Cu și despre...

...superstiții, dorințe împlinite și incredere în sine.

Am voie să am câteva supersiții, nu-i așa? Pe măsură ce omul dă nas în nas cu știința, acordă tot mai puțin interes explicațiilor abstracte și își caută explicații logice, raționale și bine dovedite.

Ei bine, eu încă mai am câteva "scăpări" pe care mi le permit tocmai din dorința de-a nu cădea definitiv în patima realismului.
Povestea șnurului de mărțișor o știți: legat la mână, purtat o lună, legat în pom, dorință împlinită :) Povestea dorințelor mereu împlinite, chiar și a celor dorite greșit, iar o știți, că bat din taste pe subiectul ăsta de o mie de ani.
Asta-i superstiția mea. Vreau să cred și în lucruri inexplicabile, măcar o dată pe an. Și în Moș Crăciun, uneori :)
Am dat jos șnurul de mărțișor. Cu tam-tam, că doar vorbim despre mine aici, nimic nu mi se întâmplă fără scântei.
Mai întâi a fost debusolare, cine-l leagă? Că tradiția spune că trebuie să-l lege ursitul. Dar eu am regulile mele iar în ursiți nu mai cred :) Așa că mi l-a legat un bun și drag coleg de muncă.

Apoi au fost câteva discuții fugitive cu sinele, "ce să-ți dorești măi Cristina, ai grijă de data asta". N-am fost de acord cu dorințele mele, mi se părea că depind de alții și nu voiam asta.
Și, în cele din urmă, cine-mi rupe ața, că iar vine tradiția din bătrâni cu alte reguli pe care eu n-am chef să le respect. Dar, parcă nici nu aș implica iar pe cineva impersonal, oricât de mărinimos ar fi fost colegul.
Așa că, în ultima zi din martie, la ore târzii, după programul meu draconic, m-a "hăituit" unul dintre cei mai buni prieteni, cu motor cu tot, ca "să-ți rup ața Mițo".

Cu doar o oră înainte de miezul nopții, ca o Cenușăreasă ce sunt, am atârnat de copacul din curtea cârciumii mele preferate șnurul ce-mi purta dorința. E o prostie, e o superstiție, e o altă nebunie de-a mea, e un copilărism, e pur și simplu ceva ce-am vrut să fac.
Actul în sine are atâta dramatism cât vreau eu să-i acord. Dar, în spatele lui (al actului) au apărut (cum altfel) mai multe revelații. Că despre asta e de fapt povestea, de dorit, nu vă spui ce-am dorit.

Una peste alta, ca un cumul de concluzii, vă pot spune că iau foarte în serios acel "ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple" și că nu vreau să pun în cârca nimanui nici fericirea mea viitoare și nici dezamăgirile mele posibile.
Când ajungi să-ți depășești anumite fobii/complexe și să îți recapeți încrederea în tine, categoric aceeași problemă nu te va mai putea doborî și a doua oară.

Mă simt puternică. Mă simt bine cu mine. Pentru prima oară de când mă știu, n-am niciun alt scop decât a fi EU, pentru că îmi place de mine :) Și până acum nu mi-a plăcut, m-am iubit pentru că aveam impresia că trebuie să fiu iubită ca să fiu fericită.

Nu trebuie. Nimic nu trebuie.

My happy place

Iau o pauza de la astenie, am auzit ca nu-i la moda, dar...revenim si la asta (am sa va povestesc cum se joaca soarele cu nervii mei).

E o vorba in engleza : "I go to my happy place" care nu poate fi tradusa decat prin (aproximativ) expresia "visez cu ochii deschisi". De fapt, e starea aceea in care vrand sa uiti de tot si toate, sa lasi stresul sau oboseala sau nervii in urma, iti creezi un loc doar al tau in care "te duci" cu gandul.
Sau...pentru mine asa functioneaza.
Din cand in cand blochez toata lumea reala pentru cateva momente in lumea mea imaginara. Si pentru a nu parea atat de absurd, "my happy place" se concretizeaza cumva in dorintele realizabile pe care mi le pun pentru urmatoarea perioada.
Acum, de exemplu, cand visez "cu ochii deschisi" in doresc (mult mult mult de tot) cateva lucruri clare! Da, asa sunt eu, chiar si in fanteziile mele sunt ordonata si precisa :))

Asa ca ... imi deschid sufletelul, zambesc, privesc fara sa vad si transform "locul meu fericit" in:

O portie maaaare de mancare chinezeasca - urechi de lemn si pui in sos de stridii, totul lipait cu betisoarele :)

Un Guiness si o portie de fish&chips la James Joyce langa un pahar mare de vorba si-o leneveala de uichend! Bai, aia chiar nu mint cand se lauda ca au cel mai bun fish&chips din Bucu.

