Oamenii care vin și pleacă din viețile noastre de parcă am fi cu toții gări.
Există și oameni care reușesc să se auto-modeleze și să le iasă bine. Dar...parcă tot avem nevoie din când în cand de retușul cuiva pentru a ne indulci colțurile.
Dacă plastelina din care suntem creați este de bună calitate...va rezista cu succes oricărui modelaj. Pentru că am ajuns să cred că nu se sfârșește niciodată procesul acesta. Suntem în permanență schimbare pentru că altfel am contesta evoluția.
N-o să vă vorbesc despre oamenii care ne mutilează în loc să ne modeleze. Norocul nostru este că plastelina e elastică și lipicioasă. Ne putem reface indiferent în câte bucăți am fost rupți.
Important e să...vrem :)
Am tot întâlnit în ultima perioadă oameni cu "nu" în brațe. "Eu nu pot să fac aia niciodată". "Eu nu sunt în stare de așa ceva". "Mie nu-mi place să...niciodată".
Măi oameni buni! Voi vă dați seama cam câte bariere vă puneți singuri? Cu aceste "nu-uri" în brațe vă tăiați efectiv șansele să întâlniți un "sculptor priceput" într-ale modelajului. Sau să deveniți voi înșivă un sculptor priceput.
Ok, nu pot să fiu superficială și să nu vă mărturisesc că, în acest moment, trec și eu (oarecum) printr-o perioadă cu "nu" în față. Doar că, în cazul meu "nu-ul" nu înseamnă ceva ce nu pot face, ci înseamnă ceva ce nu SIMT că îmi trebuie. Am să vă povestesc altă dată despre nu-ul adresat prejudecăților sociețății.
Aș vrea ca atunci când "stați voi singurei pe wc" (vorba dragei mele Lăcrămioara) să vă gândiți mai mult la lucrurile pe care vi le doriți cu adevărat FĂRĂ să alocați nici măcar o secundă îndoielilor că ați fi capabili. Să nu lăsăm viața să ne silească sau să ne pună în situații limită pentru a lua decizii sau frâiele în mâini.
V-am mai spus că toate dorințele ni se împlinesc? V-o repet :)
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu