Se afișează postările cu eticheta abandon cai. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta abandon cai. Afișați toate postările

luni, 31 octombrie 2011

Ce-mi doresc eu de ziua mea?

Initial am zis ca nu-mi doresc nimic, nu vreau cadouri, nu vreau surprize, vreau ca oamenii din jurul meu sa-mi ramana alaturi si sa fim toti sanatosi... optimist nu?

Booon, m-am razgandit, am intors-o pe toate partile, am gandit-o si razgandit-o incercand sa o pun frumos astfel incat sa transmit EXACT CEEA ce imi doresc.

Dar, pentru ca scorpiuta inainteaza in varsta si nu mai are timp de bla-bla-uri frumos impachetate, voi trece direct la subiect mizand pe faptul ca oamenii care-mi citesc blogul sunt oameni carora le sunt cat de cat simpatica si care pricep cum "bat eu saua".

IMI DORESC, chiar imi doresc sa ajut cu donatii un adapost de CAI abandonati. Asta e ceea ce imi doresc eu din tot sufletul si asta e singurul lucru care m-ar face fericita!
Stiu ca nu e politicos sa-mi cer cadourile in avans (asta daca exista cadouri :P) insa scopul scuza mijloacele nu-i asa? Iar scopul meu este sa ajut aceste animale pe care le ador!
Oamenilor care au de gand sa-mi cumpere diverse cadouri sau pur si simplu cei ce vor sa participe la planul meu, le cer sa NU IMI CUMPERE MIE personal nimic! Sa ma ajute sa-mi implinesc aceasta dorinta, sa transform banutii de cadouri (suma este total irelevanta) intr-o donatie pentru a ajuta adapostul Tei-Toboc cu ceva, simbolic :)

Nu este INCA o campanie pro animale, nu vreau sa urlu in gura mare pe facebook, sa strang fonduri sau sa apelez la sentimentele iubitorilor de animale... Asta este pentru MINE si pentru oamenii care ma plac si carora le pasa ce-mi doresc eu.

Asadar... planuiesc inca o vizita la adapost...cat mai curand (posibil in weekendul 4-6 noiembrie). Cei ce vor sa ma insoteasca sunt mai mult decat bineveniti. In felul acesta veti vedea cat de frumos e locul si cat suflet se pune in munca cu nobilele animale ce si-au gasit adapostul acolo.

Puteti sa vedeti site-ul aici, poze cu calutii si detalii despre programele lor de recuperare.
Dar, daca doriti sa "cedati santajului meu sentimental" , astept opinii,sfaturi,cadouri, donatii :)

Va multumesc pentru toate urarile frumoase si pentru faptul ca doar datorita oamenilor din viata mea sunt astazi EU :)

joi, 13 octombrie 2011

Cai si femei sau femei si cai

Am asteptat tare mult sa scriu acest articol, cred ca l-am construit putin cate putin in subconstientul meu adunand informatii comportamentale despre…femei si mai apoi am fost ajutata sa inteleg “cum gandesc” caii.

Pentru mine n-ar exista oameni fara sa existe cai si este un subiect atat de indragit incat va invit sa faceti un exercitiu de citit printre randuri (cand folosesc metafore) si de cules bucati de suflet din fiecare cuvant.

Nu sunt eu personajul principal (ca de obicei) ci este… FEMEIA. Si tot un personaj principal este calul, IAPA Salbatica (pentru ca sinonimul cuvantului libertate este iapa/cal).
Impletesc din cuvinte o singura fiinta: femeia salbatica sau iapa umana care la interactiunea cu “stapanul” are aceleasi reactii chiar daca situatiile sunt diferite.

Am aflat ca exista o metoda de imblanzire a iepei salbatice care se numeste “natural horsmanship" si consta in a face iapa sa vina la tine, sa o faci sa cedeze prima in favoarea ta... totul prin stare de spirit, niciodata prin lupta. Concret, prinzi iapa prin orice mijloace, o bagi intr-un tarc si stai acolo cu ea pana cand se apropie de tine... Din acel moment este iapa TA si poti face APROAPE orice cu ea...
Daca va ganditi acum la paralela cu femeia suna erotic nu? Este ideal sa vina FEMEIA la tine si tu sa o convingi sa cedeze crezand ca-i esti superior prin inteligenta. Va asigur ca o femeie nu este complexata de un barbat mai inteligent si ca va “ceda” convinsa prin starea de spirit. Pornind de la aceasta premisa iti poate apartine 100% si poti face APROAPE orice cu ea!?

