Sau de bere nefiltrată.
Sau de pastramă de oaie, uşor perpelită în jar.
Sau de ceapă coaptă pe grătar.
Sau de gulaş picant.
Sau de kurtos kolac.
Sau de vin alb, de Vrancea. Ştiu, aici veţi fi cu toţii de acord.
Sau de concertul de violoncel al lui Bach.
Sau de alune prăjite în prăjitorul de cafea dintr-o delicatiserie.
În fine, fericirea e simplă.
Şi, de obicei se împarte cu prietenii. Într-o pensiune, aiurea, într-un sătuc de munte.
Fericirea îţi aduce zâmbet în ochi şi îţi scoate curcubee din urechi.
Fericirea se ascultă la 1 noaptea, sub cerul aproape şi-o cânta un grec gay, cu ochi albaştri şi voce romantică.
Fericirea îţi rade pe pernă, în hohote, vreo 5 minute, cât stai în telefon bălmăjind cuvinte dulci înainte să adormi.
Fericirea nu se jenează să fie afişată pe ochii tăi umflaţi de somn când te trezeşte la 5 dimineaţă s-o iei în braţe pentru că are nevoie să fie ţinută în braţe.
Fericirea dansează prosteşte, căţărată sus pe scaune şi uneori alunecă aproape să cadă pe geam, noroc cu prietenii care-l închid.
Fericirea stă în cană cu lăptic călduţ, sorbit încet pe prispă în timp ce priveşti ceaţă ce acoperă muntele.
Fericirea se caţără la 20 de metri şi îţi taie respiraţia câteva secunde, te face să-ţi vorbeşti singură şi să te rogi să ai răbdare cu tine.
Fericirea se vede printre urechile calului şi te doare când ţii genunchii strânşi pe şa, dar nu-ţi pasă.
Fericirea are miros de cal şi îţi rămâne pe palme, aproape că nu mai vrei s-o speli.
Fericirea este opţională. Este frumoasă, calmă, caldă, te relaxează, nu te judecă, n-o şochezi cu sinceritatea ta, nu se supără că nu-ţi stă bine părul sau că-ţi lingi degetele în timp ce faci salată de roşii.
Fericirea îţi zâmbeşte sincer când îi zâmbeşti şi tu, nu te epuizează ci te energizează şi stă în atât de multe lucruri mărunte încât superficialitatea nu mai are loc.
Fericirea nu aşteaptă nimic la schimb. Ţi se dăruieşte total şi necondiţionat atâta timp cât vrei s-o simţi, s-o miroşi, s-o gusti şi s-o râzi. Are timp pentru ţine şi rămâne pe buzele tale atâta timp cât vrei s-o păstrezi acolo.
Nu e complicată şi nu-ţi cere explicaţii suplimentare.
Fericirea...eşti tu. Când îţi dai voie să fii tu. Tu. În oglindă, în pat, pe mese, în copaci, cu gură plină, călare pe cal, cocoţată în copaci, în mijlocul oamenilor dragi, oriunde şi oricând.
Fericirea este o alegere. Chiar este.
Mulţumesc :)
Se afișează postările cu eticheta weekend. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta weekend. Afișați toate postările
duminică, 21 septembrie 2014
luni, 8 martie 2010
www si-o zi (buna) de luni
Wild-Wild-Weekend, asta vroiam sa spun.
Am incercat sa particip intr-un maraton de "iesit din casa" weekendul acesta. Vineri si duminica au fost dedicate prietenilor si vizitelor iar sambata rasfatului cu fetele si dansului.
Sambata am aterizat intr-un club fizzzzzzos. Deja-vu!
Cunoasteti senzatia aceea de multiple replici in minte si nici una nu ajunge sa se concretizeze printre buzele tuguiate de uimire?
Oricat as incerca macar sa ma impac cu ideea de gloata baNbuista (cred ca devine brand baNbu-ul asta) si de existenta (atestata chiar printr-un atlas de mitocanie urbana) unei specii umane in acest habitat, nu pot sa-mi inghit ironiile.
Clubul se numeste kazebo. Este in cadrul unui Ofice Center, zona Pipera. Stiu ca zona spune totul insa curiozitatea a ucis ultimele reflexe de pisica din mine.
Ca sa n-o mai lungim teatral: cat de patetica trebuie sa fi ca femeie sa petreci jumatate de zi la salon si intreaga suma trimisa de parinti (ca tu sa supravietuiesti o luna in regie) pentru a-ti cumpara o copie ieftina dupa o rochie D&G/Escada/Versace/etc doar pentru a savura o vantatoare esuata intr-un club de acest gen?
Ca barbatul/pustulache oxigenat si cu creasta de cocos avorton pe care femeia mentionata mai sus il va tinti ESTE de fapt tot un studentel cu buzunarele rupte iesit la vantoare de "oaneroman"(a se intelege ca ma refer la versantul Oana Roman).
El si ea, cei doi virusi umanoizi, cu sete de buzunar banos vor constata oare ca sursa nesecata de conturi in euro a ajuns sa-si cumpere visele din prafuri scumpe?
Recapitulare: pitipoance si cocalari, potoliti-va! S-au terminat sponsorii, e criza, au dat faliment, trebuie sa ajustati rate-card-ul si sa va vindeti din nou pe Brifcor, fresh-ul e scump maica :)
....si in timp ce gandeam acest text pentru voi (cititori devotati) mi-au baut grabita Mojito-ul si-am pornit spre Arenele Romane cu gandul la Paul Van Dyk.
Mint, de fapt ma gandeam la filmul It's all gone Pete Tong si la bestialul soundtrack al acestuia...
Si inainte sa apara Paul la pupitru s-a mixat surprinzator de bine sa stiti.
Greata si dezgustul din clubul piperian au fost sterse cu gratie de atmosfera incendiara din cortul incalzit.
Am adormit spre dimineata cand am reusit sa-mi potolesc tamplele incinse cu redbull.
Dupa vechea zicala "ziua buna se cunoaste de dimineata", asa si azi la inceput de saptamana vijelios direct in biroul clientului. Apoi pe biroul meu din cubul de sticla aveam un ghiveci cu flori roz caci nu-i asa...e 8 martie iar viata fara noi n-ar fi de fapt posibila :)
Totusi, cel mai frumos e acasa, privind cum (NU) vine Craciunul cu fulgi mari si vijeliosi in timp ce dragul meu drag mi-a pregatit un picnic in sufragerie si cele mai frumoase flori din lume numai si numai pentru mine.
Viata merita traita!
luni, 10 august 2009
Doua din weekend
Doua intamplari.
Inainte sa istorisesc aspectele pozitive ale sfarsitului de saptamana incheiat trebuie sa fac o precizare ; traiesc de pe un weekend pe celalat. De indata ce se sfarseste unul visez la cel ce vine.
Am iesit intr-un restaurant nou sambata seara. "Orasul Interzis" un loc cu mancare chinezeasca remarcabila. Voi detalia pe blogul de carciuma. Imi era dor sa lenevesc intr-un Bucuresti mai putin incins, mai mult racoros, sambata seara cu prietenii.
Imi era dor sa plec dintr-un restaurant cochet, cu burta plina de mancare delicioasa, spre un club in care sa sper sa gasesc loc in ringul de dans.
Acum doua saptamani am pornit devreme spre Barfly "sa prindem loc la masa" si-am gasit clubul gol-golut, fara chip de om pana dupa miezul noptii cand am plecat la casele noastre.
Sambata seara insa pe la 12 trecute fix Barfly-ul canta muzica buna din vremuri apuse, era la fel de plin de fum precum imi aminteam eu, oameni cu chef de dans si fara prospaturi iesite la bere din banii de alocatie.
Acesta e un alt motiv pentru care evit sa ma inghesui in cluburi ; tineretul intre 17 - 21 de primaveri. Ei cu timiditatea si cosurile la vedere, ele cu o dorinta nestavilita de imperehere...
Stiu... "Cristina dar tu cand aveai 21 de ani?!"
"Eu cand aveam 21 de ani, maica, faceam scoala de dimineata si job dupa-amiaza." Nu detaliez cu lectii de morala si educatie tehnologica ca nu da bine.
A doua intamplare de weekend a fost targul de antichitati. Duminica, dupa pranz, aglomeratie. Pasionata fiind de bijuteriile vintage am incercat sa gasesc un chilipir. Am incercat.
Cateva observatii: daca bijuteriile de argint sunt tratate cu o substanta speciala nu inseamna ca sunt neaparat vechi ; substanta-tratament are efectul dorit numai daca este aplicata de catre cunoscatori ; supra-pretul pentru un fake nu merge pe timp de criza.
Inca ceva: daca se organizeaza un targ vintage "middle-age" cred ca va avea un real succes. Niciodata nu am vazut mai multe batranici simpatice intre 60 - 80 de ani dornice de-a se impopotona cu bijuuri. Nu puteai sa treci de ele, erau ca o baricada stafidita in adulmecarea de bling-bling-uri.
Sunt rautacioasa? Putin. Am ramas uimita de energia ce-o debordau doamnele bine trecute de varsta a doua la acest targ de antichitati - credeti-ma era un efort sa parcurgi bulevardul dintr-un capat in celalalt pe jos, oprindu-te la fiecare stand in aglomeratia respectiva - si am comparat comportamentul acestor doamne in mijloacele de transport in comun - you do the math.
Sunt o persoana cu mult bun simt (uneori prea mult) si am un respect deplin pentru cei trecuti de prima tinerete - deh, cu totii ajungem acolo (Doamne da!) - insa am mica pretentie sa nu fiu calcata in picioare fara macar scuzele de rigoare.
Per total targul a fost o idee desteapta si-am putut admira piese de mobilier absolut superbe, tablouri autentice, vesela argintata si muulte alte obiecte vechi valoroase.
Acestea fiind spuse s-a incheiat al doilea weekend de august.
Oficial , conform calendarului popular am intrat in toamna.
Neoficial - va tin la curent!
luni, 27 iulie 2009
Calatorii in timp...
Am iesit si noi din Bucurestiul incins si prafuit...(cred ca toate articolele mele de calatorie incep asa)
Sambata pe la pranz, aerul conditionat cu filtrul schimbat, fara sa-mi bata totusi in fata (asta ca sa nu-mi stimulez nevralgiile contactate in ani de munca prin birourile autohtone), o ora de mers din semafor in semafor pana sa dam de "autostrada" ce duce spre Pitesti.
Despre soferi inconstienti cu permisul luat pe spagi...n-am sa vorbesc, am sa le urez doar viata lunga, indiferent de gradul de mutilare in care s-ar afla la finalul traseului de iad!
Well...revenind la tonul uman ; ne-am dat intalnire cu ai mei (mama&tata) la Caciulata.
Parintii mei frumosi si tineri isi fac concediul prin Romanica, cautand locuri deosebitein care sa poposeasca, batand tara in lung si-n lat, inca "turisti in Romania" (minunata campanie de outdoor by sweet MT).
Pentru ca erau la mai putin de 300 de km departare si nu in zona litoralului sau a hiper-populatului Brasov, am decis sa ne urnim noi inspre ei.
Caciulata desi o statiune ce pare uitata de timp/schimbari/evolutie s-a dovedit a fi neincapatoare pentru puhoiul de turisti.
Strandurile pline, pensiunile arhipline, terase, discoteci, buticuri, manastiri, ce mai...pana si la baile termale era coada...
Partea mai putin frumoasa (apropo de bai termale) era ca o data la jumatate de ora urla sirena de ambulanta. De ce? Cardiacii varstnici + apa termala (fara recomandare medicala ci la discretie) + temperaturile de afara.
Pentru mine a contat de fapt un singur lucru : ca i-am revazut pe ai mei (dupa cateva luni). Puteam sa fi fost in costum de cosmonaut pe Marte si tot m-as fi bucurat. Contextul a fost totusi favorabil, mai putin solicitant decat in cosmos :)
Sambata seara am alergat dupa licurici in parcul Caciulata, zona fantanii cu apa termala.
Nu eram singurii care au renuntat la zacutul pe terasa, sau la discotecile in aer liber.
Pe potecile intunecate ce margineau frumosul Olt misunau in bezna oameni, copii, animalute, si din loc in loc speriati si licuricii.
Am incercat sa pozam ganganiile fluorescente si la declansarea blitului s-au napustit spre noi in haita.
Am dedus de aici ca in starea lor de excitare licuricii clipesc repetat din...codite.
