Nu-s o persoana tipicara (yeah right) imi place doar sa ma alint ritualic zi dupa zi dupa zi, fara sa ma plictisesc de repetitie. Din contra ; cu cat bat inspre identic ma bucur ca de nou :))
Raman constanta in fapte in timp ce in vorbe probabil ca ma contrazic destul de des.
La capitolul tabieturi I'm a freak, ma trezesc aproape la aceleasi ore (2,4, 6) noaptea/dimineata dupa care adorm bustean pana pe la 10 oprind alarma telefonului din 15' n' 15' . Am o ordine exacta a lucrurilor de facut dimineata, identica zi dupa zi, pornind de la spalatul pe dinti, dus, body lotion, ales tinuta, ma machiez intotdeauna inainte sa ma imbrac, ma spal pe maini de 100 de ori in tip ce ma machiez desi niciodata nu m-am patat cu fard... pana si plecatul din casa e un ritual, imi asez intotdeauna in aceeasi ordine, telefoanele, portofelul si tigarile in poseta, in ACEEASI pozitie si plec. Nu am ajuns inca la fel de dusa ca si personajul principal din "as good as it gets", dar e pe-aproape :)
Chestiile de pe computerul meu de la birou: o steluta de mare, un tablou mic cu pisici (avertisment pentru cei care nu iubesc pisicile...au fost probabil soareci intr-o viata anterioara), un crab de plastic, asezate de mai bine de 3 ani in exact aceeasi pozitie, totul etichetat cu numele meu, si daca alte obiecte/lucruri deranjate ajung pe portiunea mea de masa...ma apuca brusc durerea de cap. Sa nu uit de marele pahar de plastic cu Donald/Mikey-Mouse, paharul feng-shui plin de pixuri pe care NU imi place sa le imprumut, nici macar sa le folosesc...
Pana aici am vorbit de tabieturi, sau macar de o mica parte din ele :)
La capitolul "obsesia/fixatia" sau delicat spus "detalii necesare" o sa fac doar doua precizari: branzoaica zilnica si Depeche Mode :)
Nu sunt fan produse de patiserie, din contra, insa am gasit de ceva vreme o patiserie la metrou la unirii unde au niste branzoaice senzationale. Imi aduc aminte de casa (acasa la baia mare), sunt extrem de proaspete, ieftine, si accesibile dat fiind ca circul cu metroul zilnic. Totul ok pana aici. Acum vreo saptamana ajung mai tarziu ca de obicei la patiserie, in drum spre casa, deja adulmecam in gand mirosul de pufos, nu ma prea ajutau tocurile sa maresc pasul, vad prin vitrina mare ca tanti vanzatoarea strange tavile cu bunatati, dar gemuletzul de servire era deschis: "o branzoaica VA ROG!" . Avem o privire de caine flamand, femeie gravida, incercam totusi sa-i par prietenoasa in timp ce sorbeam din ochi SINGURA branzoiaca expusa in vitrina, evident ultima. "Am inchis!" a venit raspunsul flegmatic. Am ramas proptita cu nasul de geam, o senzatie de deja-vou mi-a strapuns mintea...acum vreo 5 ani ani freshly on the market, in minunata capitala, chirie noua,job nou, banuti deloc. Era totusi dimineata, tavile cu bunatati de la aceeasi patiserie, eu tanjind dupa acelasi exponate "o branzoaica va rog!!!" ... "10 mii" . Mi-am numarat repede monedele din portofel,din buzunare, din poseta... 9 mii , CINCI sute ... de lei.Vanzatoarea s-a uitat la fel de flegmatic la mine, eu am ramas la fel de proptita cu nasul in geam.
A doua zi, dupa "am inchis" dimineata asta data, puctuala chiar, ajung la unirii, trec plutind printre multimea de robotzei, ajung la geam...caut din ochi tava cu bunatati "branzoaica???" ... "Nu mai avem!" Aceeasi privire, acelasi nas proptit...
AZI , dupa 3 zile de pofte, pentru ca nu renunt, pentru ca n-o sa-mi pun pofta in cui, pentru ca am 15 mii, si poate pentru ca era chiar ALTA vanzatoare, nasul meu nu s-a mai proptit de nici un geam, ba chiar a stat semet pana la birou, cu branzoica in mana...visand la devorare :)
(to be continued)
Raman constanta in fapte in timp ce in vorbe probabil ca ma contrazic destul de des.