Un uichend la cai, dar, dormit acolo miros de grajd si balega :) Judecati-ma cat vreti, mi-as face parfum din par de cal :)

Cules de flori de primavara din padurea Baneasa... Mai avem padurea Baneasa da?

Un gulas bun de tot alaturi de ai mei, la Claudiu in curte ... Bine, aici cred ca oricine ar sti despre ce-i vorba ar saliva :)

O zi in care sa nu am nimic de facut, nici un fel de program, nici un om de vazut, cu nimeni de vorbit, liniste si somn.

Jumatate de zi in Cismigiu, in mijlocul saptamanii, cand au inflorit toti copacii si nu sunt alti oameni care sa aglomereze parcul. O plimbare lenesa si o maaaaare portie de miros de toate-florile de cires :)

Ultimul loc fericit...si din pacate cel mai putin realizabil:

In campul de langa casa bunicii mele...vara... habar n-aveti despre ce vorbesc :) Toate florile, toti copacii, pffff.... Sunt tentata sa spun c-as vrea mai mult de-o zi acolo, o dimineata, o noapte, dar ma rezum la a visa...


Nu-s un om pretentios si detaliile acestea au o incarcatura emotionala pentru mine...incredibila. Aparent lucruri simple, dar in realitate nu le poti SAVURA asa cum ai vrea. Ati vazut, nu, c-am pus cu majuscule cuvantul "savura".

Al vostru, care-i locul fericit?

Cele din urma zile de martie

Dusa e si luna martisorului, cea ce trebuia sa fie intaia luna de primavara...

S-a aratat bacoviana, fastacita, amanta a gerului cu multe fasoane, fiori reci, ploi gri si soare viclean.

Stiu ca a trecut martie pentru ca mai am o zi pana sa-l pun pe EL sa-mi rupa snurul de martisor de la mana...sa-mi pun o dorinta, sa-l leg apoi de o crenguta de copac.

Doar ca inca n-am vazut nici un copac inmugurit...parca nimic viu - foarte mult praf purtat pe aripi de vant ; si cateva raze ce tin neaparat sa arate ca ard.

Multi oameni cad prada asteniilor.

Anul acesta toata vina e data pe astenia de primavara, doar ca n-am avut inca primavara!

Astenia mea a fost surprinsa de o ignoranta de proportii. Mi-am permis sa-mi vars naduful in scris de cateva ori iar acum am o aura protectoare care-mi permite sa fiu intangibila.

Nu sunt din cale-afara de energica, insa ma automotivez pe cat posibil...

Ma simt din ce in ce mai transparenta, la fel ca si ultimele zile de martie.

Nu in sensul ca incetez sa simt, sa exist ci nu-mi mai pasa atat cat imi pasa. Devin oare superficiala?
Lama aceea rece de bisturiu pe alocuri ruginita se vrea stralucitoare si intens utilizata. Da apoi ii raspund plictisita: "la ce sa merite efortul?"

Avem amandoi ganduri de vara, vrem sa fugim in lume, pe-o plaja doar de noi stiuta, unde n-avem nevoie de haine sociale, imagini corporatiste...

Cu-aceste ganduri sub nori imi savurez ultimele zile din intaia luna de primavara.

Fugind de astenie!

Mai exista cate o dimineata in care ridic oblonul, rad la geam si-mi spun "azi o sa fie o zi buna!". In acele momente imratisez orice decizie ar lua viata legata de mine si de existenta mea. Suntem muuult prea mici si nesemnificatici sa stam in calea celor menite sa se intample.

