Tanara domnisoara sustinea ca ma pricep mult mai bine la a scrie despre metamorfoze existentiale, chestii sentimentale, drame personale, intimitaturi picante, decat la subiecte de interes general cu public larg si vieti normale.
Asa o fi?
E drept, am inceput sa scriu pe acest blog dintr-o nevoie de justificare virtuala, ca o eliberare a constiintei, ca o parere in plus peste toate momentele mele de tacere penibila si absurda.
N-am avut completata o organigrama, un schelet, n-am pornit cu reguli de scris, si teme de abordat...
L-am numit universul meu virtual si l-am umplut de poze si de opinii proprii deoarece mi-am dorit sa-l personalizez cat mai mult posibil, sa fie un fel de reflexie a mea...in coltul acesta de internet.
Am vrut ca blogul sa devina oarecum uman, sa fie plin de cuvinte vii, ca si cum m-as intalni la o cafea cu fiecare cititor si i-as raspunde la intrebarea "ce-ai mai facut?" sau, "ce crezi despre?".
Mi-a placut sa ma joc de-a scriitoarea, sa detin controlul "coltului meu de internet" sa dau din taste si sa-mi simt mintea inundata de idei care n-aveau cum sa sufere cenzura. O fi abuz de putere?
Din joaca, am trecut la confesiuni...e drept, confesiuni sentimentale, existentiale, poate uneori prea personale, dar care intr-un final ma ajutau sa-mi depasesc momentele dificile...Eram intr-un fel de razboi privat care se transmitea totusi in direct...
Viata mea devenea o contradictie pana si pentru mine, o scriam si-o rescriam ca mai apoi s-o citesc, s-o analizez, poate si sa astept din partea cititorilor un sfat, o mana intinsa...de ce nu, o consolare...
De la franturi sentimentale, am zburat la jurnale de calatorie. Am reusit sa imi reconstruiesc propriul puzzle spiritual calatorind, transmitand emotiile mele din fiecare loc...
Curand mi-am dat seama ca toate starile mele, toate etapele mele, toate locurile vazute, ce mai, aproape toate intamplarile ma emotionau si prin prisma acestui blog. De ce? Pentru ca ajunsesem sa gandesc "o sa scriu despre asta" mai mereu. Locul meu trebuia sa devina VIU! Sa contina emotii, cuvinte, trairi, sentimente, oameni, intamplari!
Si e mare lucru sa construiesti un blog (fie el si necomercial) care sa redea realitatea si sa transpuna umanitatea de zi cu zi in pagini functionale cu refresh.
E drept, cititorii s-au inmultit, am ajuns sa fac parte din ceea ce unii numesc blogosfera, mi-am facut cativa prieteni noi foarte frumosi ca oameni, si a devenit un reflex scrisul...
Cam asta e rasplata...
Peste ceea ce s-a citit pana in momentul de fata, cursul vietii, soarta/destinul, a luat o turnura, in favoarea mea...sunt fericita!
Da, stiu, asta cu fericirea o turui aproape mereu, eu sunt fericita si daca ma latra cainii pe strada, reusesc cumva sa rad la pietrele de pe drum, lupt cu depresia facand misto de ea, si plang ca sa contribui la circuitul apei in natura...
Mormanul meu de articole "citite" insa reprezinta o dovada: am fost citita cel mai des cand scriam despre dilemele mintii mele nebune...am fost observata cand ma drogam cu esecuri sentimentale, am fost criticata pentru modul de viata, pentru expunere indecenta, etc...
Ori...cand...o buna parte din energia mea o depun acum...altundeva, acasica, si nu dau raportu', am activitati extrascolare, si-mi permit sa aberez pe blog...mi se transmit mesaje de genul "esti mai buna la..."
Stiu! Sunt capabila sa sufar atat de frumos :) Aproape ca e contagios, nu?
Dar acum sunt fericita! Sa zic de bine zilnic? Am mai scris ca nu am sa impart acel loc cu nimeni!E locul meu!