Departe de lumea mirifica din "povesti nemuritoare" in ramasitele de spatiu verde, facand abstractie de zgomotul muzicii house, exista INCA momente magice. Si licurici. Adevarati!
Duminica mi-am trait scurtul moment spiritual la manastirea Cozia, mai apoi la manastirea Turnu.
Spun scurtul moment deoarece l-am inghesuit in cateva secunde, suficiente cat sa aprind o lumanare pentru sufletul celor plecati dintre noi si o alta pentru sufletele ce-si cauta inca linistea pe pamant.
O revelatie nemaipomenita nu am avut oricat mi-as fi dorit. Dumnezeu salasuia in manastire, printre oamenii multi, unii faceau trafic cu bijuterii "sfintite", altii se spalau pe maini (sau isi racoreau pur si simplu cefele transpirate de multime) in fantana cu apa "Sfanta", altii cerseau (foarte multi), altii se inghionteau pur si simplu din curiozitatea de-al vedea pe preot...in cele din urma m-am scarbit cand am vazut cum se "sfinteste" un Logan, rosu (ca focu' , sa-i surada norocu'); parintele stropind motorul cu apa si busuioc iar proprietarii privind spasiti ritualul...
Aglomeratie si afaceri cu cele sfinte...in timp de criza. Caci Dumnezeu are taxa de protectie?!
Am decis sa vizitam imprejurimile, mai exact Voineasa, in speranta ca vom gasi un loc cu de-ale gurii.
Impresionant peisaj, popasul turistic Voineasa isi are "cireasa de pe munte" in spatiul dintre cele doua hoteluri comuniste. Unul poarta numele de Hotel Lotrisor, celalalt...since nu-mi amintesc.
Doua cladiri gigant - timpul s-a oprit cu urale si inscrieri patriotice in perioada Ceausista.
La parterul hotelului era o alimentara, un magazin de cadouri si-o cofetarie. Marcate cu fontul clasic, litere mari lipite pe geamurile murdare.
Zona pustie!
Am intrat in cofetarie mai mult pentru a poza relicva ce tinea loc de cantar ; din acela triunghiular de la Gostat. Tovarasa vanzatoare ne-a intampinat irascibila spunandu-ne pe un ton pitigaiat ca i s-au terminat prajiturile de sambata si ca duminica nu aprovizioneaza. Poate vroiam un cico? Brifcor?
"Am vrut doar sa pozam"
"N-aveti voie!"
Asa ni s-a spus si la Alimentara dupa ce tovarasul vanzator ne-a chestionat.
Locul gemea de tristete, ruinile scaldate de soare lacrimau dupa o perioada de glorie apusa, astazi intr-un sistem turistic bolnav de cancer neputand sa ofere curiosilor altceva decat legenda tichetelor de vacanta oferite de impuscatu'.
Am aflat ca spre Petrosani, pe o alta culme de munte, in paragina domnesc alte doua viitoare-foste hoteluri comuniste. Au fost construite de raposatu' pentru lotul olimpic dar nu si-au implinit niciodata scopul maret.
Mi-am adus aminte de vecinii greci care isi valorifica si cea mai nesemnificativa pietricica facand din istorie un atuu si inventand legende ce atrag turistii.
Doar ca noua nu ne plac maslinele si Ion nu e Zorba, iar mioarele noastre sunt rahitic
e si nu dau un iaurt atat de cremos...
e si nu dau un iaurt atat de cremos...Dupa scurta excursie la Voineasa am gasit (cu greu) un hotel privat la care sa luam masa. Una copioasa.
Dupa-amiaza de duminica am petrecut-o la o terasa, inapoi in Caciulata, cu o cafea marea cu gheata in fata. Da, recunosc, a trebuit sa educam si trainuim chelnerul in spiritul "ice-coffee" , insa acum ca a invatat ce inseamna latte si ce inseamna ice, presupun c-o sa aiba clienti mai multumiti. Si bacsis mai gras.
Uite-asa s-a incheiat un ultim weekend de iulie... Linistit, frumos, alaturi de cei dragi, cu mintea odihnita, si cu multa multa ingaduinta fata de semeni.
Voi ce-ai facut in weekend?
luni, 8 iunie 2009
Epilog - Vama,Corbu,Vadu - hai sa emigram!
Exista momente cand imi iubesc tara, natia, semenii, am afectiune fata de cei din jur, mila fata de neputiciosi, intelegere fata de prostie...ati prins ideea... Exista si momente in care as juisa daca as putea fi Hitler...pentru cateva zile, sa am posibilitatea sa ii scutesc de suferinta vietii pe cei ce se chinuie in prostie, marlanie si aroganta...
Vineri seara am decis sa mergem la mare, sa profitam de weekendul prelungit, sa aterizam in Vama...
Cu bagajele facute,porniti spre autostrada, undeva pe la Morarilor, blonda suspina pofticioasa ea vrea cartofi prajiti de la MacDonald...In respectiva locatie, parea a fi pomana dupa mortul clown, dupa cum se inghesuiau subspecia de cocalari, de parca vroiau sa prinda toti o bucata de coliva si-un happy-meal.
La "mac-drive" era deja o coada de masini tunate din care se auzeau melodios manele cu bani,dusmani,parfumuri fine, fara organe genitale si creiere... Inauntru se inghesuiau flamanzii la tejghea duhnind a copii ieftine de parfumuri "originale" si inzorzonati cu bijuterii "D&G" toti iesiti cu pitzipoancele la o cina romantica, la restaurant...la Mac!
Eh, am zis pas, n-aveam nervi si nici rabddare sa astept fie si 5 minute in acelasi spatiu cu astfel de rebuturi sociale...hai sa plecam, trecand scarbita (in drumul spre parcare) pe langa monumentele de inteligenta care se usurau (da, faceau pipi) in pubela de gunoi de pe spatiul verde din CURTEA macDonalds-ului!!!
Cateva ore mai tarziu, pe autostrada, ( sa fi fost 1...) mergeam constant in bezna, eu motaiam in dreapta, iubitul atent la volan, Vali in spate cuminte, ascultam toti Amza Pelea si ai lui olteni de seama...
BRUSC din bezna vad un baston reflectorizant, si-o parasuta (aka fufa) atarnata de el, isterica aproape sa sara in fata masinii. Era atat de disperata sa opreasca o masina incat statea in mijlocul autostrazii, cu fustita-i scurta si maieu-i transparent, accesorizata de bastonul reflectorizant... Langa ea, alta fufa, in pozitia "capra" incerca sa schimbe o roata fara cric...
Socul unei aparitii bruste in fata masinii noastre a fost atat de mare incat o si vedeam din plin luata pe capota. Iubitul meu a incetinit, si-a oprit cativa metri mai incolo, crezand ca e vreo problema grava...nu sesizate pana...de inteligenta, si era la fel de speriat de agitatia bastonului in mijloc de banda...
Am pornit la drum cateva secunde mai tarziu, dupa ce si-a dat seama de situatia ornata cu idiotenie, si dupa ce l-am rugat insistent sa lase soarta pasaricilor in seama unor soferi de tir care-ar putea fi mai interesati de mecanica...
Am ajuns in Vama pe la 3...muzica, aglomeratie, alei cimentate, personaje colorate, ce mai, ca-n Vama...de ceva vreme-n coace.
2-3 ore mai tarziu, cu soarele rasarit, am tras fermoarul la cort, si-am zis "somn usor".
Mic dejun la Corsaru, ora 09:45, primim meniul fara micul dejun...
"Ah pentru micul dejun avem meniu separat..dar nu stiu daca se mai serveste..."
"POFTIM?!?!?!?!?!Anul trecut se servea pana la ora 11, e 10 fara un sfert, va rog, meniul de omlete!Nu-mi comand platou taranesc si musaka, la prima ora!"
Am prins doua ore de plaja, dupa micul dejun, si-apoi, cu dragalasenie, am fost acostati de cateva...(nu stiu daca sa le zic fete sau femei) personaje...
Ideea era: noi eram campati in fata terasei Spice, in seara respectiva urma sa aiba loc o nunta pe plaja, si chipurile ne rugau sa ne mutam masina...Nu prea erau rugaminti, dar am vrut noi sa ne simtim importanti, si educati, asa ca ne-am mutat masina.
Ne-au asigurat ca e ok, cermonia dureaza o ora, masina era cativa zeci de metri mai incolo, corturile nu vor fi deranjate...etc.
Juma de ora mai tarziu, de data asta fara rugaminti, ca deh, ni se comunica asa...de sus..ca ar trebui sa ne mutam cortul, ca la nunta or sa vina peste o suta de persoane, ca "n-o sa va convina"...
As fi vrut sa protestam...macar asa de forma, fetele fiind insotite de cativa " ajutanti de pasarici" , masculi feroce, la pieptul gol, misunand cu lopeti pe plaja, sapand in nisip locul ce urma sa serveasca drept altar...
Of...hai sa plecam d-aici...sa ne beep-beep in ea de Vama!
N-am terminat de zis bine asta...ca s-a facut intuneric...Cerul a devenit negru, vantul s-a intetit, si s-a pus de furtuna, de-abia am reusit sa strangem cortul si sa-l aruncam in portbagaj.
"Va doresc o ceremonie minunata, pe malul marii, o furtuna reusita, ca daca tot va doare-n dos de cate corturi mutati ca sa faceti circoteca asta ieftina de-i zice nunta, poate ma bucur si eu nitzel ca mi-ati stricat uichendu' da'...aveti o vreme de cacat!"
Pauza de mancat rapane in 2 Mai, dupa care am luat-o spre Corbu...
Ajunsi pe plaja din Corbu, surpriza ; era destul de mare gradul de ocupatie...insa toti pareau linistiti, calmi, civilizati...
Am campat exact in capatul opus celor doua gherete cu muzica...romaneaca...si personaje pitoresti zise "dah haur" , "dah vito", "minune", etc.
Era atat de liniste, de calm, de frumos, iar noi obositi dupa o zi plina, incat am adormit cu urechile pline de zgomot de valuri, undeva pe la orele 22:00.
M-am trezit ca dintr-un cosmar, tipand chiar, speriata, intr-un zgomot infernal de muzica, rasete, urlete, pocnituri...
Eram speriata, confuza, am scos capul din cort, si-am vazut in apropierea acestuia o gasca de oameni, galagiosi, care se pregateau sa faca focul, si spargeau lemne... M-am uitat la ceas...era 1 noaptea...si ei pesemne ca abia venisera...
Muzica urla dintr-o masina, acoperea cel putin 20 de metri in jur, exact spatiul nostru de pustietate din jurul cortului...
S-a trezit si al meu, ne-am uitat confuzi unul la celalalt..."macar n-asculta manele!"
I-a rugat sa se mute cu focul 3 metri mai departe de cortul nostru, deoarece deja simteam fumul invadandu-ne. Au zis ok, au dat chiar muzica putin mai incet, eu am respirat usurata, si m-am cuibarit la pieptul lui...adormind...
Aproximativ 3 ore mai tarziu, desi iubitul imi tinea urechile acoperite, m-am trezit cu aceeasi stare de spirit ; speriata, confuza, in tipete, urlete, injuraturi, urinat pe langa cort, oameni in calduri ce urlau ca vor sex si...manele...
Gasca de afara era alcoolizata, si de ceva vreme schimbasera ritmul...urland si injurand...Vama Veche...
In jur de ora 5, nedormit aproape deloc, al meu imi apune sa-mi strang tot ce pot lua, sa ma duc spre masina, urmand ca el si Vali sa adune cortul, sa ne caram dracului din perimetru.
Zis si facut...insa personajele pitoresti, s-au simtit alarmate de brusca noastra atitudine si-au devenit agresive...verbal...
"Ce bah, de ce plecati, aici nu-i Vama Veche! Nu va plac manelele?Credeti ca suntem cocalari?"
ACESTA fusese planul lor, sa puna manele si sa raga precum animalele, doar - doar or sa ne provoace...ei 10 insi, noi 3...
Am plecat linistiti, ignorand provocarile infecte ce veneau din partea frustratilor.
Da baieti, sunteti niste cocalari...Faptul ca femeile (chiar si cele platite) refuza sa se imperecheze cu voi, e absolut normal.
Uneori cand va suflati nasul dati drumul si la bucati de creier? Nici o problema, e atat de silk&smooth incat v-ar ingreuna degeaba carcasa craniana...
S-auzim de bine!
