Eveniment Esquire & Dunhill

Mie imi plac cei de la Sanoma, pe bune, chiar imi plac. Am citit si Esquire, le-am pus un clip destept pe blogu-mi (acum ceva vreme), am lucrat cu ei pentru niste virale FHM ( e drept, nu le-am facut eu personal) dar le-am impartit "cititorilor" , citesc Cosmo ocazional, si celelalte publicatii ale lor...

Eh, din acest motiv am stat pe ganduri daca sa fiu sincera si carcotasa saaau sa...tac ? Ei bine, tacerea nu mai e o virtute, asadar, baieti-fete (daca cititi) si va devin brusc antipatica incercati sa intelegeti ca pana la urma e parerea mea (umila-blonda), saaau..doar un sfat.

Am primit o invitatie, pe email la un eveniment intitulat "Fine experience by Esquire".

Prima chestie pe care am remarcat-o a fost ditamai pagina de email cu muuuulte muuuulte adrese ale unor oameni (importanti evident) din companiile autohtone, multinationale si luate in ordine alfabetica.

"N-or fi auzit de BCC?" mi-am spus. Dar, pentru ca mi s-a intamplat si mie, si pentru ca am luat-o drept strategie de marketing din gama ; "uite ce de invitati sunt, o sa vada toata lumea pe toata lumea, hai sa mergem".

Prin surse proprii am aflat ca era vorba de un party intr-o locatie usor neobisnuita, o surpriza pentru invitati. La orele 20:00 (trecute, fix).

Am ajuns acolo, pe la fara cinci minute, eu, al meu iubit, si colega lui de la PR (ei venind amandoi din partea companiei mama, eu de la 121).

Adresa exacta, cladire mare de birouri, nedata in folosinta inca, receptie imensa, pereti de sticla, si angajatii Sanoma la receptie pregateau pachetele cu daruri pentru invitati...

"Nu-s prea punctuali, ca deh, invitatii vin direct de la birou, chit ca ni s-a dus buhul ca intarziem la evenimente, uneori suntem exceptia care intareste regula"...

"hai sa mai fumam o tigara, mai asteptam p-afara 10 minute, sa nu fim primii"

Dupa 10 minute, am intrat, odata cu noi un mic alt puhoi de lume...

Cineva ne-a spus "buna seara" , altcineva ne-a facut o poza, intre timp ei tot mai impachetau cadouri...

Am urcat pe cladire, pe terasa amenajata superb, in stil japonez, canapele din perne albe, podea neagra, mese gen clepsidra, mancare japoneza, un bar amenajat...o muzica excelenta, niste hostese Dunhill imbracate in costume cam ciudate... Prima impresie ... foarte stilat!

Am asteptat putin sa fim bagati in seama, sa remarcam o fata cunoscuta, sa...apara restul de invitati...in fine, dupa 10-15 minute ne-am oprit in dreptul unei mese testand calitatea sushi-ului si dexteritatea in a manevra betisoarele japoneze (cele coreene si cele chinezesti sunt demult incercate).

In acelasi ambient minunat ne-a gasit...prima rafala de vant...

"Asta o fi surpriza?November rain?"

Cred ca am cobit (iertare!); in 10 minute era...devastata terasa...Cum asa? Uite asa:

Rafalele de vant au contenit sa apara, oamenii insarcinati in a monta niste perdele protecoare s-au miscat oarecum greu (e drept, era si dificil), insa ploaia a patruns rapid printre, a imprastiat pernele canapelelor, a spart paharele de pe mese, a daramat barul, si-a impins mare parte din invitati spre singurul perete disponibil...

"Cu meteo nu te pui frate!"

Norocul nostru a fost ca vijelia n-a tinut mult...poate un sfert de ora...cerul s-a eliberat de nori, iar oamenii lor s-au miscat rapid si-au curatat terasa...au redat o oarecare ordine amintind de ambientul initial.

Oamenii socializau, am savurat platoul de sushi, cocktailul cu pepene galben, pe la orele 21:30 a urcat pe scena (neanuntati) cativa oameni, o mini-orchestra care si-au inceput recitalul cu un cover Depeche Mode - World in my eyes, absolut genial, am innebunit!

O hostesa impartea tigari...

Am stat putin peste orele 22 , asteptand...un semn (divin) al organizatorilor ; un bun venit, o glumita referitoare la furtuna, un "enjoy the party", un "motiv", un concept...CEVA?!

