Weekend la Dunare

Ati vazut filmul "Operatiunea Monstrul"?http://www.youtube.com/watch?v=Bsoi-uGRvQY&feature=related?v=Bsoi-uGRvQY&feature=related . Daca nu l-ati vazut, rusine sa va fie, insa niciodata nu-i prea tarziu.

Eu, o admiratoare a lui "nea Tomita" , indragostita de filmele vechi romanesti, am savurat si devorat de prea multe ori ca sa mai numar exact :)

Mi-am dorit sa ajung si eu la Dunare...

Am plecat din Bucurestiul incinso-aglomerat destul de tarziu dat fiind faptul ca ne-am oprit sa facem ultimele cumparaturi pentru urmatoarele 2 zile departe de civilizatie :) Sacosele pline, totul iesea la inventar, punga cu cateva coktailuri in spate, zambete largi, ready, set, GO! Lasam in spate traficul,praful (ha!) oamenii urati de capitala (no offence) si intram pe autostrada Soarelui (am aflat ca ii zice autostrada Soarelui deoarece "pleci dimineata cu el in ochi si te intorci seara tot cu el in ochi").

In stilu-mi caracteristic,(incercand sa imbin utilul cu placutul, sa beau ceva pe drum si sa admir apusul) n-am apucat sa iau doua inghitituri de Bacardi ca am dat juma' de sticla pe mine :) Lichidul roz s-a imprastiat si a fost imediat absorbit de maieul meu alb... concurs de wet t-shirts, no bra included :) Restul de calatorie s-a manifestat cu mare precautie la viitoarele bauturi alcoolice consumate.

Poze pe autostrada , luna era minunata, incredibil de mare, galben-orange, mi se parea ca seamana cu un smiley-face deoarece cativa norisori parea asezati strategic mimand ochi,nas si gura :) Kilometrii de autostrada au ramas in urma surprinzator de repede, ultimii dintre ei cu o oarecare nervozitate...deoarece aveam nevoie la baie...nu va puneti cu o vezica sensibila si incapatanata!

Am ajuns la Vladeni undeva spre miezul noptii, la inceput de camp, inconjurati de ferme parasite si o fosta inchisoare... Nice view! Ultima inghititura de Salitos am cedat-o, am iesit din masina sa facem cunostinta cu tantarii, sa fumez o tigara si sa deslusim un zgomot de pasare venit de nicaieri. Era destul de intuneric, dar un aer curat, un vand caldut, miros de flori de camp uscate (care mi-a adus aminte de copilaria la bunica-mea, in campul cu flori salbatice la vanatoare de lacuste) si 7 km de drum pietruit si zguduit pana pe malul apei...

Dunareaaaa!!! Bratul Borcea, indescifrabil in intunericul lui vineri noaptea, liniste si salbaticie.

Am fost intampinati foarte calduros, am fost tratati cu deodorant anti-tantari (foarte foarte amar, am aflat dupa) , pusi la curent cu ultimele intamplari: rasarit de luna exceptional, o caprioara a traversat apa inot si pestele n-a prea tras, in schimb caprele nu se dau inapoi de la nimic...se urca pe masini pentru a rumega frunze de salcie :)

Fascinata si intr-un mod inuman de calma (mai ales pentru mine), am respirat inca vreo jumatate de ora de liniste privind reflexia lunii in apa, vaporul de pasageri care a trecut grabit facand valuri, familia de catei care dadea tarcoale taberei noastre, murmurul discret de salcie, dupa care ne-am retras in cort. Cortul in panta :) Somn...

Dis de dimineata (mai devreme decat s-ar fi asteptat nea' Costel) , din cauza de caldura in cort/necesitati fiziologice matinale, am scos nasul la soare, un soare prietenos care zambea la mine satisfacut ca-mi ofera prilejul de-a admira intreaga zona pe lumina. Si aveam ce admira :)

Am facut cunostinta cu imprejurimile, am luat micul dejun ; laptic si croissant cu ciocolata, am urmarit atenta barcile pescarilor care intindeau plasa pe apa, am fost pusa la curent cu toate informatiile referitoar la zona si toate metodologiile de pescuit pe dunare plus momeli folosite.

