M-am trezit de dimineata (ipotetic vorbind dimineata) cu o melodie in minte http://www.youtube.com/watch?v=h6jOMn_KPCU&feature=related ,soundtrack intr-un film vazut zilele trecute, o comedie interesanta care iti tolereaza lenea de gandire si totodata iti destinde neuronii ramasi dupa o zi de Bucuresti.
Mi-a facut Sonia cinste cu un sandwich de pranz, taman ce-a sosit, o chestie giganto-extraterestra, pe care probabil o s-o consum in restul orelor de program incercand macar s-o injumatatesc :) Si bineinteles intre sosul de branza, inghituri mici si dese imi dezvolt abilitatile de comunicare aici :)
(to be continued...)
Nu pot sa ma laud cu intamplari profunde, de fapt nici macar cu intamplari, am o senzatie de robotizare, o constanta in nimic, care departe de-a fi plafonare sau linistea dinaintea furtunii ma stimuleaza in a lua fiecare detaliu pozitiv din atomii inconjuratori.
Tanjesc dupa mare, in fiecare miercuri caut solutia unei calatorii ideale fara un chior in buzunar. Imi aduc aminte de prietena mea Adina (pe la cei 14 anisori ai ei) care a coborat sa duca gunoiul (nu erau ghene in bloc) si a ajuns la mare. Timp de doua saptamani a lenevit la soare, prietena la catarama cu baiatul care vindea popcorn pe plaja.
De ce nu mai e fun sa peripetzim prin colturi de tara (aka "pune degetul pe harta") fara sa constientizam ca avem (sau nu) responsabilitati cotidiene. Cand a devenit concediul ceva planificat in detaliu? Iar imi vine in minte citatul lui George Constantza din Seinfield care credea cu desavarsire ca ar trebui sa ne nastem batrani si sa sfarsim intr-un intens orgasm. N-o sa detaliez, ca n-ar fi original, doar ca ii dau dreptate: vreau sa ma nasc la 84 de ani (atunci mi-a aratat un test pe net ca o sa dau coltu) sa lenevesc cu cele 100 de pisici pe care imi imaginez ca le am, sa ma intorc la cariera/familie/relatii, derulam pe repede inainte perioada wild din adolescenta si ma sting intr-un orgasm.
In alta ordine de idei recomand cu caldura filmul"the bucket list", pentru cei sceptici :)
Cam acestea sunt etapele/dezbaterile zilei, zau daca-mi vin in minte alte elemente inconjuratoare aducatoare de fericire. E atat de simplu. Nu stiu daca o scriu mai mult pentru mine incercand sa invat.
Totusi din cararile intunecate in care ma impleticesc zilnic, reusesc sa vizualizez universul roz "neglamouros" care-mi este la indemana.
Ah, era sa uit :) Fara sa vreau sa promovez, am aflat de existenta unei agentii de publicitate "dark advertising" si m-am gandit serios la o reorientare de cariera (in directia opusa) . Piesa de rezistenta o face vizita in shop-ul "new rock" unde in ciuda tututor predictiilor (hahaha) mi-au atras atentia o pereche de pantaloni scurti, rosii, in carouri.
Devin comerciala???
Postări
2 comentarii:
In primul rand, nu conteaza pentru cine scrii, conteaza sa o faci si sa iti placa. Cat despre subiect, poti abera sublim si povestind despre un stranut (dar iti trebuie mare har :)) Comerciali suntem cu totii, traim intr-o lume mercantila unde cumparam lucruri de serie si ne incolonam ca robotzeii la metrou/in trafic. Doar noi putem sa tragem tare sa ne pastram mica doza de individualitate.
Aham, misto !
Trimiteți un comentariu