La capitolul tabieturi I'm a freak, ma trezesc aproape la aceleasi ore (2,4, 6) noaptea/dimineata dupa care adorm bustean pana pe la 10 oprind alarma telefonului din 15' n' 15' . Am o ordine exacta a lucrurilor de facut dimineata, identica zi dupa zi, pornind de la spalatul pe dinti, dus, body lotion, ales tinuta, ma machiez intotdeauna inainte sa ma imbrac, ma spal pe maini de 100 de ori in tip ce ma machiez desi niciodata nu m-am patat cu fard... pana si plecatul din casa e un ritual, imi asez intotdeauna in aceeasi ordine, telefoanele, portofelul si tigarile in poseta, in ACEEASI pozitie si plec. Nu am ajuns inca la fel de dusa ca si personajul principal din "as good as it gets", dar e pe-aproape :)
Chestiile de pe computerul meu de la birou: o steluta de mare, un tablou mic cu pisici (avertisment pentru cei care nu iubesc pisicile...au fost probabil soareci intr-o viata anterioara), un crab de plastic, asezate de mai bine de 3 ani in exact aceeasi pozitie, totul etichetat cu numele meu, si daca alte obiecte/lucruri deranjate ajung pe portiunea mea de masa...ma apuca brusc durerea de cap. Sa nu uit de marele pahar de plastic cu Donald/Mikey-Mouse, paharul feng-shui plin de pixuri pe care NU imi place sa le imprumut, nici macar sa le folosesc...
Pana aici am vorbit de tabieturi, sau macar de o mica parte din ele :)
La capitolul "obsesia/fixatia" sau delicat spus "detalii necesare" o sa fac doar doua precizari: branzoaica zilnica si Depeche Mode :)
Nu sunt fan produse de patiserie, din contra, insa am gasit de ceva vreme o patiserie la metrou la unirii unde au niste branzoaice senzationale. Imi aduc aminte de casa (acasa la baia mare), sunt extrem de proaspete, ieftine, si accesibile dat fiind ca circul cu metroul zilnic. Totul ok pana aici. Acum vreo saptamana ajung mai tarziu ca de obicei la patiserie, in drum spre casa, deja adulmecam in gand mirosul de pufos, nu ma prea ajutau tocurile sa maresc pasul, vad prin vitrina mare ca tanti vanzatoarea strange tavile cu bunatati, dar gemuletzul de servire era deschis: "o branzoaica VA ROG!" . Avem o privire de caine flamand, femeie gravida, incercam totusi sa-i par prietenoasa in timp ce sorbeam din ochi SINGURA branzoiaca expusa in vitrina, evident ultima. "Am inchis!" a venit raspunsul flegmatic. Am ramas proptita cu nasul de geam, o senzatie de deja-vou mi-a strapuns mintea...acum vreo 5 ani ani freshly on the market, in minunata capitala, chirie noua,job nou, banuti deloc. Era totusi dimineata, tavile cu bunatati de la aceeasi patiserie, eu tanjind dupa acelasi exponate "o branzoaica va rog!!!" ... "10 mii" . Mi-am numarat repede monedele din portofel,din buzunare, din poseta... 9 mii , CINCI sute ... de lei.Vanzatoarea s-a uitat la fel de flegmatic la mine, eu am ramas la fel de proptita cu nasul in geam.
A doua zi, dupa "am inchis" dimineata asta data, puctuala chiar, ajung la unirii, trec plutind printre multimea de robotzei, ajung la geam...caut din ochi tava cu bunatati "branzoaica???" ... "Nu mai avem!" Aceeasi privire, acelasi nas proptit...
AZI , dupa 3 zile de pofte, pentru ca nu renunt, pentru ca n-o sa-mi pun pofta in cui, pentru ca am 15 mii, si poate pentru ca era chiar ALTA vanzatoare, nasul meu nu s-a mai proptit de nici un geam, ba chiar a stat semet pana la birou, cu branzoica in mana...visand la devorare :)
(to be continued)
Postări
6 comentarii:
...cred ca ai uitat sa amintesti ceva din "ritualul" de fiecare dimineatza ( bucata aia...undeva intre spalatul pe dinti si smacuiala, u know..:"> ...dar hai sa zicem, te iert. De data asta, doar! :)) hai..branzoaica usoara, spor la whatever...si ne vedem dupa ce scapi de la uzina. Te sarut si te iubesc! :P
n-am uitat nimic :) asta face subiectul unui alt post :))
be sure :))
...hai...ca n-o sa se prinda nimeni ca ne-am impacat! =)))))
posibil sa-mi pui calush si sa faci parada cu mine precum Cezar cu regele Galiei? posesiuni dupa razboi???
:)))))))))
Copii, o sugestie? Am vazut in Libertatea de azi ca si-o trag oamenii pe bloc, din cauze de caldura in apartament. Get the hint? :P
Trimiteți un comentariu