Avem totusi sclipiri de geniu si putem invata de la viata cum s-o dirijam, ce sa savuram, ce sa ignoram, de ce sa ne bucuram, cand sa ne ascundem lacrimile si cand sa urlam din toti plamanii!

Amuzant mi s-a parut cand o prietena ii vorbea altei prietene despre placuta astenie ce are sa vina. Ea crezand ca astenia de primavara e un fel de stare euforica de imbratisare a vietii, natura cazand prada soarelui si veseliei...

Scriind acestea realizez ca pentru prima oara in viata mea sung gri. Nu gri in sensul trist, ci gri in sensul de mijloc. Pana acum eram alb sau negru, eram zi sau noapte, eram sus sau jos...

Astazi sunt gri.... (de fapt sunt imbracata in albastru si daca o spun in engleza tot trista iese..dar nu-s, pe cuvant ca nu-s!)

Va doresc sa vedeti primul copac inflorit si sa nu va pese de nimic!

Primavara din noi

Astazi m-am trezit extrem de bine dispusa. Profit de aceasta ocazie sa impart zambete si ganduri bune, pentru toata lumea.

Vreau sa fi trecut iarna aceasta urata si vreau sa iubesc fiecare raza de soare. Sa-mi placa fiecare gura de aer proaspat cu iz de viata.
Mi se intampla sa ies brusc din orice stare si sa am o sete de viata teribila. Sa uit de toate rautatile celor din jur, sa ignor cu desavarsire energiile negative, sa vreau sa iert si sa vreau sa-mi fie mila de cei mai putin norocosi decat mine.
Am toate motivele din lume sa urlu din nou la lume ca-mi place sa traiesc, sa va doresc si voua (tuturor) sa incercati sa luati in calcul doar aspectele bune...ale zilelor mai putin roz.
De-a lungul timpului cele mai dese indrumari ale mele au fost catre o evolutie spirituala a fiecaruia dintre noi. Pentru ca trebuie sa ne educam mintea mai intai. Iar aceasta etapa de invatare nu se sfarseste niciodata.
Astazi nu mai dau "lectii de viata" astazi vreau sa imi recapat veselia amortita odata cu gerul.
Eu inca ma consider un copil tembel, inca am nevoie sa fiu rasfatata si iubita si protejata. Inca imi place sa rad la viata si sa ma joc cu toate cuvintele.
Hai sa consideram aceste prime raze de soare un nou inceput. O noua viata. Hai sa ne indragostim de noua primavara!
Hai sa incepem prin a ne iubi si a ne accepta pe noi. Apoi rand pe rand toti oamenii din jurul nostru...
Acesta e martisorul meu pentru toti cei ce ma citesc.















P.S. Sa stiti ca dorintele din snurul de martisor se implinesc intotdeauna. Trebuie doar sa crezi in ceea ce-ti doresti.

Traiesc! Traiesc!