Imi permit sa public din cand in cand articole ironice si acide, scrise in stil propriu ; adica zurliu, pe diverse/perverse subiecte. Nu va asteptati la un talent spetzial, nu-l am... Cand critic politicienii, carciumile, bloggerii, sau cand vorbesc despre vreme, n-am cum s-o fac prea estetic...Prefer sa vorbesc (ca sa ma citez) in NEcunostinta de cauza!
Pentru ca sunt un copchil tembel care si-a tras blog si abereaza pe internet oameni buni!
Hai, ca iar am scris prea mult :)
Ce-am pierdut odata ce-am redevenit fericita?Am expirat?
Postări
9 comentarii:
scrii frumos..:)
Imi amintesc perioada aia, da adolescenta, cand aveam o placere masochista pentru suferinta. Cand sufeream scriam frumos, cand sufeream aveam dileme, cand sufeream desenele mele aveau expresie, umblam notpile, mergeam cu trenul de-aiurea, vizitam orase necunoscute si-mi gasisem o gasca de prieteni mai sucita ca mine. Si-am fugit de fericire (in imaturitatea mea) cu disperare. Imi era teama ca o sa devina inodora, incolora si mai mediocra decat am fost vreodata.
Am devenit ceva mai tacuta, dar am inceput sa zambesc tot mai mult si mai mult. Mi-am pierdut dilemele existentiale si-am mai facut un pas in fata.
Din cand in cand recidivez. Si?
In plus, este blogul tau, scrii fix ce vrei aici.
un pic din partea asta de fericire si de fluenta in scris ma face sa te asociez un pic cu Psiheea...cred ca v-ati intelege bine....daca n-o stii da un search pe google.
@florin- merci
@glorybox - ai maare dreptate :)
@bogdangrigore - am gasit-o si-o s-o citesc :)
tragi niste concluzii care ma fac sa pic in cur. cu cat te citesc mai mult cu atat imi dau seama ca nu are rost sa te mai citesc. e blogul tau, evident si scrii ce vrei in el dar e clar ca scrii pentru a fi citita. altfel, asa cum au spus si alti cititori de-ai tai, iti tineai un jurnal personal. am observat ca te gadila doar comentariile care te ridica in slavi si care subliniaza cat de speciala minunata si unica esti tu.
daca vrei sa scoti asta in evidenta scrie despre metamorfozele tale, in mod clar acelea sunt unice. daca vrei sa iti indepartezi cititorii, abordeaza in continuare subiecte unde vorbesti in NEcunostinta de cauza. o zi buna.
:)) ador anonimii:))
ramaneti in anonimat dragilor!
ca de asumat un raspuns...vad ca nu se poate!
o luam de la capat? da, e blogul meu, scriu ce vreau, da sunt egoista, narcisista, si-mi place sa fiu publica si admirata pe net!
happy now?
1. exista scroll.
2. nu stiu daca trebuie justificat nici: dezabieul dumitale cu ceva pretentz, nici: voyeorismul cititorului intre pauzele de clickuri. love & shit happens. in rest maculatura & scroll.
3. "Ce conteaza domne?" "Ce e cu adevarat important?" "Ce are valoare si ce nu?". Texele care TRANSMIT. nu-i normal sa ai "putere" mai mare de transmitere cand vb. despre tine, despre dilemele tale personale, etc? vezi again pnct.2
4. http://doardydu.blogspot.com/2009/01/lumea-si-moarteaabsurditatifericirea.html
5. multumesc pentru prajiturile oferite-n reader din cand in cand, si pentru intrebarile care mi le ridica textele tale si ba chiar si comentariile altora. keep up.
mi-a placut aia cu "let's kiss and make up". reminds me of our first conversation.. kinky :) anyway! eu tot te citesc :)) ca nu mai esti asa delicioasa, asta e pana la urma.. si proust si-a dovedit geniul cand suferea mai mult, in rest a scris numai tampenii :P eu nu pot decat sa sper ca te desparti de tipu' ala mai repede si revii la ceva mai bun. (bite me, roz!)
U wish, biaci.
Trimiteți un comentariu