Acest “aproape orice” merge destul de departe si nu este greu sa vedem similitudinile:
Indienii prindeau iapa salbatica, o carau intr-o mlastina si acolo o incalecau... iapa se lupta sa iasa din mlastina cu calaretul in spate si dupa un timp obosea si nu mai lupta... atunci calaretul o indrepta catre locul potrivit sa iasa din mlastina, o descaleca si ii dadea drumul... iapa devenea prietena lui...
A se intelege ca in cazul femeii salbatice o cucerire de acest tip daca este facuta corect (o indrepti spre calea cea mai usoara dupa ce o lasi prin metodele ei sa realizeze singura ca a gresit) nu inseamna altceva decat ca i-ai fost aproape la greu si ca ati trecut prin foc impreuna.

In Rusia exista o rasa de cai care avea un singur stapan. Proprietarii luau manzul (iapa) la cateva luni de langa mama, o bagau intr-o groapa sau o legau intr-un loc fix unde doar viitorul stapan ii ducea mancare si apa... Restul celor care treceau pe langa iapa o loveau cu pietre sau bete... Dupa cateva zile, saptamani sau luni de asemenea tratament, nimeni nu se mai putea apropia de acesta iapa, inafara de stapan... Erau prieteni pe viata... daca stapanul murea, murea si iapa de foame...
In cazul femeii salbatice fidelitatea pe viata este posibila si fara un astfel de compromis insa e important de stiut ca nu e nevoie de lovituri cu pietre pentru ca aceasta sa aleaga singura izolarea de lume si devotamentul abosolut. Este posibil!

Evident exista metoda cea mai simpla si eficienta (implementata genetic) prin care femeia salbatica simte capacitatea “stapanului” de a-i oferi o familie, un camin, o stabilitate, o continuitate a confortului intim.
Iar cazul iepei metoda implica din nou hrana, adapost si suflet: Daca vrei sa te imprietenesti cu o iapa, cea mai simpla metoda este mancarea, caii sunt pofticiosi si cu un morcov ii poti face sa faca orice vrei. Uneori te cauta prin buzunare, trag de haine si nu mai pleaca de langa tine... tocmai pentru ca simt in buzunarul tau un mar sau ceva ce-i place... Este o modalitate comuna de a imblanzii o "iapa salbatica”.

Dar ce se intampla in cazul in care pana la un punct am aplicat/trait totul perfect si din naivitate procesul o ia pe o cale gresita?
Imblanzirea si convietuirea se deruleaza dar armonia se stinge atunci cand…situatia devine violenta sau dureroasa…
Tehnica nepotrivita este cea cu forta... practic nu suntem la egalitate de forte, daca, iapa ar sti cata forta are ne-ar darama cu totul (ne-ar distruge), dar ea nu stie si mai are un dezavantaj… ne vede mai mari decat suntem (avantaj pentru noi)... Tehnic, noi avem mijloacele de a o supune fizic prin forta, dar daca dai gres cu forta iapa se intoarce impotriva ta...
QED! Nu suntem la egalitate de forte! Femeia salbatica supusa isi vede “stapanul” pe un piedestal imaginar iar daca acesta da gres brusc totul i se poate intoarce impotriva lui! Si nu cred ca exista cale de intoarcere pentru ca asta ar insemna sa REderulam tot procesul mentionat mai sus cu blandete, cu suflet si cu inteligenta…

Iapa simte diferente intre mangaiere si lovitura... In primul rand iapa se mangaie cu "lovituri usoare si repetate", pe gat, crupa (fund) sau oriunde crezi de cuviinta tu ca si proprietar sau calaret. DAR... loviturile de mangaiere pot fi si mai puternice... Caii, de obicei sesizeaza, simt diferenta intre o lovitura data cu placere (mangaierea) si o lovitura data cu ura (bataia) chiar daca lovitura data cu placere este mai TARE decat lovitura data cu ura.
In cazul femeii nu vorbim de lovituri, vorbim de … comportament in sine: complimente, adevaruri, respect cuvenit sau respect mieros, scuze reale sau inventate. Ce mai, vorbim de acel al-6-lea simt cu care suntem inzestrate si care poate fi dovedit si stiintific…