Experienta Corbu ne-a facut sa vedem rasaritul din masina, in drum spre Vadu...
Plaja Vadu - nedescoperita - dar totusi populata, accesul fiind mai dificil din soseaua principala, era gazda catorva corturi, si l-a primit si pe-al nostru...
Am petrecut jumatate de duminica acolo, apoi am decis sa ne intoarcem, si sa ne odihnim totusi in acest weekend prelungit, dar s-o facem in propriul pat.
Romania e frumoasa, inca nu stiu care ar fi metoda de "selectie naturala" ce i se aplica...
Mi-e rusine de natia asta, de prostia ce-o invaluie, mi-e greata de semenii mei...insa de surprins... nu ma surprinde nimic...
Ma lasa rece...ma stimuleaza in a crede in NIMIC! Nu merg la vot, nu cred in justitie, in turism, in medicina, in romani, in sistemul luat per total!
Nici o problema, sunt sigura ca ceea ce simt eu acum e mult prea comun, e in tiparul si-n standardele noastre de zi cu zi...
Nu dragilor, nu-s frustrata ca mi s-a dus de rapa weekend-ul, eu am reusit printre picaturi sa-mi savurez momentele frumoase, pentru ca sunt obisnuita sa calc peste prosti si sa disec incapabilii, ca sa nu-i mai mentionez pe cei cu probleme psihice...care ne ies in cale la tot pasul...
Asadar, cel mai frumos moment din tot weekend-ul...a fost drumul de intoarcere...Campul de flori mov (care-n poze au iesit albastre), lanurile de grau, pozele de final, mancarea b
una din Lumina de "La botul calului" , pielea bronzata de soare+vant si ...patul linistit de acasa!
Vineri seara am decis sa mergem la mare, sa profitam de weekendul prelungit, sa aterizam in Vama...
Cu bagajele facute,porniti spre autostrada, undeva pe la Morarilor, blonda suspina pofticioasa ea vrea cartofi prajiti de la MacDonald...In respectiva locatie, parea a fi pomana dupa mortul clown, dupa cum se inghesuiau subspecia de cocalari, de parca vroiau sa prinda toti o bucata de coliva si-un happy-meal.
La "mac-drive" era deja o coada de masini tunate din care se auzeau melodios manele cu bani,dusmani,parfumuri fine, fara organe genitale si creiere... Inauntru se inghesuiau flamanzii la tejghea duhnind a copii ieftine de parfumuri "originale" si inzorzonati cu bijuterii "D&G" toti iesiti cu pitzipoancele la o cina romantica, la restaurant...la Mac!
Eh, am zis pas, n-aveam nervi si nici rabddare sa astept fie si 5 minute in acelasi spatiu cu astfel de rebuturi sociale...hai sa plecam, trecand scarbita (in drumul spre parcare) pe langa monumentele de inteligenta care se usurau (da, faceau pipi) in pubela de gunoi de pe spatiul verde din CURTEA macDonalds-ului!!!
Cateva ore mai tarziu, pe autostrada, ( sa fi fost 1...) mergeam constant in bezna, eu motaiam in dreapta, iubitul atent la volan, Vali in spate cuminte, ascultam toti Amza Pelea si ai lui olteni de seama...
BRUSC din bezna vad un baston reflectorizant, si-o parasuta (aka fufa) atarnata de el, isterica aproape sa sara in fata masinii. Era atat de disperata sa opreasca o masina incat statea in mijlocul autostrazii, cu fustita-i scurta si maieu-i transparent, accesorizata de bastonul reflectorizant... Langa ea, alta fufa, in pozitia "capra" incerca sa schimbe o roata fara cric...
Socul unei aparitii bruste in fata masinii noastre a fost atat de mare incat o si vedeam din plin luata pe capota. Iubitul meu a incetinit, si-a oprit cativa metri mai incolo, crezand ca e vreo problema grava...nu sesizate pana...de inteligenta, si era la fel de speriat de agitatia bastonului in mijloc de banda...
Am pornit la drum cateva secunde mai tarziu, dupa ce si-a dat seama de situatia ornata cu idiotenie, si dupa ce l-am rugat insistent sa lase soarta pasaricilor in seama unor soferi de tir care-ar putea fi mai interesati de mecanica...
Am ajuns in Vama pe la 3...muzica, aglomeratie, alei cimentate, personaje colorate, ce mai, ca-n Vama...de ceva vreme-n coace.
2-3 ore mai tarziu, cu soarele rasarit, am tras fermoarul la cort, si-am zis "somn usor".
Mic dejun la Corsaru, ora 09:45, primim meniul fara micul dejun...
"Ah pentru micul dejun avem meniu separat..dar nu stiu daca se mai serveste..."
"POFTIM?!?!?!?!?!Anul trecut se servea pana la ora 11, e 10 fara un sfert, va rog, meniul de omlete!Nu-mi comand platou taranesc si musaka, la prima ora!"
Am prins doua ore de plaja, dupa micul dejun, si-apoi, cu dragalasenie, am fost acostati de cateva...(nu stiu daca sa le zic fete sau femei) personaje...
Ideea era: noi eram campati in fata terasei Spice, in seara respectiva urma sa aiba loc o nunta pe plaja, si chipurile ne rugau sa ne mutam masina...Nu prea erau rugaminti, dar am vrut noi sa ne simtim importanti, si educati, asa ca ne-am mutat masina.
Ne-au asigurat ca e ok, cermonia dureaza o ora, masina era cativa zeci de metri mai incolo, corturile nu vor fi deranjate...etc.
Juma de ora mai tarziu, de data asta fara rugaminti, ca deh, ni se comunica asa...de sus..ca ar trebui sa ne mutam cortul, ca la nunta or sa vina peste o suta de persoane, ca "n-o sa va convina"...
As fi vrut sa protestam...macar asa de forma, fetele fiind insotite de cativa " ajutanti de pasarici" , masculi feroce, la pieptul gol, misunand cu lopeti pe plaja, sapand in nisip locul ce urma sa serveasca drept altar...
Of...hai sa plecam d-aici...sa ne beep-beep in ea de Vama!
N-am terminat de zis bine asta...ca s-a facut intuneric...Cerul a devenit negru, vantul s-a intetit, si s-a pus de furtuna, de-abia am reusit sa strangem cortul si sa-l aruncam in portbagaj.
"Va doresc o ceremonie minunata, pe malul marii, o furtuna reusita, ca daca tot va doare-n dos de cate corturi mutati ca sa faceti circoteca asta ieftina de-i zice nunta, poate ma bucur si eu nitzel ca mi-ati stricat uichendu' da'...aveti o vreme de cacat!"
Pauza de mancat rapane in 2 Mai, dupa care am luat-o spre Corbu...
Ajunsi pe plaja din Corbu, surpriza ; era destul de mare gradul de ocupatie...insa toti pareau linistiti, calmi, civilizati...
Am campat exact in capatul opus celor doua gherete cu muzica...romaneaca...si personaje pitoresti zise "dah haur" , "dah vito", "minune", etc.
Era atat de liniste, de calm, de frumos, iar noi obositi dupa o zi plina, incat am adormit cu urechile pline de zgomot de valuri, undeva pe la orele 22:00.
M-am trezit ca dintr-un cosmar, tipand chiar, speriata, intr-un zgomot infernal de muzica, rasete, urlete, pocnituri...
Eram speriata, confuza, am scos capul din cort, si-am vazut in apropierea acestuia o gasca de oameni, galagiosi, care se pregateau sa faca focul, si spargeau lemne... M-am uitat la ceas...era 1 noaptea...si ei pesemne ca abia venisera...
Muzica urla dintr-o masina, acoperea cel putin 20 de metri in jur, exact spatiul nostru de pustietate din jurul cortului...
S-a trezit si al meu, ne-am uitat confuzi unul la celalalt..."macar n-asculta manele!"
I-a rugat sa se mute cu focul 3 metri mai departe de cortul nostru, deoarece deja simteam fumul invadandu-ne. Au zis ok, au dat chiar muzica putin mai incet, eu am respirat usurata, si m-am cuibarit la pieptul lui...adormind...
Aproximativ 3 ore mai tarziu, desi iubitul imi tinea urechile acoperite, m-am trezit cu aceeasi stare de spirit ; speriata, confuza, in tipete, urlete, injuraturi, urinat pe langa cort, oameni in calduri ce urlau ca vor sex si...manele...
Gasca de afara era alcoolizata, si de ceva vreme schimbasera ritmul...urland si injurand...Vama Veche...
In jur de ora 5, nedormit aproape deloc, al meu imi apune sa-mi strang tot ce pot lua, sa ma duc spre masina, urmand ca el si Vali sa adune cortul, sa ne caram dracului din perimetru.
Zis si facut...insa personajele pitoresti, s-au simtit alarmate de brusca noastra atitudine si-au devenit agresive...verbal...
"Ce bah, de ce plecati, aici nu-i Vama Veche! Nu va plac manelele?Credeti ca suntem cocalari?"
ACESTA fusese planul lor, sa puna manele si sa raga precum animalele, doar - doar or sa ne provoace...ei 10 insi, noi 3...
Am plecat linistiti, ignorand provocarile infecte ce veneau din partea frustratilor.
Da baieti, sunteti niste cocalari...Faptul ca femeile (chiar si cele platite) refuza sa se imperecheze cu voi, e absolut normal.
Uneori cand va suflati nasul dati drumul si la bucati de creier? Nici o problema, e atat de silk&smooth incat v-ar ingreuna degeaba carcasa craniana...
S-auzim de bine!
Experienta Corbu ne-a facut sa vedem rasaritul din masina, in drum spre Vadu...
Plaja Vadu - nedescoperita - dar totusi populata, accesul fiind mai dificil din soseaua principala, era gazda catorva corturi, si l-a primit si pe-al nostru...
Am petrecut jumatate de duminica acolo, apoi am decis sa ne intoarcem, si sa ne odihnim totusi in acest weekend prelungit, dar s-o facem in propriul pat.
Romania e frumoasa, inca nu stiu care ar fi metoda de "selectie naturala" ce i se aplica...
Mi-e rusine de natia asta, de prostia ce-o invaluie, mi-e greata de semenii mei...insa de surprins... nu ma surprinde nimic...
Ma lasa rece...ma stimuleaza in a crede in NIMIC! Nu merg la vot, nu cred in justitie, in turism, in medicina, in romani, in sistemul luat per total!
Nici o problema, sunt sigura ca ceea ce simt eu acum e mult prea comun, e in tiparul si-n standardele noastre de zi cu zi...
Nu dragilor, nu-s frustrata ca mi s-a dus de rapa weekend-ul, eu am reusit printre picaturi sa-mi savurez momentele frumoase, pentru ca sunt obisnuita sa calc peste prosti si sa disec incapabilii, ca sa nu-i mai mentionez pe cei cu probleme psihice...care ne ies in cale la tot pasul...
Asadar, cel mai frumos moment din tot weekend-ul...a fost drumul de intoarcere...Campul de flori mov (care-n poze au iesit albastre), lanurile de grau, pozele de final, mancarea b
una din Lumina de "La botul calului" , pielea bronzata de soare+vant si ...patul linistit de acasa!
luni, 30 martie 2009
Traiesc! Traiesc!
Traiesc in fiecare zi ca si cum maine ar fi ziua cea mare... Mereu maine, niciodata azi!
Am nasu' prins in laptop, urechile prinse-n telefon, zilele notate-n agenda, clientii organizati in calendar, sifonierul geme prelung dupa toale business, eu urlu spre oglinda ca intineresc si ca vreau jambiere roz in dungi, pantaloni galbeni cu ursuleti si tricou cu Nemo, ala din "finding Nemo" ca motanu-mi nu mai sade la pozat...
Nu mai am timp sa-mi insir gandurile-n taste, de fapt mint, nu mi se zbuciuma mintea defel!
Dar pot sa ma laud c-am facut chestii noi, in ultimele zile, adica in weekend ;
Sambata dis de dimineata (sa tot fie trecut de '12) vazand cum soarele se zbate sa ne intre in casa, am scos copchilu balai (adica subsemnata) afara...
Surpriza weekendului - pana de la masina - facuta intentionat cu un surub, de vecinu' taximetrist!
