nimic altceva nu e prea dificil"
Pe langa ideea de baza a acestui seminar, a fost o discutie libera cu pareri, opinii, intamplari si puncte de refer in ceea ce priveste actiunea interumana.
Sincer, ma bucur ca am participat. Aveam o impresie ciudata despre... (am zis ca nu mai zic) agatat :) Nu mi-am schimbat-o. Insa ma bucura ca exista oameni care incearca sa schimbe conceptia si mentalitatea vulgara a acestui fenomen. Oamenii interactioneaza! Am fost obisnuiti cu tehnici si replici care transformau interactiunea intre sexe intr-un sport de genul "care pe care".
Daca se va putea vreodata transforma acest concept intr-unul civilizat, de bun simt, si uman probabil ca nu vor exista atat de multe depresii si frustrari sentimentale.
Evident, nu-mi doresc o societate in care oamenii se "cupleaza" pe strada, in parcuri, in baruri, de dragul reusitei sau aplicand o metoda standardizata. Daaar...oricum ei incearca! De ce sa fluiere dupa tine pe strada, sa urle "pepushe bem o ciorbitza?" sa-ti traga o palma in dos, sau sa saliveze in decolteul tau? De ce sa nu te abordeze haios/civilizat, si sa-ti accepte refuzul (daca e cazul)?

Le urez succes baietilor, si la cat mai multe fete :)

Cat despre mine...I'm off the market :) And proud to be :)

Cursuri organizate de Ministerul Sanatatii in colaborare cu Ministerul Educatiei si Invatamantului

(nu sunt deloc originala, textele de mai jos nu-mi apartin, insa sunt extraordinare, si vreau sa le impartasesc aici cu voi)

Curs special pentru barbati
Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau.

Program: 4 module dintre care unul obligatoriu:

Modulul 1: (curs obligatoriu)

1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)

2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)

3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport

Modulul 2: Viata in doi

1. Sa am copii fara sa devin gelos (pe ei) (50 ore)

2. Sa nu mai zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)

3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)

4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc nici o data singuri pana la dulap
(800 ore)

5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)

6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez

Modulul 3: Timpul liber

1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de doua ore (exercitiu practic)

Modulul 4 : Curs de bucatarie

1. nivelul 1 (incepatori) : Electrocasnicele : ON deschis ; OFF inchis

2. nivelul 2 (avansati): prima mea supa instant fara sa ard cratita

Exercitiu practic: fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV

Din ratiuni de dificultate si de intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.

Tema 1: Calcatul, acest proces misterios: de la masina de spalat pana la dulap

Tema 2: Riscurile umplerii tavii pentru gheata (demonstratie sustituta de diapozitive)

Tema 3: Tu si electricitatea. Avanta je le economice de a angaja personal calificat pentru reparatii (chiar si cele elementare)

Tema 4: Ultima descoperire stiintifica. A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie. (Practica laborator).

Tema 5: De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea

Tema 6: Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa veceu. Expozitii cu tema "generatia spontana"

Tema 7: Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinta cu Universitatea Harvard)

Tema 8: Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)

Tema 9: Masina de spalat, acest mare mister din casa.

Tema 10: Diferente fundamentale: cosul pentru rufe murdare si podeaua (exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)

Tema 11: Barbatul in scaunul pasagerului. Este posibil sa nu vorbeasca sau sa se agite compulsiv in timp ce ea parcheaza?

Tema 12: Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta

Curs special pentru femei

Tema: Dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna.

Scop: Participantele vor fi confruntate cu o experienta fascinanta (folosirea creierului).

Conditii: Vointa de a invata ceva nou (chiar daca se va dovedi a fi ceva greu)

Durata: Brunete 1,5 luni fiecare modul
Roscate 3 luni fiecare modul
Blonde 6 luni fiecare modul
Cursul contine 4 module