Cum nimic de genul nu s-a petrecut...am decis sa ne retragem, cu atat mai mult cu cat trebuia sa fim matinali pentru a doua zi.

Ultima etapa ciudata a fost aceea ca nimeni nu s-a sesizat (si NU eram singurii care plecau)!

Nu ne-a condus nimeni, nu ne-au spus "la revedere", iar jos...in receptie...era gol, cu maldarul de pungi cadou (ce probabil asteptau sa fie oferite invitatilor la plecare) stand acolo...fara ca nimeni sa le pazeasca...sau...ofere...

After party thoughts: (ori probabil sunt eu obsedata de strategii de marketing) sa fi avut cineva din Sanoma ideea ca oaspetii sunt de obicei sufocati cu astfel de evenimente si blazati de atata "ospitalitate" iar ei au vrut sa faca un party cu un concept de genul "nu ne pasa, nu va bagam in seama, am vrut sa stiti ca existam"?!?!?

Ceva care sa para atat de autentic prost realizat incat sa se vorbeasca muuult timp despre asta?!

Daca e asa, jos palaria, a iesit perfect!

Daca nu...well guys...ati cam dat iama-n buget...degeaba...

Tips&Tricks pentru viitoare evenimente:

1. identificati targetul!

2. pastrati discretia cu adresele de e-mail!

3. FITI PUNCTUALI!

4. Intampinati invitatii intr-un mod placut si elegant, in ton cu petrecerea

5. Fiti mai atenti ca exista predictii meteo, si modalitati rapide si eficiente de back-up (just in case?)

6. SOCIALIZATI cu invitatii vostri.

7. Comunicati conceptul petrecerii...motivul, programul, etc...

8. Atentie mare la cei ce pleaca...?!

9. Spune-ti "multumim pentru prezenta, blabla" si aveti grija sa nu aiba impresia ca ies dintr-o "Casa parasita"

10. De obicei organizarea unui eveniment trebuie sa aiba un rezultat masurabil, o posibilitate de feedback si sa genereze...CEVA.

11. S-auzim de bine!

Ziua Mondiala a Laptelui

Planificasem pentru sambata o vizita la targul de antichitati de la Obor... Singura modalitate sa nu innebunesti in capitala e sa te comporti precum un turist. Asadar in fiecare weekend "vizitam" ceva... Ne facem poze, ne minunam, incercam sa rupem bucati frumoase dintr-un oras ce ...sincer...devine nelocuibil...

Am aflat apoi ca sambata are loc un eveniment in Parcul Tineretului - Ziua Mondiala a Laptelui, si mi-a suras ideea. Cu atat mai mult cu cat in articolul precedent marturiseam pasiunea pentru bunatatea laptelui!

M-am documentat pe site-ul dedicat evenimentului, m-am entuziasmat, desi nu sunt mamica, mi-am propus sa ma incadrez in sectiunea dedicata adultilor, sa aflu "mai multe despre lapte", sa fac testul de osteoporoza, sa sa ma imbrac in alb si sa petrec Milk Cocktail Day la Cafeneaua Actorilor, pe lacul din parc.

Zis si facut, matinali (sau nu prea) pe la orele pranzului eram in locatie, eu vesela si alba, cu chef de cascat ochii in jur.

Ma abat putin de la subiect pentru a aduce "la cunostinta" ca Parcul Tineretului a devenit un semi-strand ; spatiul verde fiind impanzit de oameni in costume de baie care stateau la plaja...

M-am minunat de intrecerile sportive acvatice, in jurul pancardei "Interzis SCALDATUL in lac!". Am facut poze, asa, de amintire...

Am ajuns la locul de joaca al copiilor...Erau cateva echipe de personaje de poveste ce pictau copii pe fata, vreo doi clowni ce imparteau baloane cu UHT , am primit si eu unul, ca aveam doua codite, si nu purtam tocuri :)

M-am dus la standul de testare a osteoporozei - am aflat ca sunt bagate in seama persoanele de la 40 de ani in sus. Ok, m-am incapatanat si-am luat un pliant, incercand sa dau de inteles ca astept "sfaturi de preventie si combatere a acesteia" precum mentiona programa site-ului...Intre timp o doamna, trecuta de 40 de ani a ajuns la stand cu aceleasi intentii, si norocul ei ca se si incadra in target.

