Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta speranta. Afișați toate postările

luni, 31 octombrie 2011

Ce-mi doresc eu de ziua mea?

Initial am zis ca nu-mi doresc nimic, nu vreau cadouri, nu vreau surprize, vreau ca oamenii din jurul meu sa-mi ramana alaturi si sa fim toti sanatosi... optimist nu?

Booon, m-am razgandit, am intors-o pe toate partile, am gandit-o si razgandit-o incercand sa o pun frumos astfel incat sa transmit EXACT CEEA ce imi doresc.

Dar, pentru ca scorpiuta inainteaza in varsta si nu mai are timp de bla-bla-uri frumos impachetate, voi trece direct la subiect mizand pe faptul ca oamenii care-mi citesc blogul sunt oameni carora le sunt cat de cat simpatica si care pricep cum "bat eu saua".

IMI DORESC, chiar imi doresc sa ajut cu donatii un adapost de CAI abandonati. Asta e ceea ce imi doresc eu din tot sufletul si asta e singurul lucru care m-ar face fericita!
Stiu ca nu e politicos sa-mi cer cadourile in avans (asta daca exista cadouri :P) insa scopul scuza mijloacele nu-i asa? Iar scopul meu este sa ajut aceste animale pe care le ador!
Oamenilor care au de gand sa-mi cumpere diverse cadouri sau pur si simplu cei ce vor sa participe la planul meu, le cer sa NU IMI CUMPERE MIE personal nimic! Sa ma ajute sa-mi implinesc aceasta dorinta, sa transform banutii de cadouri (suma este total irelevanta) intr-o donatie pentru a ajuta adapostul Tei-Toboc cu ceva, simbolic :)

Nu este INCA o campanie pro animale, nu vreau sa urlu in gura mare pe facebook, sa strang fonduri sau sa apelez la sentimentele iubitorilor de animale... Asta este pentru MINE si pentru oamenii care ma plac si carora le pasa ce-mi doresc eu.

Asadar... planuiesc inca o vizita la adapost...cat mai curand (posibil in weekendul 4-6 noiembrie). Cei ce vor sa ma insoteasca sunt mai mult decat bineveniti. In felul acesta veti vedea cat de frumos e locul si cat suflet se pune in munca cu nobilele animale ce si-au gasit adapostul acolo.

Puteti sa vedeti site-ul aici, poze cu calutii si detalii despre programele lor de recuperare.
Dar, daca doriti sa "cedati santajului meu sentimental" , astept opinii,sfaturi,cadouri, donatii :)

Va multumesc pentru toate urarile frumoase si pentru faptul ca doar datorita oamenilor din viata mea sunt astazi EU :)

joi, 14 mai 2009

Enjoy the sileeeenceee...

Imi amintesc momentul in care am aflat ca vin in Romania... euforie, emotii,lacrimi...vise...muzica, amintiri...
Imi amintesc noaptea in care concertul a devenit oficial, biletele au fost puse in vanzare...cautand acel prim click care sa ma aduca cu un pas mai aproape de ei, un bilet: PRIMUL!
Cele sapte zile pana mi-a fost livrat biletul...emotii...
Toate articolele mele de dupa, scaldate in suflet, mintea plina de ei, de muzica lor, imaginatia zburand in fata scenei, cu pieptul plin de cuvinte...urland apoi bucuria!
Am numarat lunile, zilele, orele, minutele, secundele...
Acum o saptamana, aveam doar un bilet (gazon A). Am gasit cel de-al doilea bilet...l-am cumparat la supra-pret zambind si multumind soartei ca pot sa tip alaturi de jumatatea mea la concert...
Acum 3 zile am gasit o solutie mai buna: bilet "special guest", intrarea la concert mai devreme, mai aproape de scena!!!
Am vandut biletele mele, cu emotii...mai ieftin decat le cumparasem...pe amandoua...Ne-am luat biletele si cardurile de "special guest"!
Avem si biletele pentru Sofia, rezervarea la hotel, totul e planificat! TOTUL! Pana in cel mai mic detaliu...
"Ai auzit stirea?"
"Nu!Ce stire?"
"Dave..."
"CE E CU DAVE?!?!"
"Au anulat concertul din Atena! Dave e in spital"
Am ametit...mi s-au infundat urechile...m-am asezat, am incercat sa respir...
Poate parea ciudat, superficial, nesemnificativ. Poate parea ORICUM, pentru oricine! Pentru mine nu este posibila anularea acestui concert!
Eu am stiu din primul moment ca voi fi ACOLO, in fata scenei!
Am stat ore in sir pe internet, uitand de orice altceva, am frunzarit zeci de site-uri, am vorbit cu zeci de oameni, resurse, jurnalisti, oragnizatori, speculanti, fani...am vorbit apoi cu mine, plangand, mi-am dat curaj, le-am spus ca e WRONG!
Nimic oficial!
Asteptarea imi intinde nervii in fiecare secunda...O parte din mine, mai putin egoista, e alaturi de Dave, dorindu-i sa fie bine!Orice i s-ar fi intamplat!O alta parte din mine, infocata, innebunita urla: Don't LET us DOWN!!!

Sper...sper...sper...

Nu mai cred in zvonuri, nu mai aud speculatii, nu ma intereseaza ce altceva s-a intamplat!



Ne vedem la concert?!