Modulul I

1. Acceptarea soartei: m-am nascut femeie

2. Cunoasterea locului de desfasurare a vietii: bucataria

3. Cum pastrez ordinea in poseta? (sub control strict)

4. Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore: notiuni elementare

5. Pastrarea limitelor: Cum ma machiez corect

6. Curs de programare I (toate categoriile): folosirea cuptorului cu microunde

7. Curs de programareII (numai brunetele si roscatele): Videorecorderul

Modulul II

1. Ecuatia cu o necunoscuta: Automobilul

2. Exercitii de dinamica grupului: Ce trebuie sa fac cand stam in masina

3. Parcarea, ParteaI: Notiuni elementare

4. Parcarea, Partea II: Manevre

5. O adevarata provocare: Frana si acceleratia.

6. Cutia de viteze. Descriere completa (pentru blonde numai cutia automata)

7. Folosirea corecta a semnalizatorului.

8. Notiuni elementare de fizica: Corpuri in miscare

9. Adevaruri optice: Luminile rosie, galbena si verde ale semaforului.

10. Curs special: Parcarea in garaj.

11. Ecuatia cu mai multe necunoscute: Cutia de scule

12. Curs de supravietuire I: Unde se afla lumina de avarie

13. Curs de supravietuire II: Schimbarea unui cauciuc

14. Curs de supravietuire III: Schimbarea mai multor cauciucuri (Da, este posibil!!)

15. Curs de supravietuireIV: Verificarea cu succes a nivelului uleiului si a apei.

Modulul III

1. Notiuni elementare: Nici o cucerire a tehnicii moderne nu ma va putea ridica la nivelul barbatului

2. Vocabular I: Definitia cuvantului "DA". Corectarea exercitiului "Esti gata?"

3. Vocabular II: Definitia notiunii "5 Minute"

4. Sociologie: Fotbalul nu este un sport ci o religie.

5. Drept cetatenesc si morala I: Discutii barbatilor despre tema fotbal

6. Drept cetatenesc si morala II: A nu te amesteca nicicodata in aceste discutii

7. Cum evit intrebarile inutile (de ex. "Ma iubesti?", "Sunt frumoasa?", "Am ceva special?")

8. Adevaruri zilnice: Si femeile ragaie, exercitii in grup.

9. Adevaruri zilnice: Barbieritul (curs intensiv pentru brunete): Partea arbateasca a femeii

10. Comportamentul la cumparaturi: Cardul Visa, Definirea notiunii de limita de suma

11. Comportamentul la cumparaturi: Si eu pot cara naveta de bere

12. De ce mama nu e binevenita la noi? (1000 de studii de caz)

Modulul IV

1. Telefonul: Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup: 4 femei/telefon(nu uitati sacul de dormit)

2. Machiajul: Metamorfoza femeii

3. Terapie TV I: Si fara telenovele se poate trai!

4. Terapie TV II: Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate

5. Eu si corpul meu: Legea gravitatiei

6. Oglinzile nu mint: Ma accept asa cum sunt.

De ce iubesc femeile? (cu drag pentru Amal)