"Ne pare rau, nu functioneaza aparatul...Incercati mai tarziu!"

Am plecat spre Cafeneaua Actorilor...cu gandul sa poposim la un cocktail de lapte, din partea casei.

In locatie exista o masa cu pliante UHT (am tras eu cu ochiul) dar nu s-a sinchisit nimeni sa ni le ofere! Ne-am asezat la masa, am asteptat vreo 10 minute sa fim bagati in seama (desi nu era aglomeratie si eram cam singurii cu articole vestimentare ALBE conform "intelegerii") iar apoi am decis ca nu vrem sa mai fim clientii lor...

Ne-am ridicat si am plecat...fara sa fi fost tratati conform programei (in caz ca mai exista dubii).

Dezamagire? Putina... M-am bucurat ca s-au distrat cei mici (desi n-o sa aflu cat).

La un calcul simplu, eveniment, perioada de vara SI de criza, rezultatele ar fi? As putea sa fiu mult mai critica, sa exemplific CE inseamna organizarea unui eveniment si care sunt pasii corecti pentru ca acesta sa aiba un rezultat masurabil, pentru ca in spatele acestei reusite (sau nu) sta o companie cu un nume mare, ce-a fost promovat pe fiecare balon alb...

Pauza de inspiratie

In ultima luna am scris din ce in ce mai putin...

Pesemne blogul a fost manta de vreme rea, coltul de internet care m-a ascultat si vindecat iar acum relatia noastra monotona cauta o portita de iesire?
Pur si simplu m-am decis sa tin mai multe pentru mine si doar pentru mine... Opinii din exterior n-am deoarece nu sunt atat de activa, interesata, pasionata si implicata in mediul inconjurator.
Da, protejez animalele, protejez natura, am cateva convingeri puternice, dar in afara de acestea, credeti-ma sunt atenta numai la traista mea...
Tanjesc dupa zilele cu soare, tanjesc in fiecare dimineata dupa serile noastre, tanjesc in fiecare weekend dupa concediu...cred ca ma integrez perfect in marea masa de oameni cu dorinte normale.
Mai putin cea cu India... De o perioada incoace mi-e tare tare tare dor de o bucata din tara aceea sfanta.... Caut haine, obiecte de cult, muzica lor, scrieri despre ei, si cred ca oricat le-as invata istoria, le-as copia garderoba si imita altarele de rugaciuni...pana n-am sa simt sub talpi pamantul lor am sa visez acolo....spre India.
Cam acestea sunt starile mele sufletesti din ultima vreme...in cotinua asteptare...
Aici de fapt vreau sa ajung sa mai fac pace cu mine ; la capitolul timp. Am tendinta sa ignor intervale intregi de timp pentru ca eu din punctul A imi doresc sa ajung in punctul B, si pana acolo...nimic nu mai e relevant.
Care este astazi punctul B? Buna intrebare...

La capitolul evenimente de suflet ; am legat duminica snurul meu de martisor intr-un pom din padurea Baneasa... Am legat acolo o dorinta, si poate finele lui '009 imi dovedeste daca acestea devin sau nu realitate...Am sa va spun si voua :)

Cam atat...