Ma minunam ca un copil care are brusc voie sa faca ... de toate :)

Pranzul a venit noros, usor intunecat, cald totusi. Am luat barca si am iesit la o plimbare pe apa in speranta ca apucam s-o finalizam pana la primii stropi. S-au dovedit a fi niste stropi rusinosi, care s-au lasat mult asteptati iar momentul lor de glorie a fost unul foarte scurt :) Soarele era iar de partea noastra asa ca ne-am declarat stapanii plajei de vis a vis de tabara.

Plaja pustie, de fapt margine de insula, noi am stapanit doar parcela de 20-30 metrii de nisip extrafin pana la apa :) Soare,soare,soare!

Pe apus am parcurs aproape 2 kilometrii de jungla, mai pe mal, mai prin padure, lighioanele padurii ne-au atacat, noi ne-am luptat vitejeste, am invins toate obstacolele :)) glumesc desigur!Am intalnit 2 serpi (mici), nenumarate broaste de diverse dimensiuni si am inecat cu sange rece cateva miliarde de furnici care invadasera pestii in juvelnic, spre deliciul pestilor din apa care s-au infruptat cu furnici (chinesee) la cina.

Din nou in barca, spre tabara :)camp base...ok! (vizita la magazinul satesc din Vladeni, concert local in aer liber, live in fata caminului cultural, spectatori putini, medie de varsta...mica, educam tineretul in spirit lautaresc!)

Am improvizat o cabina de dus intre doi copaci vrednici, un prosop si-un sal de-al meu, cu sapunul exfoliant datorita nisipului in care cazuse, am reusit sa-mi mentin igiena si sa ma improspatez pentru serata :)

Amurgul aducea somn si crap la gratar (captura din ziua respectiva),luna promitea sa rasara frumos, noi...atenti...sa n-o ratam :) Si n-am ratat-o :) avem si poze ca dovada, insa nimic nu se compara cu sentimentul de loc, atunci...acolo. Am mancat cel mai bun peste :) cu o pofta...doar imi aduc aminte si salivez...am dat vina pe furnici...si mi-a parut rau de masacru. Ele au condimentat pestele, l-au aromat, noi le-am inecat! Dupa ce mi-am umplut burta, de fapt inainte cu putin sa explodez... am declarat cina inchisa, ne-am cinstit cu niste vin bun-bun, alb, sec si ne-am retras spre cortul din panta :)

O zi plina, frumoasa, osteneala placuta, dulce...si somn!somn de copii...

Duminica, nu atat de dis de dimineata... am scos iar nasul la soare, putin trista ca era ultima zi. Soarele parca stia, mi-a raspuns mai cald, mai prietenos, parca sa-mi faca in ciuda.

Am ramas imbratisati vreo 2-3 ore, l-am lasat sa ma tina in brate cu razele lui puternice, nu ma saturam sa-l privesc, sa-l simt, sa respir aerul cald...

Ultima plimbare cu barca s-a dovedit a fi rodnica, am surprins cateva pasarele (cu pene si gheare de data asta) in diverse pozitii si locatii :) shootingul a fost in valuri :)

Ultimele ore pe plaja noastra pustie, ultimii pasi pe nisipul foarte fin, ultima baie in Dunare, am pozat mental (asa cum fac mereu) locul, sentimentul de acolo/atunci, ne-am urcat in barca si ne-am intors la tabara care era in curs de demolare. Am contribuit si noi, am strans cortul, am facut bagajele, inventarul si am pornit spre casa.

Drum frumos,(poze la ruine) ranjet satisfacut pe chipuri bronzate, oboseala placuta, soarele in ochi...

...din nou in Bucurestiul incins...