De-ar fi fost prima oara, sa zicem ca i-am fi scrijelit tandru cu un cui "ai lav iu" pe solentza lui galbena si jerpelita! Dar omul tine la manie si iata ca ne-am gandit sa fim mai destepti, n-o sa-i dam foc la casa, n-o sa-i violam copiii, o sa-l reclamam la compania angajatoare, l-am dat deja la politie, si-l lasam somer pe timp de criza...
Trecem peste incident, bem cafeaua pe terasa de vis a vis de vulcanizare si-apoi cu tari straine in
minte...pornim la drum.
Ne gandeam la Ruse, o muratura, un gospodin, dar n-a fost sa fie, am luat-o prin satele sudiste si-am zarit o mandra asezare: Palatul Brancovenesc de la Potlogi.
"In drumul de la Targoviste la Bucuresti, Brancoveanu se oprea de fiecare data la mosia sa din Potlogi (judetul Dambovita) unde, in anul 1698, construise un minunat palat, daruit fiului sau cel mare, Constantin, dupa cum glasuieste pisania: "Aceste case din temelia lor sunt inaltate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului sau Constantin Brancoveanul, incepandu-le si sfarsindu-le la leat 7206 (1698) si la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul". De cate ori avea ocazia, domnitorul supraveghea si controla lucrarile de constructie. Potlogii au fost prima mosie de care este legat Constantin Brancoveanu inainte de a deveni domn al Tarii Romanesti. Domeniul a apartinut, in secolul al XVII-lea, postelnicului Dima si jupanesei sale Dragna, care vor construi aici casa veche din care se mai pastreaza azi doar pivnitele de plan patrat, cu patru calote sprijinite pe arce dublouri descarcate pe un stalp central."(citat explicativ)
Daca aveti ocazia sa vizitati locul, faceti-o, merita!
Duminica, pe acelasi printzip, ne-am trezit in poligon... "sa invete blonda sa stea la volan"
Ei bine, blondei nu-i prea place, ca sa nu vorbim de faptul ca habar n-are cum se struneste o bestie pe patru roti...
Trageam cu ochiul la motocicletele din poligon in timp ce iubitul imi explica cu patos tainele condusului. Fara tragere de inima, cu ochii inmuiati in lacrimi de emotie am incercat sa-l mituiesc complimentand-ul ca el este un sofer exceptional...asa ca familia noastra nu mai are nevoie si de mine la volan...poate doar la ghidon...
Totusi, voi invata sa conduc (aici sta dovada scrisa).
Ca sa nu ma intorc cu mintea goala, pardon, cu mana goala, din poligon, am defrisat (recunosc, sunt o bruta) un corcodus abia inmugurit. Dovada, sta pe masa din casa, cu cele mai frumoase si mai parfumate flori.
Peste noapte...a venit si primavara (ca tot o asteptam cu ofrande) asa ca prima zi a saptamanii m-a primit cu o alee parfumata a parcului, ciripit de pasarele, raze blande de soare si...viata! Lume vie!
Cam asa arata o frantura-n litere a ultimelor mele intamplari...
Cu un zambet in coltul gurii...vinovat, poznas, declar: ziua de maine...e plina de ganduri de concediu...
...doar ganduri!
Am nasu' prins in laptop, urechile prinse-n telefon, zilele notate-n agenda, clientii organizati in calendar, sifonierul geme prelung dupa toale business, eu urlu spre oglinda ca intineresc si ca vreau jambiere roz in dungi, pantaloni galbeni cu ursuleti si tricou cu Nemo, ala din "finding Nemo" ca motanu-mi nu mai sade la pozat...
Nu mai am timp sa-mi insir gandurile-n taste, de fapt mint, nu mi se zbuciuma mintea defel!
Dar pot sa ma laud c-am facut chestii noi, in ultimele zile, adica in weekend ;
Sambata dis de dimineata (sa tot fie trecut de '12) vazand cum soarele se zbate sa ne intre in casa, am scos copchilu balai (adica subsemnata) afara...
Surpriza weekendului - pana de la masina - facuta intentionat cu un surub, de vecinu' taximetrist!
De-ar fi fost prima oara, sa zicem ca i-am fi scrijelit tandru cu un cui "ai lav iu" pe solentza lui galbena si jerpelita! Dar omul tine la manie si iata ca ne-am gandit sa fim mai destepti, n-o sa-i dam foc la casa, n-o sa-i violam copiii, o sa-l reclamam la compania angajatoare, l-am dat deja la politie, si-l lasam somer pe timp de criza...
Trecem peste incident, bem cafeaua pe terasa de vis a vis de vulcanizare si-apoi cu tari straine in
minte...pornim la drum.Ne gandeam la Ruse, o muratura, un gospodin, dar n-a fost sa fie, am luat-o prin satele sudiste si-am zarit o mandra asezare: Palatul Brancovenesc de la Potlogi.
"In drumul de la Targoviste la Bucuresti, Brancoveanu se oprea de fiecare data la mosia sa din Potlogi (judetul Dambovita) unde, in anul 1698, construise un minunat palat, daruit fiului sau cel mare, Constantin, dupa cum glasuieste pisania: "Aceste case din temelia lor sunt inaltate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului sau Constantin Brancoveanul, incepandu-le si sfarsindu-le la leat 7206 (1698) si la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul". De cate ori avea ocazia, domnitorul supraveghea si controla lucrarile de constructie. Potlogii au fost prima mosie de care este legat Constantin Brancoveanu inainte de a deveni domn al Tarii Romanesti. Domeniul a apartinut, in secolul al XVII-lea, postelnicului Dima si jupanesei sale Dragna, care vor construi aici casa veche din care se mai pastreaza azi doar pivnitele de plan patrat, cu patru calote sprijinite pe arce dublouri descarcate pe un stalp central."(citat explicativ)
Daca aveti ocazia sa vizitati locul, faceti-o, merita!
Duminica, pe acelasi printzip, ne-am trezit in poligon... "sa invete blonda sa stea la volan"
Ei bine, blondei nu-i prea place, ca sa nu vorbim de faptul ca habar n-are cum se struneste o bestie pe patru roti...
Trageam cu ochiul la motocicletele din poligon in timp ce iubitul imi explica cu patos tainele condusului. Fara tragere de inima, cu ochii inmuiati in lacrimi de emotie am incercat sa-l mituiesc complimentand-ul ca el este un sofer exceptional...asa ca familia noastra nu mai are nevoie si de mine la volan...poate doar la ghidon...
Totusi, voi invata sa conduc (aici sta dovada scrisa).
Ca sa nu ma intorc cu mintea goala, pardon, cu mana goala, din poligon, am defrisat (recunosc, sunt o bruta) un corcodus abia inmugurit. Dovada, sta pe masa din casa, cu cele mai frumoase si mai parfumate flori.
Peste noapte...a venit si primavara (ca tot o asteptam cu ofrande) asa ca prima zi a saptamanii m-a primit cu o alee parfumata a parcului, ciripit de pasarele, raze blande de soare si...viata! Lume vie!
Cam asa arata o frantura-n litere a ultimelor mele intamplari...
Cu un zambet in coltul gurii...vinovat, poznas, declar: ziua de maine...e plina de ganduri de concediu...
...doar ganduri!
duminică, 25 ianuarie 2009
Noi doi la Danes
Tocmai s-a incheiat din cel mai frumos weekend al vietii mele.
Desi vineri seara eram putin impotriva ideii de-a pleca din oras, nu m-am impotrivit.
Initial imi planificasem mental un weekend romantic in doi, lumanari, baie cu spuma, betisoare parfumate, sampanie...muzica buna...(ati prins ideea)
Jumatatea, pesemne planificase o mica evadare surpriza...si oricat am incercat sa-l trag de limba...n-am primit nici un indiciu.
N-am stat prea mult pe ganduri, am indesat niste haine in rucsac,si-am pornit...fara sa stim incotro.
Am tot mers...si-am tot mers, "la drum de seara", sub cerul noros, ca-ntr-o poveste...Eu citeam "Ultimii cinci ani" (toate cele 37 de pagini) si din cand in cand trageam cu ochiul pe geam cautand indicii despre locul spre care ne indreptam.
Si-am ajuns...la...Sibiu!
Era miezul noptii, eram doar noi, asa cum ne dorisem, de ziua lui, departe de tot si toate...
Orasul linistit dormea sub un cer senin, parea ca ne asteptase tacut, sa-i spulberam noaptea cu bucuria noastra.
Dupa mai multe cautari am decis sa ne cazam la Hotel Premier. Am ras de domnul receptioner confuz si politicos care a dibuit data nasterii din buletin si s-a balbait "la multi ani!".
De fiecare data cand ajungem intr-o camera de hotel o transformam in acasa . Intai ritualul sariturilor in pat, apoi ne aruncam lucrurile peste tot, nu uitam sa luam "cadourile" sub forma de pliculete de sampon si sapunuri minuscule oferite de hotel.
Dimineata gazda ne-a pregatit un mic dejun absolt delicios (omleta, lapte proaspat,salata de cruditati,ceai,cafea,fresh,mezeluri,oua fierte) socializand pana ne-am imprietenit promitandu-i ca vom reveni cu prima ocazie.
Am fost placut surprinsi de ospitalitatea tipic ardeleneasca. N-am intalnit nimic din aerul protocolar al hotelurilor. Desi locul arata impecabil ne-am simtit ca niste musafiri dragi. Il recomand cu caldura celor ce viziteaza imprejurimile.
Prima jumatate a zilei de sambata am petrecut-o in centrul istoric al Sibiului. Am vrut sa ne plimbam pe indelete, sa cascam ochii la fiecare detaliu local. Sa ne tinem de mana, sa ne inghete nasul lipit de fiecare vitrina, sa jucam (pentru prima oara) la loto, si sa ne facem planuri de turul lumii cu rulota din banii castigati :)
Ne-am dorit apoi sa respectam traditia de cuplu care implica vizitarea unui muzeu in fiecare weekend asa ca am ajuns la Brukenthal... Muzeul este inchis pentru renovare, asa ca i-am admirat portile masive, si-am facut cale intoarsa.
Centrul istoric era destul de aglomerat in ciudat vremii morocanoase... Oamenii se plimbau linistiti admirand privelistea. Casele vechi si ingrijite, magazinele de antichitati si suveniruri, nenea care canta la chitara si la muzicuta, copii care tipau pe langa derdelusul artificial...toate acestea parca intr-un colt de alta lume...
Am avut senzatia ca nu eram in Romania. Chiar si la raspunsul plin de zambet al taximetristului care ne-a indrumat spre Sighisoara. Era prea amabil sa vorbeasca serios. Si totusi...
Ne-am indreptat plini de entuziasm spre... Danes.
Am auzit despre locul acesta din multe povesti ale cunoscutilor mei. Mi-am dorit sa-l vad, fiind indragostita de cai si de echitatie. In plus...candva...primisem o promisiune privind vizitarea acestui loc, iar acum era onorata.
La Domeniul Dracul Danes (va invit macar sa le vizitati site-ul) era plin de turisti...Camera noastra din cadrul pensiunii se numea Acompaniatorul Ecvestru :)
Pentru ca exista manej acoperit, mi-am programat primul curs de echitatie din viata mea...
Asa l-am cunoscut pe Cristi, instructorul, un tanar pasionat de acest sport, extrem de talen
tat, si cu muuulta rabdare.
Timp de o ora am invatat sa stau in sa, sa incerc sa dirijez calul, sa-l opresc, sa-i dau pinteni. Credeti-ma, nu-i deloc atat de simplu, nici atat de natural precum vedem noi in filme. Mi-am castigat un nou respect pentru actorii filmelor din Vestul Salbatic.
Dupa o ora calare pe Delphis, tot corpul imi cerea odihna. Am programat totusi inca o sedinte pentru a doua zi, inainte de plecare.
Cristi ne-a aratat grajdul domeniului, unde stateau la adapost cei mai frumosi cai de vita nobila. Bineinteles si poneii erau de mare efect.
Seara am luat cina in crama Dracula, un loc atat de bine amenajat si primitor incat mi-e greu sa cred ca nu exista un designer vigilent care sa urmareasca mereu armonizarea locului.
Apropo...bucate delicioase!(o sa scriu pe Critica de Carciuma)
Am incheiat superba zi cu o sticla de sampanie....savurata in caldurica si comfortul asternuturilor.
Duminica,somnoroasa, la micul dejun, cu greu imi mai simteam corpul...