Nunta Moto

Vineri seara am petrecut mai bine de doua ore in poligon. Teoretic am facut 4 sedinte, dar de fiecare data am stat mai mult de-o ora pe motor . Spre uimirea instructorului care e aproape jenat sa-mi spuna sa mai las si pe altii. Am schimbat 3 motoare, intial unul de 125, apoi unul de 250 si ultimul a fost celebru moto de examen...care mi-a pus nervii la incercare. Extrem de nervos si de sensibil, m-a zguduit bine, eu neavand reflexele formate uit de ghidonul cu aceleratia si-l strang pana fac bataturi...Ceea ce probabil mi-ar fi fatal in trafic. Am decis sa fac mai multe ore de condus, si dupa ce-mi iau carnetul (pentru ca il iau!) pana sa-mi iau motor poate mai fac ore suplimentare de condus, deoarece niciodata nu-s destule masuri de precautie luate.
Din aceeasi categorie de motoare, sambata am fost invitati la o cununie a unui membru Dac Motors, care-si dorea poze de calitate. Eu pe post de insotitor, ajutor co-fotograf, schema identica cu cea de la munte, care mi-a placut la nebunie.
Noi cei cu sculele, am mers pe patru roti, am ajuns acolo recunoascand multimea imbracata in piele de sarbatoare, toti branduiti cu Dac Motors, veseli si nerabdatori sa felicite tinerii insuratei.
Poze in stanga, poze in dreapta, buzunare pline cu orez, mirii veseli si frumosi, deloc emotionati, soarele promitea sa rasara.
In incinta ne-am straduit sa incapem cu totii, au fost atat de multi incat ofiterul de stare civila a asteptat ceva pana sa inceapa ceremonia. Eu intr-un colt, cu aparatul pregatit sa tintesc momentele memorabile si incercand sa-mi amintesc daca am mai participat vreodata la o nunta atat de implicata?
Ceremonia a durat putin, momentul artistic "Cetatene X...de buna voie si nesilit de nimeni o iei in casatorie pe X? DA!" Si in cor "mai dati-i o sansaaaaaa!!!" dupa care hohote de ras.
Tinerii extrem de hotarati s-au luat, au spus un DA hotarat, au si semnat pentru el, s-au sarutat si am fost poftiti cu totii intr-o alta sala pentru sampanie si piscoturi. Alte poze cu pupaturi si urari de fericire ale momentului.
La final, poze de grup, iesite din comun (cum altfel) fara obisnuitele clisee artistice de "hai sa stam la poze" ci mai degraba pline de oameni cu viata dornici sa se bucure de eveniment la o bere.
Motocicletele s-au grupat, si nu erau putine, au stat la poze, au turat motoarele, au claxonat in grup, frumosi si plini de nebunie sub privirile curiosilor care asistau de pe margine, si apoi au pornit inspre "Apashu"(locul cu berea).
"La Apashu" e un loc pentru prieteni (asa mi s-a spus, si am sesizat ulterior) unde toata lumea cunoaste pe toata lumea, motoarele raman cuminti in poarta, sau unele inauntru, oamenii asculta ce muzica isi doresc, playlist-ul e la indemana, si e exclusivist fara fitele aferente.
M-am simtit intotdeauna bine acolo, chiar daca nu am fost de prea multe ori, e deschis abia de asta vara... insa zacutul la o bere cu panorama motociclista si miros de benzina si ulei este unul erotic pentru mine...in defectiunea mea caracteristica.
Sambata insa locul era pregatit altfel, dupa cum ni s-a si comunicat "facem atmosfera", in timp ce erau asezate pe mese lumanarele, si pregatit bufetul suedez.
Muzica buna, mai putini decibeli, un iz romantic de bon jovi, brian adams si guns 'n' roses. Bineinteles oamenii, nelipsiti, multi si insetati, descalecand, si cautand motive sa-si potoleasca setea si sa inchine in cinstea mirilor.
M-am dus la bar sa iau si eu ceva...
"Something strong....or something light?" ma intreaba Apashu
"Something hard!"
A pus doua pahare de tequilla, am ciocnit si le-am dat pe gat.
"Acum o bere, ca sa sting senzatia"
Am mai stat la un pahar de vorba, am mai facut cateva poze, si-am pornit spre casa. Petrecerea a continuat pana spre 3 dimineata, dupa cum am aflat azi...
Daca o fi vreodata sa ajung in fata ofiterului de stare civila, in scopuri personale, cred ca asa vreau s-o fac si eu...descalecand de pe motor!

Of Vama mea...