- pentru ca pot!
Nu ma refeream la mine :) Eu iubesc femeile pentru ca sunt mai frumoase decat barbatii.
Ce anume sta ascuns in pantecul fiecarei femei?Sau intre coastele ei? Sau in circumvolutiunile ei?
O voi cita pe autoarea mea preferata care spunea ceva de genul "Eu cand iubesc iti dau totul, casa mea, vecinii mei, cainele meu, si daca nu e de ajuns atunci imi vand vecinii, imi vand cainele si iti dau banii pe care i-am obtinut" e un citat aproximativ, deoarece nu gasesc pagina din carte pentru a reda exact continutul.
Tot ea mai spune "Dependenta e semnul distinctiv al oricarei povesti de dragoste pasionale. Totul incepe in momentul in care obiectul adoratie tale revarsa asupra ta o doza ametitoare si halucinogena din ceva ce nu ai avut niciodata curajul sa recunosti ca ti-ai dorit - un amestec de droguri afective, o cursa infernala a dragostei. Apoi tanjesti dupa atentia neconditionata a celuilalt cu obsesia insatiabila a oricarui drogat. In lipsa drogului, te imbolnavesti subit, o iei razna, devi depresiv (pe langa resentimentele care te incearca fata de cel care ti-a incurajat dependenta inca de la inceput si care acum refuza sa te mai aprovizioneze cu marfa de calitate de care ai atata nevoie - pe care sigur o are ascunsa pe undeva, fir-ar sa fie, pentru ca pe vremuri o primeai si gratis de la el)."
Ce ma amuza pe mine este similitudinea oricarei iubiri feminine. Masochismul care imbraca intr-un final dragostea purtata de-o femeie... Nu stiu cum iubesc barbatii sau cat seamana iubirea lor cu a noastra, insa stiu ca prea putini ar fi capabili sa descifreze cu adevarat sentimentele unei femei.
Exista o tipologie demna de redactat: femeia indragostita. Femeia care respira iubire, femeia care iubeste cu fiecare milimetru din corpul ei de femeie. Ea care tanjeste dupa mirosul lui, ea care se imbraca cu vocea lui, ea care nu doarme pana nu-i aude lui respiratia odihnita de somn, ea care se trezeste si-l priveste dormind pentru a-l adora in liniste...
Ea care e frumoasa in fiecare dimineata, chiar daca asta inseamna sa se trezeasca devreme sa-si faca dus, sa-si parfumeze corpul, sa se machieze pentru a arata in prima secunda dupa ce isi deschide ochii, proaspata si plina de viata...
Aici ar fi trebuit sa deschid o paranteza pentru carcotasii care imi vor amintii de femeile cicalitoare, femeile isterice, geloase, posesive, infidele, dizgratioase, reci, avare, etc. Dragilor...despre ele puteti sa scrieti voi. Eu vorbesc despre femeile frumoase!
Sa vorbim putin despre limitele unei femei indragostite: - nu exista -
Ajungem sa ne hranim cu propriul masochism de indata ce "doza de afectiune" ne este redusa.
Imi spunea o buna prietena: "Cristina tu il iubesti pe el, mai mult decat te iubesti pe tine!el se iubeste pe el, mai multe decat te iubeste pe tine.El este de doua ori mai iubit..." Nu am inteles atunci nimic. Cum as fi putut? Plangeam pe fiecare umar disponibil si solicitam privind in gol orice sfat. Si culmea...n-ascultam nici unul. Nu-mi ascultam nici mintea, nu-mi ascultam nici sufletul pentru ca mintea era revoltata si sufletul meu era in mii de bucati.
Dependenta mea era una puternica,nevrotica care nefiind alimentata ma introdusese intr-un sevraj violent. Nu mai conta nimic. Vroiam sa-mi fie alimentate simturile. Mirosul, vazul, auzul...
Ajungem sa ne imbolnavim...sa devenim maniaco-depresive, sa ne dezvoltam obsesii care se transforma lent...dar sigur...in sechele.
Ajungem sa oferim noi iubire...sa inlocuim chiar si partea pe care ar trebui s-o primim. Iubim atat de mult incat iubim in locul lor.
Boala se agraveaza cand incepem sa iertam. E un joc pervers al iertarii. Te iert, ii pun punct, te iert, ii pun punct. Aproape ca iti doresti ca EL sa te paraseasca pentru ca tu nu esti in stare si nu vei fi niciodata in stare sa pleci, sa te rupi, sa fugi.
Te uiti in oglinda doar ca sa-ti reamintesti ca existi, ca ierti, ca tanjesti, ca iubesti.
Invitabilul se intampla si ne trezim goale, sleite, bolnave, in mijlocul lui nicaieri. Povestea s-a incheiat, nu mai conteaza daca ti-ai adunat toate puterile si i-ai pus punct, sau daca intreg universul a contemplat spre a ucide aceasta poveste. Incerci sa-ti ridici privirea, sa aduni dramul de viata din tine si sa faci un pas...inainte..inapoi...nu mai conteaza. Nu poti... Nu poti, ai vrea sa zaci acolo, in mizerie si suferinta, sa nu vezi sa nu auzi, si mai ales sa NU simti.
Sa nu simti, sa nu gandesti. Crezi ca in locul acela din pieptul tau nu mai e nimic, poate doar cenusa, insa daca e atat de gol cum il crezi de ce naiba te doare pana la lacrimi?
Asta e...drama...postmortem, asa o numesc eu. Daca atunci ar veni cineva si ti-ar spune "Va fi bine!Crede-ma pe cuvant, vei trece si peste asta, pentru ca esti puternica, pentru ca esti frumoasa, pentru ca esti desteapta, si pentru ca nu de fiecare data cand ai sa iubesti o sa te si doara" ce-ai spune?
Femeile sunt frumoase cand iubesc, si sunt frumoase si cand sufera din iubire. Cand iubesc le infrumuseteaza sentimentul de implinire pe care-l poarta ca o aura. Cand sufera le infrumuseteaza dorinta de-a lupta si de-a trai pentru dragoste.
Eu nu cred in jumatati, sau in suflete pereche, sau ca oamenii se potrivesc pur si simplu, eu cred ca oamenii se invata, oamenii ajung sa se completeze, ajung sa formeze un puzzle dupa ce se cunosc si se accepta.
Nu pot sa impartasesc din experientele mele pentru a fi de folos cuiva, poate pentru ca fiecare are un stil individual. Fiecare trebuie sa-si traiasca si sa-si invete lectia. Pot doar sa va spun ca odata ce deschideti ochii cu adevarat...veti vedea o alta lumea, una in care aveti acces nelimitat la orice...chiar si la o noua...iubire!
Pentru ca se poate!