Desi fusesem avertizata, am mai riscat inca o ultima jumatate de ora (atat am rezist
at) calare pe Delphis. De data aceasta am invatat cateva miscari de echilibru, rotatii complete ale corpului in timpul mersului la pas. Interesant, va asigur!
Imediat dupa ultima lectie de calarie ne pregateam sa parasim locul acela minunat. Ne-am promis o revenire cat mai curand posibil.
O saptamana din vara ce vine este cu siguranta alocata Domeniului Danes.
Drumul de intoarcere a fost cu popas in Sighisoara, la cetate.
Din cetate ne-am cumparat palarii, a mea de cowboy, a lui de mafiot. Si ca sa fim in ton, am luat si-o cravasa, cine stie :)
Astfel echipati am servit un gulas "demonic" in casa (transformata in re
staurant) Vlad Dracul. Deloc picant, insa aromat de la chimen.
Cu burtile pline, zambetul pe buze,amintiri placute, muuult mai relaxati, am pornit spre batranul, aglomeratul, ploiosul Bucuresti...
P.S. Poate n-am reusit sa redau frumusetea locurilor, sentimentele care m-au incercat in aceste trei zile, sau emotia de-a calcula totul in doi...
Nu le pot avea pe toate, se stie deja, cand sunt fericita, talentul meu la scris...paleste.
Prefer varianta cu fericirea :)
Desi vineri seara eram putin impotriva ideii de-a pleca din oras, nu m-am impotrivit.
Initial imi planificasem mental un weekend romantic in doi, lumanari, baie cu spuma, betisoare parfumate, sampanie...muzica buna...(ati prins ideea)
Jumatatea, pesemne planificase o mica evadare surpriza...si oricat am incercat sa-l trag de limba...n-am primit nici un indiciu.
N-am stat prea mult pe ganduri, am indesat niste haine in rucsac,si-am pornit...fara sa stim incotro.
Am tot mers...si-am tot mers, "la drum de seara", sub cerul noros, ca-ntr-o poveste...Eu citeam "Ultimii cinci ani" (toate cele 37 de pagini) si din cand in cand trageam cu ochiul pe geam cautand indicii despre locul spre care ne indreptam.
Si-am ajuns...la...Sibiu!
Era miezul noptii, eram doar noi, asa cum ne dorisem, de ziua lui, departe de tot si toate...
Orasul linistit dormea sub un cer senin, parea ca ne asteptase tacut, sa-i spulberam noaptea cu bucuria noastra.
Dupa mai multe cautari am decis sa ne cazam la Hotel Premier. Am ras de domnul receptioner confuz si politicos care a dibuit data nasterii din buletin si s-a balbait "la multi ani!".
De fiecare data cand ajungem intr-o camera de hotel o transformam in acasa . Intai ritualul sariturilor in pat, apoi ne aruncam lucrurile peste tot, nu uitam sa luam "cadourile" sub forma de pliculete de sampon si sapunuri minuscule oferite de hotel.
Dimineata gazda ne-a pregatit un mic dejun absolt delicios (omleta, lapte proaspat,salata de cruditati,ceai,cafea,fresh,mezeluri,oua fierte) socializand pana ne-am imprietenit promitandu-i ca vom reveni cu prima ocazie.
Am fost placut surprinsi de ospitalitatea tipic ardeleneasca. N-am intalnit nimic din aerul protocolar al hotelurilor. Desi locul arata impecabil ne-am simtit ca niste musafiri dragi. Il recomand cu caldura celor ce viziteaza imprejurimile.
Prima jumatate a zilei de sambata am petrecut-o in centrul istoric al Sibiului. Am vrut sa ne plimbam pe indelete, sa cascam ochii la fiecare detaliu local. Sa ne tinem de mana, sa ne inghete nasul lipit de fiecare vitrina, sa jucam (pentru prima oara) la loto, si sa ne facem planuri de turul lumii cu rulota din banii castigati :)
Ne-am dorit apoi sa respectam traditia de cuplu care implica vizitarea unui muzeu in fiecare weekend asa ca am ajuns la Brukenthal... Muzeul este inchis pentru renovare, asa ca i-am admirat portile masive, si-am facut cale intoarsa.
Centrul istoric era destul de aglomerat in ciudat vremii morocanoase... Oamenii se plimbau linistiti admirand privelistea. Casele vechi si ingrijite, magazinele de antichitati si suveniruri, nenea care canta la chitara si la muzicuta, copii care tipau pe langa derdelusul artificial...toate acestea parca intr-un colt de alta lume...
Am avut senzatia ca nu eram in Romania. Chiar si la raspunsul plin de zambet al taximetristului care ne-a indrumat spre Sighisoara. Era prea amabil sa vorbeasca serios. Si totusi...
Ne-am indreptat plini de entuziasm spre... Danes.
Am auzit despre locul acesta din multe povesti ale cunoscutilor mei. Mi-am dorit sa-l vad, fiind indragostita de cai si de echitatie. In plus...candva...primisem o promisiune privind vizitarea acestui loc, iar acum era onorata.
La Domeniul Dracul Danes (va invit macar sa le vizitati site-ul) era plin de turisti...Camera noastra din cadrul pensiunii se numea Acompaniatorul Ecvestru :)
Pentru ca exista manej acoperit, mi-am programat primul curs de echitatie din viata mea...
Asa l-am cunoscut pe Cristi, instructorul, un tanar pasionat de acest sport, extrem de talen
tat, si cu muuulta rabdare.Timp de o ora am invatat sa stau in sa, sa incerc sa dirijez calul, sa-l opresc, sa-i dau pinteni. Credeti-ma, nu-i deloc atat de simplu, nici atat de natural precum vedem noi in filme. Mi-am castigat un nou respect pentru actorii filmelor din Vestul Salbatic.
Dupa o ora calare pe Delphis, tot corpul imi cerea odihna. Am programat totusi inca o sedinte pentru a doua zi, inainte de plecare.
Cristi ne-a aratat grajdul domeniului, unde stateau la adapost cei mai frumosi cai de vita nobila. Bineinteles si poneii erau de mare efect.
Seara am luat cina in crama Dracula, un loc atat de bine amenajat si primitor incat mi-e greu sa cred ca nu exista un designer vigilent care sa urmareasca mereu armonizarea locului.
Apropo...bucate delicioase!(o sa scriu pe Critica de Carciuma)
Am incheiat superba zi cu o sticla de sampanie....savurata in caldurica si comfortul asternuturilor.
Duminica,somnoroasa, la micul dejun, cu greu imi mai simteam corpul...
Desi fusesem avertizata, am mai riscat inca o ultima jumatate de ora (atat am rezist
at) calare pe Delphis. De data aceasta am invatat cateva miscari de echilibru, rotatii complete ale corpului in timpul mersului la pas. Interesant, va asigur!Imediat dupa ultima lectie de calarie ne pregateam sa parasim locul acela minunat. Ne-am promis o revenire cat mai curand posibil.
O saptamana din vara ce vine este cu siguranta alocata Domeniului Danes.
Drumul de intoarcere a fost cu popas in Sighisoara, la cetate.
Din cetate ne-am cumparat palarii, a mea de cowboy, a lui de mafiot. Si ca sa fim in ton, am luat si-o cravasa, cine stie :)
Astfel echipati am servit un gulas "demonic" in casa (transformata in re
staurant) Vlad Dracul. Deloc picant, insa aromat de la chimen.Cu burtile pline, zambetul pe buze,amintiri placute, muuult mai relaxati, am pornit spre batranul, aglomeratul, ploiosul Bucuresti...
P.S. Poate n-am reusit sa redau frumusetea locurilor, sentimentele care m-au incercat in aceste trei zile, sau emotia de-a calcula totul in doi...
Nu le pot avea pe toate, se stie deja, cand sunt fericita, talentul meu la scris...paleste.
Prefer varianta cu fericirea :)
luni, 19 ianuarie 2009
Weekend de ianuarie
Mi-am inceput weekend-ul poftind la mancaruri traditionale romanesti....
Salivam cu gandul la sarmalute, mamaliguta,muraturi, orice e home-made si imi aduce aminte de bucate ca acasa la bunica...
O carciuma rustica mai tarziu, si ma aflam in fata unui platou "rustic" cu sarmalute, pastrama de oaie, mamaliguta si ardei iute murat.
Prima oara dupa ceva timp, n-am simtit deloc nevoia sa constientizez americanescul friday night in nici un fel...N-avem chef sa caut adanc in misterele Bucurestiului dupa o alta carciuma/bar, e suficient ca mai nou intreb peste tot "se fumeaza?"...
Asa ca vineri seara, activitati sportive, monopoly!
Jocul asta e obsesiv...mai ales in varianta virtuala. Strica familii si prietenii! Ajungem sa dam tot ce mai rau din noi, sa negociem ca hienele pe o bucata de carne...Si timpul nu mai devine un impediment...La un moment dat, cu siguranta, unul dintre juctori se roaga sa iasa din meci. Ceilalti insa merg pana la capatul puterilor. Situatiile se rastoarna cand nimeni nu s-ar fi gandit, si daca intr-un moment conduci jocul, in celalalt...poti sa-l pierzi!
Sambata, Bucurestiul ploios ne-a determinat sa cautam activitati...noi :) Dupa un mic dejun delicios la The Coffe Store (recomand!!!), am zis sa ne "potolim setea de cultura" si-am pus in planul activitatilor de cuplu...vizitarea cat mai multor muzee.
De cand sunt in capitala, spre rusinea mea, n-am avut initiative culturale...nu muzeu...nu opera, nu teatru, decat in Laptarie :)
"Hai la muzeul Militar"
"Hai!"
Dupa doua ore (ultimele doua ore de vizita ale zilei) de tur al frumosului loc, m-am decis: cucerita!
Oamenii...nu mai merg la muzee? Cati dintre voi ati fost in ultimele sase luni la un muzeu , si care a fost?
Timp de doua ore cat ne-am plimbat si-am admirat curiozitatile istoriei...am fost singurii oameni de acolo! Ceea ce m-a intristat... Cu o intrare de doar cinci lei, romanii prefera sa ignore...bucati de cultura.
Nu fac eu pe desteapta, ca vezi Doamne, am fost, si-acum gata, ma dau culta si integra...dar ma asteptam sa fie ceva populatie...asteptari zadarnice...
Ne-am propus ca in fiecare weekend sa vizitam cate un muzeu. Vreau sa le stiu pe toate, vreau sa-mi dedic timp acestei noi activitati de cuplu.
Dupa muzeu, tot cautand o cafenea...un loc dragut si nou...am ajuns...in Sinaia :)
Zapada si aglomeratie.
Am mancat bine, si din nou traditional, dupa care am cautat un loc dragut, dar ferit de forfota centrala. Am gasit o pensiune la intrarea in Sinaia, extrem de primitoare.
Odihna n-a fost una pe masura deoarece pensiunea era aproape de calea ferata, si odata la o ora/doua trece un tren zgomotos care iti atragea atentia :)
Cand s-a incheiat programul CFR...a inceput simfonia cainelui gazdei, si mai apoi...matinalul concert al cocosului...
Salivam cu gandul la sarmalute, mamaliguta,muraturi, orice e home-made si imi aduce aminte de bucate ca acasa la bunica...
O carciuma rustica mai tarziu, si ma aflam in fata unui platou "rustic" cu sarmalute, pastrama de oaie, mamaliguta si ardei iute murat.
Prima oara dupa ceva timp, n-am simtit deloc nevoia sa constientizez americanescul friday night in nici un fel...N-avem chef sa caut adanc in misterele Bucurestiului dupa o alta carciuma/bar, e suficient ca mai nou intreb peste tot "se fumeaza?"...
Asa ca vineri seara, activitati sportive, monopoly!
Jocul asta e obsesiv...mai ales in varianta virtuala. Strica familii si prietenii! Ajungem sa dam tot ce mai rau din noi, sa negociem ca hienele pe o bucata de carne...Si timpul nu mai devine un impediment...La un moment dat, cu siguranta, unul dintre juctori se roaga sa iasa din meci. Ceilalti insa merg pana la capatul puterilor. Situatiile se rastoarna cand nimeni nu s-ar fi gandit, si daca intr-un moment conduci jocul, in celalalt...poti sa-l pierzi!Sambata, Bucurestiul ploios ne-a determinat sa cautam activitati...noi :) Dupa un mic dejun delicios la The Coffe Store (recomand!!!), am zis sa ne "potolim setea de cultura" si-am pus in planul activitatilor de cuplu...vizitarea cat mai multor muzee.