Traiesc in fiecare zi ca si cum maine ar fi ziua cea mare... Mereu maine, niciodata azi!
Am nasu' prins in laptop, urechile prinse-n telefon, zilele notate-n agenda, clientii organizati in calendar, sifonierul geme prelung dupa toale business, eu urlu spre oglinda ca intineresc si ca vreau jambiere roz in dungi, pantaloni galbeni cu ursuleti si tricou cu Nemo, ala din "finding Nemo" ca motanu-mi nu mai sade la pozat...
Nu mai am timp sa-mi insir gandurile-n taste, de fapt mint, nu mi se zbuciuma mintea defel!
Dar pot sa ma laud c-am facut chestii noi, in ultimele zile, adica in weekend ;
Sambata dis de dimineata (sa tot fie trecut de '12) vazand cum soarele se zbate sa ne intre in casa, am scos copchilu balai (adica subsemnata) afara...
Surpriza weekendului - pana de la masina - facuta intentionat cu un surub, de vecinu' taximetrist!
De-ar fi fost prima oara, sa zicem ca i-am fi scrijelit tandru cu un cui "ai lav iu" pe solentza lui galbena si jerpelita! Dar omul tine la manie si iata ca ne-am gandit sa fim mai destepti, n-o sa-i dam foc la casa, n-o sa-i violam copiii, o sa-l reclamam la compania angajatoare, l-am dat deja la politie, si-l lasam somer pe timp de criza...
Trecem peste incident, bem cafeaua pe terasa de vis a vis de vulcanizare si-apoi cu tari straine in minte...pornim la drum.
Ne gandeam la Ruse, o muratura, un gospodin, dar n-a fost sa fie, am luat-o prin satele sudiste si-am zarit o mandra asezare: Palatul Brancovenesc de la Potlogi.
"In drumul de la Targoviste la Bucuresti, Brancoveanu se oprea de fiecare data la mosia sa din Potlogi (judetul Dambovita) unde, in anul 1698, construise un minunat palat, daruit fiului sau cel mare, Constantin, dupa cum glasuieste pisania: "Aceste case din temelia lor sunt inaltate de luminatul domn Io Constantin Basarab Voevod fiului sau Constantin Brancoveanul, incepandu-le si sfarsindu-le la leat 7206 (1698) si la al zecelea an al domniei sale, ispravnic fiind Mihai vtori postelnic Corbeanul". De cate ori avea ocazia, domnitorul supraveghea si controla lucrarile de constructie. Potlogii au fost prima mosie de care este legat Constantin Brancoveanu inainte de a deveni domn al Tarii Romanesti. Domeniul a apartinut, in secolul al XVII-lea, postelnicului Dima si jupanesei sale Dragna, care vor construi aici casa veche din care se mai pastreaza azi doar pivnitele de plan patrat, cu patru calote sprijinite pe arce dublouri descarcate pe un stalp central."(citat explicativ)
Daca aveti ocazia sa vizitati locul, faceti-o, merita!
Duminica, pe acelasi printzip, ne-am trezit in poligon... "sa invete blonda sa stea la volan"
Ei bine, blondei nu-i prea place, ca sa nu vorbim de faptul ca habar n-are cum se struneste o bestie pe patru roti...
Trageam cu ochiul la motocicletele din poligon in timp ce iubitul imi explica cu patos tainele condusului. Fara tragere de inima, cu ochii inmuiati in lacrimi de emotie am incercat sa-l mituiesc complimentand-ul ca el este un sofer exceptional...asa ca familia noastra nu mai are nevoie si de mine la volan...poate doar la ghidon...
Totusi, voi invata sa conduc (aici sta dovada scrisa).
Ca sa nu ma intorc cu mintea goala, pardon, cu mana goala, din poligon, am defrisat (recunosc, sunt o bruta) un corcodus abia inmugurit. Dovada, sta pe masa din casa, cu cele mai frumoase si mai parfumate flori.
Peste noapte...a venit si primavara (ca tot o asteptam cu ofrande) asa ca prima zi a saptamanii m-a primit cu o alee parfumata a parcului, ciripit de pasarele, raze blande de soare si...viata! Lume vie!
Cam asa arata o frantura-n litere a ultimelor mele intamplari...
Cu un zambet in coltul gurii...vinovat, poznas, declar: ziua de maine...e plina de ganduri de concediu...
...doar ganduri!

A inflorit copacul

Am vazut primul copac inflorit...in Cismigiu!
Bietul de el...mititel, o tulpina firava, cateva ramuri timide, cred ca e un cires salbatic, are flori...si deja a fost impopotonat cu fire de martisor...
Posibil ca sta in bataia razelor de soare, langa poarta parcului fara a fi umbrit de ceilalti frati ai lui, mai mari si mai batrani...
De vreo trei saptamani tot caut cu speranta-n suflet anotimpul asta al vietii...de-i zice primavara. Iesim si noi la plimbare, locul secret - padurea Baneasa (Hetoooo-Vetooo) unde dintre zecile de mii de frunze moarte au rasarit albastrele/zambile salbatice si chiar ghiocei (daca ii cauti insistent).
In rest...soare printre nori, vant puternic, coafuri ciufulite, nasuri reci si rosii...
Mi-e frig! Aproape tot timpul mi-e frig, mi-a inghetat sangele in vene de cat vant si cata ploaie am prins anul asta...
Am testat rezistenta fizica de vreo doua ori cu rolele-n Herastrau... Dupa 15 minute de alergat pe roti lipite-n talpa, hai ca mi-am incalzit sufletul!
Am incercat si plimbari mai lungi...insa numai cuibarita la pieptul lui, cu nasu-ascuns! Ne dezmortim?
M-au incercat trei astenii de prin februarie si pana-acu, toate trei au renuntat de la sine. Astenie se cheama cand e si primavara-n propozitie!
Ca niciodata, am racit de doua ori, si-acum ma simt iar victima simptomelor "raceala si gripa", imi simt capul greu/inutil, nasul infundat...n-are rost sa detaliez!
Partea buna a frigului e ca n-au inviat insectele...Lasasem geamul deschi la bucatarie, a intrat o...chestie, si-a murit de frig! Chit ca era moarta cand am vazut-o m-am panicat...
Nemo n-are voie pe balcon ca raceste la rinichi...drept urmare miauna fara oprire pe langa geam...nostalgic dupa zilele lungi in care-si clatea ochii de felina cu raze de soare, copiii si alte vietati...
Incerc din rasputeri sa nu devin prada tematicii apatice din jur...Peste tot aud doar "criza financiara", depresii, intamplari nefericite... si unii mai melancolici (asa ca mine) asteapta primavara...
Evenimente, maxime, cugetari, invataturi, n-am de data asta...vroia doar sa-mi vars aici naduful, sa-mpart cu voi o veste...a inflorit copacul, ala mic, din Cismigiu!