Acum 7 ani cand am mers prima oara in Vama Veche am remarcat doi punckisti care dormeau pe o perdea de CFR, mi-am zis "wow, cool!" aveam 17 ani, si mi se parea rebell yell! De atunci am ajuns in fiecare an acolo, si-n imprejurimi (respectiv 2 Mai).
Legendele cum ca Vama ar fi fost candva pustie mi se pareau ca respecta spiritul rebel, iesit din comun al acelui colt de nisip plin de cutii de bere si chistoace de tigara.
An de an am fost martora evenimentelor marcante; manele in Vama ?!?!?!, "salvati vama veche", "stufstock" mergand profund pe conceptia "in vama n-ai nevoie de bani, sau de camera la hotel".
Nu-s vreo razvratita, nici hipioata, si mai nou n-am timp nici de rockereala, poate din acest motiv in ultimii doi ani am cautat oarecum liniste, relaxare, sau macar mahmureala tihnita...prin capete de Vama, "inspre bulgari" sau prin alte locuri a caror nume nu le mentionez din dorinta de-a proteja macar acest sezon pustietatea lor.
Anul acesta in lipsa mea acuta de TV, radio sau orice alta sursa media (deh lucrez la o agentie de presa :))) ) am aflat totusi de trendul "romania vs bulgaria" si am ciulit urechea cu interes. Eu patrioata convinsa, care nu-si parasise tara niciodata, si nici ca vroiam sa aud, mahnita ca romanii ar putea sa alimenteze o astfel de competitie absurda.
Dupa cum povesteam in scrierile anterioare, s-a nimerit domle sa ajung si eu prin bulgaria, extrasezon, gospodin, nisipuri de "haur" , gospodin. Nu intru in detalii...inca...
Sambata dupaamiaza, proaspeti in 2 Mai, dupa o ora de plaja la nori si vant, ne-am cocotat in terasa cu vedere spre cherhana si gandeam romantic spre rapanele din farfurie :) tot aici mi-e sufletul, tot la noi pe litoral, indiferent cat de mult m-au impresionat bulgarii, eu tin cu Vama Mea!
Cine stie in ce ceas rau oi fi gandit-o, sau spus-o! A doua zi, dis de dimineata, pe la 11: 55 (da, m-am uitat la ceas) eram pe terasa lu' Mitocanu, nu de buna voie, ci convinsa, (eu am ceva personal cu Mitocanu, simplu, e mitocan! Indiferent cat de mari or fi portiile, tot nu iert, nu uit!).
La ora 11:58 dupa ce-mi aleg entuziasta varianta de omleta, chelnerul (in doar 10 minute) venea spre noi, tintuiesc cu ochii in meniu urmatoarea fraza "micul dejun se serveste pana la ora 12". Stiam ce urmeaza, m-am bosumflat, si oricat mi-as fi dorit sa las fasoanele, n-am reusit. Ce era atat de greu sa-mi tranteasca 2 oua intr-o tigaie?Pe banii mei? N-am mancat nimic, si-a anulat si prietenul meu comanda, din solidaritate, desi probabil ca-i paream absurda, am pornit spre alte locatii. Eu indignata nevoie mare, bombanind... mai mult enervata de atitudinea chelnerului care mi-o trantise cu satisfactie "nu facem!, nu facem exceptii!, asta E! nu va convine..."
Jos la Frontiera, 12:05 , "nu mai servim micul dejun". Vis a vis la Bibi, "nu mai servim micul dejun".
Am renuntat la martirism, daca tot ne este impus meniul, macar sa fim selectivi cu locatia, hai pe o terasa, undeva sus, cu priveliste..."hai la Corsaru'". Ajunsi acolo, am luat noi meniul din raft, intentionand sa atragem atentia asupra noastra, poate, poate ni se va lua comanda mai devreme decat ne-am fi asteptat.
Douazeci de minute mai tarziu, timp in care ne asezasem la una dintre mesele libere si nedebarasate, am intrebat mai mult din curiozitate daca nu cumva ii lasa inima de-o omleta. Poate chelnerul era inimos, insa bucatarul nu! Imi imaginam eu clanul bucatarilor de vama care se vorbisera seara la un spritz, cum sa lanseze ei moda vamaiotilor care sar de micul dejun. Daca nu-s suficienti de simtiti sa se trezeasca in VACANTA inainte de ora 12, de preferat la 6, sa vada rasaritul, apoi sa stea la rand la omleta, nu le mai servesc nimic! Sa le fie invatatura de minte!
Iar mi-am dorit sa-mi fac eu restaurantul meu (asta-i alta poveste).
Sa revenim la oile noastre in Corsaru. Dupa o jumatate de ora, a debarasat masa, si ne-a luat comanda...ce-i drept cu scuzele de rigoare ca sunt doar 2 chelneri, ca nimeni nu mai vrea sa munceasca pe litoral, etc.
Ce-ar mai fi de spus? Ca am cerut un ceai cu miere, a fost adus cu zahar, mierea a venit cand ceaiul era rece, jumatate baut, si de fapt nu ne-a fost adusa ci am luat-o NOI de la bar? Ca am cerut o apa plata cu gheata si lamaie, am avut o sticla de apa pe masa, n-am avut pahar, dupa 10 minute a sosit gheata si lamaia, tot n-am avut pahar...s-a topit gheata, am baut ceaiul, si-am avut pahar...de ceai :)
Inainte de plecare, pe cand calculam cei 10% spaga, din reflex, am vrut ca tot omul sa mergem la toaleta...ghinion! E stricata! Am dat cei 50 de mii spaga...suntem darnici, si-am plecat...bombanind. La fel cum venisem.
Mi-am adus aminte de bulgari :) In timp ce ne plimbam prin bazar (intr-o statiune incredibil de curata) ne-a acostat un nenea, foarte prietenos, "ati mancat?" noi "nu". Dupa ce ne-a intrebat de unde suntem, si a inceput sa ne vorbeasca in limba noastra (am vazut mai apoi ca vorbeau orice limba) ne-a invitat sa vedem menul restaurantului lui, si daca ne placea, sa ramanem. Ne-a placut, am ramas, si ni s-a "alocat" un chelner. Restaurantul nu era cine stie ce, semana cu ale noastre, insa nenea chelnerul, dragut, amabil, glumet, grijuliu, si toate felurile de mancare gigant, si absolut delicioase, plus modul in care iti era castigata simpatia ne-au facut sa tot degustam de vreo 90 de leva, echivalent a vreo 2 bulioane ale noastre. Am avut vreo remuscare? NU! Pentru ca ne-am ghiftuit cu toate fructele de mare posibile, am luat si la pachet, si ne-am simtit EXCELENT!
N-as fi vrut sa ajung sa-mi compar plaja din Vama, cu plaja bulgarilor, n-as fi vrut sa admit ca avem carente, sau ca n-am fi atat de ospitalieri precum ne dam.
N-as fi facut-o daca mi-ar fi dat nenea Mitocanu' doua oua caftite-ntr-o tigaie.