De cand sunt in capitala, spre rusinea mea, n-am avut initiative culturale...nu muzeu...nu opera, nu teatru, decat in Laptarie :)
"Hai la muzeul Militar"
"Hai!"
Dupa doua ore (ultimele doua ore de vizita ale zilei) de tur al frumosului loc, m-am decis: cucerita!
Oamenii...nu mai merg la muzee? Cati dintre voi ati fost in ultimele sase luni la un muzeu , si care a fost?
Timp de doua ore cat ne-am plimbat si-am admirat curiozitatile istoriei...am fost singurii oameni de acolo! Ceea ce m-a intristat... Cu o intrare de doar cinci lei, romanii prefera sa ignore...bucati de cultura.
Nu fac eu pe desteapta, ca vezi Doamne, am fost, si-acum gata, ma dau culta si integra...dar ma asteptam sa fie ceva populatie...asteptari zadarnice...
Ne-am propus ca in fiecare weekend sa vizitam cate un muzeu. Vreau sa le stiu pe toate, vreau sa-mi dedic timp acestei noi activitati de cuplu.
Dupa muzeu, tot cautand o cafenea...un loc dragut si nou...am ajuns...in Sinaia :)
Zapada si aglomeratie.
Am mancat bine, si din nou traditional, dupa care am cautat un loc dragut, dar ferit de forfota centrala. Am gasit o pensiune la intrarea in Sinaia, extrem de primitoare.
Odihna n-a fost una pe masura deoarece pensiunea era aproape de calea ferata, si odata la o ora/doua trece un tren zgomotos care iti atragea atentia :)
Cand s-a incheiat programul CFR...a inceput simfonia cainelui gazdei, si mai apoi...matinalul concert al cocosului...
Weekend-ul s-a incheiat relativ repede...am inceput deja sa cred in diminuarea timpului...mai ales a celui in doi.
Mic dejun copios, drumul de intoarcere acompaniat de muzica buna, nitel shopping, si gata...o noua zi de luni.
Totusi, o ruptura din cotidian, casuta mai primitoare la intoarcere, somnul muuuult asteptat in patul meu, parca mai trece timpul...spre vara :)
Si cand te gandesti ca azi trebuia sa fie cea mai depresiva zi din an, fiind si luni pe deasupra (conform statisticilor virtuale).
Sapte zile minunate oameni buni!
marți, 2 decembrie 2008
Tigara de dupa...
...weekend.
A fost un weekend atat de lung si placut, incat simt nevoia acuta de-a fuma o tigara si de-a contempla postum.
Razand de aglomeratia tipica inceputului de sfarsit de saptamana, departe de-a planifica "o evadare" din cotidian, am decis sa nu facem nimic...concret, sau mai pe sleau, sa facem ce vrem.
M-am saturat de munte, chiar si de mare, de impachetat, despachetat, pentru o alergatura de cateva zile in care sa cauti relaxarea cu orice pret.
Sa fim seriosi, mancarea, somnul, linistea, umorul, chiar si amorul pot fi mai bune in orasul tau (ei bine, nu-i chiar orasul meu) la resedinta proprie.
N-am stat doar in casa, mi-am invins lenea si dragostea de asternuturi, am iesit la plimbarici nocturne si cetoase prin Bucuresti.
Sambata chiar am facut un drum mai lung, pana la Pitesti, unde-am savurat o masa copioasa, si-am ascultat o muzica excelenta. Nu-mi amintesc sa fi beneficiat de ambele in ultima vreme prin vreun local. Ori e muzica proasta si mancarea buna, ori viceversa. Intr-un colt de Pitesti, am zabovit cateva ore degustand de la aperitiv la desert (si altele incluse) pe ritmuri placute auzului.
Duminica am avut senzatia de vineri, lenesa, cu nasul in perna pana mult dupa pranz...cu o cafea mare cu mult lapte, care mi-a sters botul ciufut de somn.
Am uitat sa mentionez franturile de shopping din toate zilele libere... N-a fost magazin in care sa nu intru si sa nu-mi lipesc ceva de degete...sau poate ar fi mai corect sa spun ca mi-am golit de fapt portofelul? Ce mai conteaza? Tentatiile au fost multe, de la decoratiuni cu specific de Craciun, multe si diverse, la cosmetice, si accesorii vestimentare. Din toate cate putin, pentru ca merit!
Am lenevit in cafe Luis, cea mai romantica cafenea in care-am pasit pana acum..Muzica fina, ceai excelent, tort cu muulta ciocolata, si vorbe dulci.
Am decretat: a venit anotimpul cafenelelor, carciumilor mici si cochete, vin fiert, ceai aromat, muzica relaxanta, si poate o narghilea cu pepene galben...ca nu m-am putut abtine.
Oamenii cauta locuri linistite, colturi ce par rupte de lume, si socializari benefice pentru suflet.
Evident, n-am mers la vot!
De ziua romanilor, m-am trezit cu o cana mare de cafea cu scortisoara, si-o briosa cu afine...
"La multi ani romanco!"
"Asa sa fie!"
Eram sigura ca spre seara o sa fie nebunie in oras...Ca si anul trecut, ca si acum doi ani...
"Vor inaugura luminitele..." gandeam cu voce tare.
Fara prea multa tragere de inima am zis hai sa dam o tura "de centru", aruncam un ochi la toata poleiala comerciala ce-o fi rasarit peste noapte in vitrine...
Pas de tout!
"N-o fi iesit cine trebuie la alegeri?"
Bucurestiul transmitea 1 Decembrie prin cateva steaguri atarnate... Am vazut chiar si ca au renuntat la oribila aratare (metalica) ce se vroia "cel mai inalt pom de Craciun din Europa" de anul trecut de la Unirii... Cativa pomi asteptau in bezna podoabele... Ornamentele se zareau atarnand tacute si gri, dar nu palpaiau decat ici si colo unele...
In schimb...palpaiau mai multe ecrane gigant, cu leduri anuntand Cocor 2008... Tehnologie...Din punctul meu de vedere total inutila...dar, ce stiu eu?
Oameni multi pe strazi, probabil din aceleasi motive ca si noi...Or fi fost si ei dezam
agiti?
Eu mi-am declarat "Sezonul sarbatorilor de iarna" deschis. Vreau colinde, cadouri si mancaruri traditionale... Asta inseamna pentru mine luna sarbatorilor de Iarna... Oameni dragi aproape, ganduri bune, suflete deschise, si bucurie...
Am scos din sertare sosetele de Craciun, lumaricile cu specific, ascult si fredonez colinde...
Daca e sa dau de vreun ziar, sa deschid vreun TV, sa casc urechile la lume am sa aud despre "criza financiara" si-am sa vad fete triste si incruntate...
Asa ca...fumez, dupa weekend...
Let it snow (poate dau astia drumul la patinoar) !
A fost un weekend atat de lung si placut, incat simt nevoia acuta de-a fuma o tigara si de-a contempla postum.
Razand de aglomeratia tipica inceputului de sfarsit de saptamana, departe de-a planifica "o evadare" din cotidian, am decis sa nu facem nimic...concret, sau mai pe sleau, sa facem ce vrem.
M-am saturat de munte, chiar si de mare, de impachetat, despachetat, pentru o alergatura de cateva zile in care sa cauti relaxarea cu orice pret.
Sa fim seriosi, mancarea, somnul, linistea, umorul, chiar si amorul pot fi mai bune in orasul tau (ei bine, nu-i chiar orasul meu) la resedinta proprie.
N-am stat doar in casa, mi-am invins lenea si dragostea de asternuturi, am iesit la plimbarici nocturne si cetoase prin Bucuresti.
Sambata chiar am facut un drum mai lung, pana la Pitesti, unde-am savurat o masa copioasa, si-am ascultat o muzica excelenta. Nu-mi amintesc sa fi beneficiat de ambele in ultima vreme prin vreun local. Ori e muzica proasta si mancarea buna, ori viceversa. Intr-un colt de Pitesti, am zabovit cateva ore degustand de la aperitiv la desert (si altele incluse) pe ritmuri placute auzului.
Duminica am avut senzatia de vineri, lenesa, cu nasul in perna pana mult dupa pranz...cu o cafea mare cu mult lapte, care mi-a sters botul ciufut de somn.
Am uitat sa mentionez franturile de shopping din toate zilele libere... N-a fost magazin in care sa nu intru si sa nu-mi lipesc ceva de degete...sau poate ar fi mai corect sa spun ca mi-am golit de fapt portofelul? Ce mai conteaza? Tentatiile au fost multe, de la decoratiuni cu specific de Craciun, multe si diverse, la cosmetice, si accesorii vestimentare. Din toate cate putin, pentru ca merit!
Am lenevit in cafe Luis, cea mai romantica cafenea in care-am pasit pana acum..Muzica fina, ceai excelent, tort cu muulta ciocolata, si vorbe dulci.
Am decretat: a venit anotimpul cafenelelor, carciumilor mici si cochete, vin fiert, ceai aromat, muzica relaxanta, si poate o narghilea cu pepene galben...ca nu m-am putut abtine.
Oamenii cauta locuri linistite, colturi ce par rupte de lume, si socializari benefice pentru suflet.
Evident, n-am mers la vot!
De ziua romanilor, m-am trezit cu o cana mare de cafea cu scortisoara, si-o briosa cu afine...
"La multi ani romanco!"
"Asa sa fie!"
Eram sigura ca spre seara o sa fie nebunie in oras...Ca si anul trecut, ca si acum doi ani...
"Vor inaugura luminitele..." gandeam cu voce tare.
Fara prea multa tragere de inima am zis hai sa dam o tura "de centru", aruncam un ochi la toata poleiala comerciala ce-o fi rasarit peste noapte in vitrine...
Pas de tout!
"N-o fi iesit cine trebuie la alegeri?"
Bucurestiul transmitea 1 Decembrie prin cateva steaguri atarnate... Am vazut chiar si ca au renuntat la oribila aratare (metalica) ce se vroia "cel mai inalt pom de Craciun din Europa" de anul trecut de la Unirii... Cativa pomi asteptau in bezna podoabele... Ornamentele se zareau atarnand tacute si gri, dar nu palpaiau decat ici si colo unele...
In schimb...palpaiau mai multe ecrane gigant, cu leduri anuntand Cocor 2008... Tehnologie...Din punctul meu de vedere total inutila...dar, ce stiu eu?
Oameni multi pe strazi, probabil din aceleasi motive ca si noi...Or fi fost si ei dezam
agiti?Eu mi-am declarat "Sezonul sarbatorilor de iarna" deschis. Vreau colinde, cadouri si mancaruri traditionale... Asta inseamna pentru mine luna sarbatorilor de Iarna... Oameni dragi aproape, ganduri bune, suflete deschise, si bucurie...
Am scos din sertare sosetele de Craciun, lumaricile cu specific, ascult si fredonez colinde...
Daca e sa dau de vreun ziar, sa deschid vreun TV, sa casc urechile la lume am sa aud despre "criza financiara" si-am sa vad fete triste si incruntate...
Asa ca...fumez, dupa weekend...
Let it snow (poate dau astia drumul la patinoar) !
joi, 3 iulie 2008
de weekend prelungit :)
Scriam mai demult ca weekendul incepe de miercuri,sar peste joi, vineri si sambata dansez, iar duminica dorm. Ce fac cu luni si marti? Totul pica in momentul potrivit, la locul potrivit. La mare :)
Vineri a fost ultima trezire dragalasa, intr-un pat comod, tarziu, soarele ascuns de jaluzea, in bratele... mele :) miros de noi... never mind :))
Am lasat orice pretentii la o parte, cu oaresce indoieli legate de Vama, am strans cativa prieteni, am cerut un sac de dormit imprumut, mi-am cautat costumul de baie, chiar si sutienul (just in case).
Cu plecatul ne-a luat ceva mai mult, pana ne-am gasit prin intersectii, mai o tigara inainte de drum, oprire in benzinarie dupa sandwich, nu sunt sandwicuri...de fapt era o benzinarie goala, dat fiind ca era ultima de la iesirea pe autostrada si toti cetatenii de weekend se aprovizionau...ca noi...tot de acolo :)
Pe drum, AC/DC , Rammnstein, Moby, am intrat in Constanta in doar 2 ore, dupa ce o pseudofurtuna ne spalase bine masina. Am oprit la un hypermarket spre iesirea din oras, sa ne racorim cu cateva salitos, doar nu era sa intram in Vama asa aerisiti.
