The End

Se întâmplă...am ajuns la finalul lui 2013. Anul în care eu îmi propusesem să descopăr calmul meu şi răbdarea cu mine. Aşa scriam la finele lui 2012.
Ca să fiu sinceră...n-am niciun chef de nicio retrospectivă. A fost un an cu 13 in coadă. Un an lung care a trecut totuşi repede. Un an greu dar care m-a facut puternică.
Am învăţat multe, prea multe. Şi...cel mai important: am început să mă învăţ pe mine. Ceea ce-mi propun să fac şi in 2014. După ce revin din vacanţă . Pentru că merit să-mi încep anul cu o vacanţă :)

Trebuie să vorbim şi de rezoluţii. De obicei "eu vreau-ul" mi s-a concretizat până acum binişor. Aceste rezoluţii mă ajută - dacă le citesc un an mai târziu - să îmi dau seama dacă mai sunt acelaşi om. Azi, când am recitit cele scrise în ianuarie 2012 mi-am dat seama că mi-am împlinit dorinţa fără ca măcar s-o conştientizez :)

Aşasar...în 2014 vreau să fiu mai cuminte :) Mi-am dat frâu liber rebeliunii, mi-am dat voie să ...orice şi a fost bine.
De fapt...pe măsură ce scriu şi citesc ce-am scris mai sus...îmi dau seama că...nu mai pot. Nu pot să-mi pun reguli, nu pot să-mi fac planuri, nu pot să am aşteptări...Nu mă mai caracterizează :)

În 2014 vreau să trăiesc, să călătoresc şi să mă îndrăgostesc. Nu neaparat în ordinea asta...dar...cam astea sunt reperele.
Fără reguli, fără (prea multe) compromisuri, fără aşteptări şi fără planuri. Voi lăsa lucrurile să se întâmple. Asta am făcut şi până acum şi a fost bine. Atât de bine încât nici n-am mai simţit nevoia să mă laud.
Nu vreau să marchez acest an ca fiind un nou început însă cumva...ciudat...asta simt că va fi. Pentru că eu nu mai sunt aceeaşi Cristina.

Dar...vom vedea pe parcurs.

Să ne citim cu bine oameni dragi! La mulţi ani!