Despre fluturi

Când eram mica, la ţară, după câte o ploaie de vară ieşeam la vânătoare de fluturi. Erau nişte fluturi albaştri mititei care mişunau pe deasupra băltoacelor lăsate în urmă de ploaie.
Şi, pentru că nu aveam niciun fel de ustensile de "vânătoare" trebuia să stăm nemişcate minute în sir până când un fluture ni se aşeza în palmă.
N-am ucis niciodată niciun fluturaş, chiar dacă i-am cam chinuit...
Cei mai frumoşi erau aceia cu aripi mari "coadă de rândunică". La doar câţiva metri de casa bunicii mele era o câmpie oarecum sălbatică, iarbă mare, flori de vară şi, bineînţeles, fluturi cu aripi imense, colorate, fascinante. Zilnic pierdeam timpul acolo, ascunsă în iarba înaltă, urmarind fluturii. Pe aceia nu-i vânam, erau oricum de neatins. Îi admiram, contemplam la seninătatea lor, veselia cu care plateau parcă prin aer.
Nu poţi spune despre un future că zboară. Este mult prea seacă o astfel de afirmaţie. Un fluture dansează pe un ritm stabilit doar de el. Aripile lui colorate nu au mişcarea aceea banală de zbor, sus-jos ci, mai degrabă e un tremurat vesel, energic. În universul lui de o zi fluturele dansează cu vântul, se contopeşte cu fiecare floare, este îmbăiat de soare şi alintat de frunze.
O formă de viaţă atât de frumoasă, sensibilă şi totuşi rebelă a reuşit şi încă reuşeşte să capteze admiraţia oricui caută frumosul.
Dacă vorbim despre culori extraordinare ne gândim la aripile lor, dacă vorbim despre a trăi totul la superlativ ne gândim la viaţa lor de o zi, dacă vrem să descriem euforia unei iubiri, plasăm fluturii în interiorul nostru.
Îi descriem, îi urmărim, îi purtăm, scriem poezii cu şi despre ei. Mini-zei coloraţi în faţa cărora rămânem muţi...
Nu ne putem refuza acest drept - acela de-a fi inundaţi de fluturi, aşa cum nici ei nu se lasă copleşiţi de viaţa lor de o zi.
Se nasc dimineaţa, cuceresc dintr-o singură privire şi apoi se contopesc cu pământul din care-au răsărit.
De parcă ar ştii că mor la final de zi, delirează şi dansează etalând cel mai viu ritual posibil. Nu poţi să vezi un fluture şi să te gândeşti că îl vezi doar AZI. Momentul în care te-a captat devine o eternitate. Eternitatea aceea flămândă merită orice sacrificiu.

Merită să-ţi simţi stomacul gol şi flămând o viaţă întreagă dacă există şansa ca o singură zi acesta să fie plin-plin-plin cu...fluturi?