Imi plac la nebunie sosirile vamaioate nocturne. Intri cu masina pe magheru, de data asta chiar trafic, criza a locurilor de parcare, pietoni turmentati everywhere... Ok, hai inspre bulgari sa montam cortul.
Farurile pornite pe faza scurta, timp record la montat de cort (care iese cu succes, nu ca-n alti ani) totusi cineva de pe plaja ne roaga destul de nepoliticos sa-i acordam putin "private" si sa oprim farurile. "lasa bah, c-o pui mai tarziu" Sorry, nu m-am putut abtine :)
Cort montat, masina parcata, gasca usor turmentata, hai in inspectie. Dupa un tur de zona, o oprire la Ovidiu pe plaja unde era cel mai aglomerat, primul dans, primul pas in mare, am luat-o agale spre cort, nu inainte de-a mai face o oprire in Expirat. Depeche Mode!!!Depeche Mode!!!
Vineri s-a incheiat cu o bauta pe plaja, eu in sacul de dormit (ca pe vremuri) si la un moment dat celebra replica din South Park "screw you guys, i'm going...to SLEEP" , am tras de snurul sacului, m-am facut omida si-am adormit :)
Sambata n-am prins rasaritul, pe la 7 am scos nasul din sac, mi-era cald, am aruncat rapid toate hainele de pe mine, cu gand de plaja. Au iesit si celelalte nasuri de prin cort/masina, care pe unde dormisera ne-am schimbat rapid in chiloti de plaja si ne-am tolanit la soare...
Gasca s-a marit la pranz, a venit si varumio cu casa-n spate (yuhu, aveam si eu unde sa dorm la noapte), am montat cortul, i-am facut turul de onoare, si iar baie de soare.
Sambata seara s-a pus pe ploaie...a inceput usor sa cada...cate-un pic...apoi a stat... Pe la orele noastre de inspectie prin sat deja ploaia se intetise asa ca membrii de onoare ai gastii pasagere s-au retras fiecare in casele lor bine tapetate cu nisip. M-a corupt mititica (da exista o persoana mai scunda si mai slaba decat mine, si o ador) sa iesim noi la dans. Singurul loc acoperit era Expirat asa ca am alergat prin ploaie pana acolo, in multimea transpirata de dans. Nu ne vedeam, nu ne auzeam,eram prea mici sa incomodam asa ca ne batzaiam pe loc zambind tamp :) Pana am gasit o masa!!!DA!!!Numai a noastra!Ne-am catzarat pe ea, si pana dimineata cand mormanul de sticle de Salitos ameninta sa ne ajunga la genunci n-am renuntat. Nu-mi aduc aminte sa fi obosit, sa fi transpirat, sa fi cazut de pe masa :) Imi aduc aminte partial un drum spre cort, dat cu nasul de sacul de dormit (am vrut sa spun replica South Park) si adormit instant!
7:12 (duminica) trezirea - soare
Duminica la pranz incet incet au inceput sa dispara cipercutele multicolore de pe plaja. Chiar si cea a amicilor mei. Lumea se pregatea de luni, "corporatistii" dupa cum spunea sotul Mioarei isi iau laptopurile in brate si fug spre multinationale :) Noi am ramas. Noi, insemnand eu si varumio, in cortul nostru cu saltea mare si greu de umflat ... fara pompa (3 ...trei...ore).
Duminica, luni, marti, 3 zile de liniste. Vama s-a golit, a ramas doar un satuc pe malul marii, unele terase chiar s-au inchis, si oamenii erau rasfirati si putini pe toata plaja.
M-am bucurat de soare, de mirosul sarat, de apa calda desi murdara, am dormit mai mult, m-am prajit peste limite :) si am meditat:)
M-am plimbat pe plaja pana mi-au amortit picioarele, am savurat fiecare val spart in bolovanii din mal, i-am spus Vamei ca inca o iubesc, desi avem o relatie cam monotona dupa 7 ani :)
Invazia de carabusi m-a speriat luni seara si aproape ca am sigilat cortul pentru a ma asigura ca NU au cai de acces. Au disparut insa repede dupa ce s-a inserat de tot. Luna era de un galben inchis, rosiatic chiar, se vedea greu din cerul negru si fara stele.
Marti dimineata as fi vrut sa vad rasaritul, mi-era dor de senzatia de viata pe care o da soarele cand iese din mare, insa eram atat de coplesita de somn incat n-am reusit nici sa ma uit prin gemuletzul cortului :))
Am plecat "pe potop" lasand toti norii negrii deasupra plajei, si am zabovit apoi prin Constanta pe faleza inca vreo doua ore. N-a plouat, cerul ne-a pacalit, poate vroia sa alunge ultimii vamaioti pentru a respira usurat inainte de ... alt weekend nebun :)
Am ajuns in Bucurestiul incins, desi era seara, aer de nerespirat, oameni urati si nebronzati (sac-sac) si eu obosita, cu sacul in brate asteptam metroul incercand sa nu aud nimic in jur, sa-mi ascult marea... sa uit de ultimul pat comod, sa uit de miros de noi, sa stiu doar de soare...si ce-o vrea el sa-mi dea :)
Vineri a fost ultima trezire dragalasa, intr-un pat comod, tarziu, soarele ascuns de jaluzea, in bratele... mele :) miros de noi... never mind :))
Am lasat orice pretentii la o parte, cu oaresce indoieli legate de Vama, am strans cativa prieteni, am cerut un sac de dormit imprumut, mi-am cautat costumul de baie, chiar si sutienul (just in case).
Cu plecatul ne-a luat ceva mai mult, pana ne-am gasit prin intersectii, mai o tigara inainte de drum, oprire in benzinarie dupa sandwich, nu sunt sandwicuri...de fapt era o benzinarie goala, dat fiind ca era ultima de la iesirea pe autostrada si toti cetatenii de weekend se aprovizionau...ca noi...tot de acolo :)
Pe drum, AC/DC , Rammnstein, Moby, am intrat in Constanta in doar 2 ore, dupa ce o pseudofurtuna ne spalase bine masina. Am oprit la un hypermarket spre iesirea din oras, sa ne racorim cu cateva salitos, doar nu era sa intram in Vama asa aerisiti.
Imi plac la nebunie sosirile vamaioate nocturne. Intri cu masina pe magheru, de data asta chiar trafic, criza a locurilor de parcare, pietoni turmentati everywhere... Ok, hai inspre bulgari sa montam cortul.
Farurile pornite pe faza scurta, timp record la montat de cort (care iese cu succes, nu ca-n alti ani) totusi cineva de pe plaja ne roaga destul de nepoliticos sa-i acordam putin "private" si sa oprim farurile. "lasa bah, c-o pui mai tarziu" Sorry, nu m-am putut abtine :)
Cort montat, masina parcata, gasca usor turmentata, hai in inspectie. Dupa un tur de zona, o oprire la Ovidiu pe plaja unde era cel mai aglomerat, primul dans, primul pas in mare, am luat-o agale spre cort, nu inainte de-a mai face o oprire in Expirat. Depeche Mode!!!Depeche Mode!!!
Vineri s-a incheiat cu o bauta pe plaja, eu in sacul de dormit (ca pe vremuri) si la un moment dat celebra replica din South Park "screw you guys, i'm going...to SLEEP" , am tras de snurul sacului, m-am facut omida si-am adormit :)
Sambata n-am prins rasaritul, pe la 7 am scos nasul din sac, mi-era cald, am aruncat rapid toate hainele de pe mine, cu gand de plaja. Au iesit si celelalte nasuri de prin cort/masina, care pe unde dormisera ne-am schimbat rapid in chiloti de plaja si ne-am tolanit la soare...
Gasca s-a marit la pranz, a venit si varumio cu casa-n spate (yuhu, aveam si eu unde sa dorm la noapte), am montat cortul, i-am facut turul de onoare, si iar baie de soare.
Sambata seara s-a pus pe ploaie...a inceput usor sa cada...cate-un pic...apoi a stat... Pe la orele noastre de inspectie prin sat deja ploaia se intetise asa ca membrii de onoare ai gastii pasagere s-au retras fiecare in casele lor bine tapetate cu nisip. M-a corupt mititica (da exista o persoana mai scunda si mai slaba decat mine, si o ador) sa iesim noi la dans. Singurul loc acoperit era Expirat asa ca am alergat prin ploaie pana acolo, in multimea transpirata de dans. Nu ne vedeam, nu ne auzeam,eram prea mici sa incomodam asa ca ne batzaiam pe loc zambind tamp :) Pana am gasit o masa!!!DA!!!Numai a noastra!Ne-am catzarat pe ea, si pana dimineata cand mormanul de sticle de Salitos ameninta sa ne ajunga la genunci n-am renuntat. Nu-mi aduc aminte sa fi obosit, sa fi transpirat, sa fi cazut de pe masa :) Imi aduc aminte partial un drum spre cort, dat cu nasul de sacul de dormit (am vrut sa spun replica South Park) si adormit instant!
7:12 (duminica) trezirea - soare
Duminica la pranz incet incet au inceput sa dispara cipercutele multicolore de pe plaja. Chiar si cea a amicilor mei. Lumea se pregatea de luni, "corporatistii" dupa cum spunea sotul Mioarei isi iau laptopurile in brate si fug spre multinationale :) Noi am ramas. Noi, insemnand eu si varumio, in cortul nostru cu saltea mare si greu de umflat ... fara pompa (3 ...trei...ore).
Duminica, luni, marti, 3 zile de liniste. Vama s-a golit, a ramas doar un satuc pe malul marii, unele terase chiar s-au inchis, si oamenii erau rasfirati si putini pe toata plaja.
M-am bucurat de soare, de mirosul sarat, de apa calda desi murdara, am dormit mai mult, m-am prajit peste limite :) si am meditat:)
M-am plimbat pe plaja pana mi-au amortit picioarele, am savurat fiecare val spart in bolovanii din mal, i-am spus Vamei ca inca o iubesc, desi avem o relatie cam monotona dupa 7 ani :)
Invazia de carabusi m-a speriat luni seara si aproape ca am sigilat cortul pentru a ma asigura ca NU au cai de acces. Au disparut insa repede dupa ce s-a inserat de tot. Luna era de un galben inchis, rosiatic chiar, se vedea greu din cerul negru si fara stele.
Marti dimineata as fi vrut sa vad rasaritul, mi-era dor de senzatia de viata pe care o da soarele cand iese din mare, insa eram atat de coplesita de somn incat n-am reusit nici sa ma uit prin gemuletzul cortului :))
Am plecat "pe potop" lasand toti norii negrii deasupra plajei, si am zabovit apoi prin Constanta pe faleza inca vreo doua ore. N-a plouat, cerul ne-a pacalit, poate vroia sa alunge ultimii vamaioti pentru a respira usurat inainte de ... alt weekend nebun :)
Am ajuns in Bucurestiul incins, desi era seara, aer de nerespirat, oameni urati si nebronzati (sac-sac) si eu obosita, cu sacul in brate asteptam metroul incercand sa nu aud nimic in jur, sa-mi ascult marea... sa uit de ultimul pat comod, sa uit de miros de noi, sa stiu doar de soare...si ce-o vrea el sa-mi dea :)
luni, 2 iunie 2008
Of Vama mea...
Acum 7 ani cand am mers prima oara in Vama Veche am remarcat doi punckisti care dormeau pe o perdea de CFR, mi-am zis "wow, cool!" aveam 17 ani, si mi se parea rebell yell! De atunci am ajuns in fiecare an acolo, si-n imprejurimi (respectiv 2 Mai).
Legendele cum ca Vama ar fi fost candva pustie mi se pareau ca respecta spiritul rebel, iesit din comun al acelui colt de nisip plin de cutii de bere si chistoace de tigara.
An de an am fost martora evenimentelor marcante; manele in Vama ?!?!?!, "salvati vama veche", "stufstock" mergand profund pe conceptia "in vama n-ai nevoie de bani, sau de camera la hotel".
Nu-s vreo razvratita, nici hipioata, si mai nou n-am timp nici de rockereala, poate din acest motiv in ultimii doi ani am cautat oarecum liniste, relaxare, sau macar mahmureala tihnita...prin capete de Vama, "inspre bulgari" sau prin alte locuri a caror nume nu le mentionez din dorinta de-a proteja macar acest sezon pustietatea lor.