ce mai zice lumea?

In sesiunea de iarna in timp ce asteptam sa intru la examen, colegii mei de grupa discutau intens despre un caz aparut la Tv (nu mai stiu despre ce) si la un moment dat mi s-a cerut parerea... "nu ma uit la tv, nu ascult radio, nu citesc ziarele" ; "pai si ce cauti tu la jurnalism?" Evident ca nu mi-a tresarit mintea un raspuns, dar am luat examenul cu 9.
Din categoria "ce mai zice lumea" percep informatiile din jurul meu, din mediul in care ma invart (deh lucrez la o agentie de presa) ca fiind un izvor nesecat.
Colegii imi povestesc filme sau emisiuni, eu sunt un fidel cititor al blogurilor, plus ca ma incred in legea universala a atractiei si imi doresc ca informatiile cu adevarat valoroase sa ma penetreze neincetat.
Uite asa am aflat de la Lia ca incepe GayFest, ii dau dreptate 100% cu privire la manifestarile "paralele" ale cuviosilor romani.
Intamplator sunt una din acele femei care daca "face click" cu un tip perfect ii pun intrebarea "esti cumva gay?" si ma astept s-o ia ca pe un compliment. Mi-am dorit sa am si eu prietenul meu gay, cu care sa ies la taclale, sa vorbesc de ikebana, sa ma intrebe daca-mi place tricoul lui, si sa-mi dea un sfat sincer despre pantofii pe care vreau sa-i cumpar.
Acestea pot parea fasoane de blonda slabanoaga, dar sunt bine intemeiate si n-am sa le schimb. Pana si cel mai bun amic/mascul poate sa-si dea cu parfum de testosteron si chiar n-am nevoie de un fuck buddy, de scuza ca eram prea beata sau deprimata, de orice scuza...
In alta ordine de idei chiar discutam cu un prieten foarte bun (cel mai bun) care e gay, cat de natural da "in public" imaginea a doua fetiscane de mana, sarutandu-se, dar a doua femei?dar a doua batranele? si in cele din urma...doi barbati?
N-are rost sa argumentez prea mult pe acest subiect, n-am sa schimb mentalitati cu o parere proprie.
Spre deliciul presei romanesti, astept gastile naziste,credinciosii, icoanele, si toate manifestatiile contra.
Apropo...la Mangalia, un eveniment religios, lume cat marea, intrebam si noi un jandarm "ce se intampla aici?" cuvios omul: "e...braul maicii domnului" . Oamenii transpirati, obositi, incercuiti de grilaje, organele de lege (ce-mi place cum suna) ii imbranceau si-i injurau, oamenii intre ei se imbranceau si injurau, ca sa atinga curatul si preasfantul "brau al maicii domnului". Ma gandeam ca o fi mai demn totusi decat aceasta manifestare groteasca numita Gayfest.