Voi cum va faceti primavara?(la voi in suflete...)

Beteaga

N-am inspiratie...asadar citind ce urmeaza va asigurati cateva minute de plictis...
Imi permit sa-mi fie lene de cuvinte, sa am degetele amortite, sa imi simt incheieturile incatusate de durere si sa respir sacadat.
Am racit. Rau. Stiu...lichide, calmante, bomboane de gat, fara tigari...ochii imi sunt infundati in cap, sau cel putin in malformatia rotunda si blonda ce-o port pe umeri cu greutate.
N-am energie nici sa ma ridic din pat daramite sa jonglez cu vorbe frumoase, sa astern aici bucati de suflet si apoi sa ma bucur de coltul roz.
Daca tot sunt apatica ma gandeam sa fac o lista cu lucrurile de facut in perioada urmatoare :
- vreau sa citesc mai mult ; de cand nu mai circul cu metroul n-am mai citit, "Intoarcerea din Rai a lui Eliade sta la pagina 54, asteptand cuminte depunerile de praf, pe masuta roz.
- trebuie sa mergem la patinoar ; am fost doar o singura data iarna asta si la cat de schimbatoare e vremea va fi nevoie sa scot rolele mai degraba.
- vreau sa ma vad cu fetele. Cu toate, pe rand, sau in acelasi timp. Am chef de povesti si chicoteli...so, care ma scoate in oras, dupa ce-mi revin?
- vreau sa-l duc pe Nemo la nenea doctorul. E cam ciudatel in ultima vreme si mi-e sa nu-l fi apucat nabadaile acum spre miezul vietii. Nemo are patru ani si e virgin...n-a intrat niciodata in calduri, dar in ultima vreme pare agitat...
- vreau sa-mi caut haine pentru personalizat ; vine concertul Depeche Mode si mi-am promis un tricou imprimat si-o pereche de pantaloni in ton cu concertul (concertele).
- trebuie sa ma apuc de renovarea bucatariei ; stil japonez...sper eu...Ar trebui sa caut sfaturi si sugestii pe internet.
- vreau sa ma dau si sa iau examenult moto.Am amanat din cauza iernii, insa ard de nerabdare!
- sa ma apuc de sport...reiau pilates si tae-bo, sau chiar merg la o sala ceva...in functie de timp si lene.
- sa pun in functiune storcatorul de fructe! it's a MUST!
- vreau sa merg la gradina zoologica...mi-e dor de ratoni.Ii iubesc!
Vreau sa vina primavara! Fara astenie de data asta...Plimbari prin Cismigiu, flori de cires in par, ghiocei si zambile la coltul blocului, chiar si insecte vii pentru liliecii din fata blocului care-au dat in anorexie acum cu frigul.
Cam atat...momentan imi ajung, hai sa le bifam in timp, si punem altele in loc...
Ma duc sa-mi desfund nasul, sa iau aspirinele, si bomboanele de gat!

Nu va zgarciti cu sugestiile :)