Anul acesta in lipsa mea acuta de TV, radio sau orice alta sursa media (deh lucrez la o agentie de presa :))) ) am aflat totusi de trendul "romania vs bulgaria" si am ciulit urechea cu interes. Eu patrioata convinsa, care nu-si parasise tara niciodata, si nici ca vroiam sa aud, mahnita ca romanii ar putea sa alimenteze o astfel de competitie absurda.
Dupa cum povesteam in scrierile anterioare, s-a nimerit domle sa ajung si eu prin bulgaria, extrasezon, gospodin, nisipuri de "haur" , gospodin. Nu intru in detalii...inca...
Sambata dupaamiaza, proaspeti in 2 Mai, dupa o ora de plaja la nori si vant, ne-am cocotat in terasa cu vedere spre cherhana si gandeam romantic spre rapanele din farfurie :) tot aici mi-e sufletul, tot la noi pe litoral, indiferent cat de mult m-au impresionat bulgarii, eu tin cu Vama Mea!
Cine stie in ce ceas rau oi fi gandit-o, sau spus-o! A doua zi, dis de dimineata, pe la 11: 55 (da, m-am uitat la ceas) eram pe terasa lu' Mitocanu, nu de buna voie, ci convinsa, (eu am ceva personal cu Mitocanu, simplu, e mitocan! Indiferent cat de mari or fi portiile, tot nu iert, nu uit!).
La ora 11:58 dupa ce-mi aleg entuziasta varianta de omleta, chelnerul (in doar 10 minute) venea spre noi, tintuiesc cu ochii in meniu urmatoarea fraza "micul dejun se serveste pana la ora 12". Stiam ce urmeaza, m-am bosumflat, si oricat mi-as fi dorit sa las fasoanele, n-am reusit. Ce era atat de greu sa-mi tranteasca 2 oua intr-o tigaie?Pe banii mei? N-am mancat nimic, si-a anulat si prietenul meu comanda, din solidaritate, desi probabil ca-i paream absurda, am pornit spre alte locatii. Eu indignata nevoie mare, bombanind... mai mult enervata de atitudinea chelnerului care mi-o trantise cu satisfactie "nu facem!, nu facem exceptii!, asta E! nu va convine..."
Jos la Frontiera, 12:05 , "nu mai servim micul dejun". Vis a vis la Bibi, "nu mai servim micul dejun".
Am renuntat la martirism, daca tot ne este impus meniul, macar sa fim selectivi cu locatia, hai pe o terasa, undeva sus, cu priveliste..."hai la Corsaru'". Ajunsi acolo, am luat noi meniul din raft, intentionand sa atragem atentia asupra noastra, poate, poate ni se va lua comanda mai devreme decat ne-am fi asteptat.
Douazeci de minute mai tarziu, timp in care ne asezasem la una dintre mesele libere si nedebarasate, am intrebat mai mult din curiozitate daca nu cumva ii lasa inima de-o omleta. Poate chelnerul era inimos, insa bucatarul nu! Imi imaginam eu clanul bucatarilor de vama care se vorbisera seara la un spritz, cum sa lanseze ei moda vamaiotilor care sar de micul dejun. Daca nu-s suficienti de simtiti sa se trezeasca in VACANTA inainte de ora 12, de preferat la 6, sa vada rasaritul, apoi sa stea la rand la omleta, nu le mai servesc nimic! Sa le fie invatatura de minte!
Iar mi-am dorit sa-mi fac eu restaurantul meu (asta-i alta poveste).
Sa revenim la oile noastre in Corsaru. Dupa o jumatate de ora, a debarasat masa, si ne-a luat comanda...ce-i drept cu scuzele de rigoare ca sunt doar 2 chelneri, ca nimeni nu mai vrea sa munceasca pe litoral, etc.
Ce-ar mai fi de spus? Ca am cerut un ceai cu miere, a fost adus cu zahar, mierea a venit cand ceaiul era rece, jumatate baut, si de fapt nu ne-a fost adusa ci am luat-o NOI de la bar? Ca am cerut o apa plata cu gheata si lamaie, am avut o sticla de apa pe masa, n-am avut pahar, dupa 10 minute a sosit gheata si lamaia, tot n-am avut pahar...s-a topit gheata, am baut ceaiul, si-am avut pahar...de ceai :)
Inainte de plecare, pe cand calculam cei 10% spaga, din reflex, am vrut ca tot omul sa mergem la toaleta...ghinion! E stricata! Am dat cei 50 de mii spaga...suntem darnici, si-am plecat...bombanind. La fel cum venisem.
Mi-am adus aminte de bulgari :) In timp ce ne plimbam prin bazar (intr-o statiune incredibil de curata) ne-a acostat un nenea, foarte prietenos, "ati mancat?" noi "nu". Dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, si a inceput sa ne vorbeasca in limba noastra (am vazut mai apoi ca vorbeau orice limba) ne-a invitat sa vedem menul restaurantului lui, si daca ne placea, sa ramanem. Ne-a placut, am ramas, si ni s-a "alocat" un chelner. Restaurantul nu era cine stie ce, semana cu ale noastre, insa nenea chelnerul, dragut, amabil, glumet, grijuliu, si toate felurile de mancare gigant, si absolut delicioase, plus modul in care iti era castigata simpatia ne-au facut sa tot degustam de vreo 90 de leva, echivalent a vreo 2 bulioane ale noastre. Am avut vreo remuscare? NU! Pentru ca ne-am ghiftuit cu toate fructele de mare posibile, am luat si la pachet, si ne-am simtit EXCELENT!
N-as fi vrut sa ajung sa-mi compar plaja din Vama, cu plaja bulgarilor, n-as fi vrut sa admit ca avem carente, sau ca n-am fi atat de ospitalieri precum ne dam.
N-as fi facut-o daca mi-ar fi dat nenea Mitocanu' doua oua caftite-ntr-o tigaie.
Legendele cum ca Vama ar fi fost candva pustie mi se pareau ca respecta spiritul rebel, iesit din comun al acelui colt de nisip plin de cutii de bere si chistoace de tigara.
An de an am fost martora evenimentelor marcante; manele in Vama ?!?!?!, "salvati vama veche", "stufstock" mergand profund pe conceptia "in vama n-ai nevoie de bani, sau de camera la hotel".
Nu-s vreo razvratita, nici hipioata, si mai nou n-am timp nici de rockereala, poate din acest motiv in ultimii doi ani am cautat oarecum liniste, relaxare, sau macar mahmureala tihnita...prin capete de Vama, "inspre bulgari" sau prin alte locuri a caror nume nu le mentionez din dorinta de-a proteja macar acest sezon pustietatea lor.
Anul acesta in lipsa mea acuta de TV, radio sau orice alta sursa media (deh lucrez la o agentie de presa :))) ) am aflat totusi de trendul "romania vs bulgaria" si am ciulit urechea cu interes. Eu patrioata convinsa, care nu-si parasise tara niciodata, si nici ca vroiam sa aud, mahnita ca romanii ar putea sa alimenteze o astfel de competitie absurda.
Dupa cum povesteam in scrierile anterioare, s-a nimerit domle sa ajung si eu prin bulgaria, extrasezon, gospodin, nisipuri de "haur" , gospodin. Nu intru in detalii...inca...
Sambata dupaamiaza, proaspeti in 2 Mai, dupa o ora de plaja la nori si vant, ne-am cocotat in terasa cu vedere spre cherhana si gandeam romantic spre rapanele din farfurie :) tot aici mi-e sufletul, tot la noi pe litoral, indiferent cat de mult m-au impresionat bulgarii, eu tin cu Vama Mea!
Cine stie in ce ceas rau oi fi gandit-o, sau spus-o! A doua zi, dis de dimineata, pe la 11: 55 (da, m-am uitat la ceas) eram pe terasa lu' Mitocanu, nu de buna voie, ci convinsa, (eu am ceva personal cu Mitocanu, simplu, e mitocan! Indiferent cat de mari or fi portiile, tot nu iert, nu uit!).
La ora 11:58 dupa ce-mi aleg entuziasta varianta de omleta, chelnerul (in doar 10 minute) venea spre noi, tintuiesc cu ochii in meniu urmatoarea fraza "micul dejun se serveste pana la ora 12". Stiam ce urmeaza, m-am bosumflat, si oricat mi-as fi dorit sa las fasoanele, n-am reusit. Ce era atat de greu sa-mi tranteasca 2 oua intr-o tigaie?Pe banii mei? N-am mancat nimic, si-a anulat si prietenul meu comanda, din solidaritate, desi probabil ca-i paream absurda, am pornit spre alte locatii. Eu indignata nevoie mare, bombanind... mai mult enervata de atitudinea chelnerului care mi-o trantise cu satisfactie "nu facem!, nu facem exceptii!, asta E! nu va convine..."
Jos la Frontiera, 12:05 , "nu mai servim micul dejun". Vis a vis la Bibi, "nu mai servim micul dejun".
Am renuntat la martirism, daca tot ne este impus meniul, macar sa fim selectivi cu locatia, hai pe o terasa, undeva sus, cu priveliste..."hai la Corsaru'". Ajunsi acolo, am luat noi meniul din raft, intentionand sa atragem atentia asupra noastra, poate, poate ni se va lua comanda mai devreme decat ne-am fi asteptat.
Douazeci de minute mai tarziu, timp in care ne asezasem la una dintre mesele libere si nedebarasate, am intrebat mai mult din curiozitate daca nu cumva ii lasa inima de-o omleta. Poate chelnerul era inimos, insa bucatarul nu! Imi imaginam eu clanul bucatarilor de vama care se vorbisera seara la un spritz, cum sa lanseze ei moda vamaiotilor care sar de micul dejun. Daca nu-s suficienti de simtiti sa se trezeasca in VACANTA inainte de ora 12, de preferat la 6, sa vada rasaritul, apoi sa stea la rand la omleta, nu le mai servesc nimic! Sa le fie invatatura de minte!
Iar mi-am dorit sa-mi fac eu restaurantul meu (asta-i alta poveste).
Sa revenim la oile noastre in Corsaru. Dupa o jumatate de ora, a debarasat masa, si ne-a luat comanda...ce-i drept cu scuzele de rigoare ca sunt doar 2 chelneri, ca nimeni nu mai vrea sa munceasca pe litoral, etc.
Ce-ar mai fi de spus? Ca am cerut un ceai cu miere, a fost adus cu zahar, mierea a venit cand ceaiul era rece, jumatate baut, si de fapt nu ne-a fost adusa ci am luat-o NOI de la bar? Ca am cerut o apa plata cu gheata si lamaie, am avut o sticla de apa pe masa, n-am avut pahar, dupa 10 minute a sosit gheata si lamaia, tot n-am avut pahar...s-a topit gheata, am baut ceaiul, si-am avut pahar...de ceai :)
Inainte de plecare, pe cand calculam cei 10% spaga, din reflex, am vrut ca tot omul sa mergem la toaleta...ghinion! E stricata! Am dat cei 50 de mii spaga...suntem darnici, si-am plecat...bombanind. La fel cum venisem.
Mi-am adus aminte de bulgari :) In timp ce ne plimbam prin bazar (intr-o statiune incredibil de curata) ne-a acostat un nenea, foarte prietenos, "ati mancat?" noi "nu". Dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, si a inceput sa ne vorbeasca in limba noastra (am vazut mai apoi ca vorbeau orice limba) ne-a invitat sa vedem menul restaurantului lui, si daca ne placea, sa ramanem. Ne-a placut, am ramas, si ni s-a "alocat" un chelner. Restaurantul nu era cine stie ce, semana cu ale noastre, insa nenea chelnerul, dragut, amabil, glumet, grijuliu, si toate felurile de mancare gigant, si absolut delicioase, plus modul in care iti era castigata simpatia ne-au facut sa tot degustam de vreo 90 de leva, echivalent a vreo 2 bulioane ale noastre. Am avut vreo remuscare? NU! Pentru ca ne-am ghiftuit cu toate fructele de mare posibile, am luat si la pachet, si ne-am simtit EXCELENT!
N-as fi vrut sa ajung sa-mi compar plaja din Vama, cu plaja bulgarilor, n-as fi vrut sa admit ca avem carente, sau ca n-am fi atat de ospitalieri precum ne dam.
N-as fi facut-o daca mi-ar fi dat nenea Mitocanu' doua oua caftite-ntr-o tigaie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
http://sabbrasthughts.blogspot.com
Postări
Comentarii