Un alt caz concret: Un cal depus prin tehnica de calaretul lui... un cal foarte puternic care lovea, musca si nu statea locului niciodata... dupa 6 luni de antrenament cu el, calul nu mai mergea niciodata cu alt calaret (inafara de cel initial), sau mergea fortat. Odata si-a muscat stapanul ... De ce ? Pentru ca NU era calare pe el ci era calare pe alt cal... (deci si caii sunt gelosi)...
Nu mai concluzionam efectele infidelitatii in cazul unei “femei salbatice” :) Dar mentionam ca vor fi intotdeauna “neconventionale” (ca sa fiu poeta) si ca se prea poate sa lase rani permanente…

Concluzia mea finala? O iapa – femeie are nevoie de bunatate, sentiment, corectitudine si fermitate. Toate avantajele pe care crezi ca le-ai castigat intr-un proces de “imblanzire” se pot pierde daca nu urmezi un traseu precis. Iar ca sa urmezi “traseul corect” e nevoie de “stare de spirit” , adica fara ocolisuri sa iti arati adevarata fata.
Te dezbraci de orice masca, ramai OMUL si poti sa “domesticesti un animal salbatic” chiar si fara voia acestuia.

Dar cum nu toti oamenii se pricep la cai, nu toti oamenii se pricep la femei. Cum nu toti oamenii sunt facuti pentru a ajunge sa calareasca o iapa salbatica, nu toti oamenii reusesc sa pastreze o femeie domesticita :) . E nevoie de timp si rabdare.

Si…mai ales de SUFLET!


P.S. nu sunt deloc feminista (cine ma cunoaste, stie) si n-am vrut sa apar niste drepturi imaginare ci am vrut sa fac o paralela cu puncte comune, un fel de "carte de folosire" a unor "animale" frumoase. (femeia si iapa). Am modificat de multe ori "calul" cu "iapa" in context pentru a pune punctul pe i :) Multumesc pentru informatiile utile primite de la specialisti.

luni, 22 noiembrie 2010

Calutii din Fierbinti

Am preluat acest articol de pe Facebook dar va rog sa-i acordati putina atentie. Poate putem ajuta impreuna.

"21 noiembrie 2010
Astazi i-am vizitat pe calutii din Fierbinti: http://www.realitatea.net/zeci-de-cai-de-rasa-pura-au-fost-lasati-sa-moara-de-foame_771003.html

Am gasit alaturi de ei un mic grup de oameni, angajati si voluntari ai Primariei Fierbinti, un reprezentant al Politiei Animalelor, precum si simpli oameni ajunsi acolo in urma apelului mediatic lansat pentru acesti cai, toti aflati acolo doar ca sa ajute.
Datorita donatiilor de hrana aduse saptamana trecute de Fundatia Paco, de persoane particulare si alte organizatii, calutii au de mancare pentru urmatoarele zile.
Insa situatia lor este departe de a fi rezolvata. Ei au nevoie de hrana zilnica, timp de 6 luni sau cat vor sta in grija Primariei Fierbinti. Au nevoie de ingrijire medicala, de curatenie, de asternuturi, de ingrijitori permanenti.

Sunt niste caluti superbi, insa ingrozitor de abuzati... pe care ii asteapta luni cumplite de iarna si un viitor incert.

Va rog sa nu-i uitati, nu vor putea supravietui fara noi in urmatoarele 6 luni. Costul ingrijirii lor lunare este de aproape 2800 de euro lunar si cuprinde:
- hrana baloti furaje: 1 balot/zi/cal * 30 cai = 900 baloti lunar
- hrana boabe (porumb, ovaz etc): 1 galeata/cal/zi * 5 galet/sac = 180 saci/luna
- ingrijitori permanenti: 600 ron/ luna
- asternuturi de paie: 50 baloti pe saptamina = 200 baloti /luna.

Cu toata bunavointa, autoritatile locale din Fierbinti nu au cum sa suporte costul ingrijirii acestor cai. Este nevoie de ajutorul nostru, al tuturor, pentru a scoatele la liman victimele acestui caz de cruzime si neglijenta!

Astfel ca va rog, dragi prieteni, ajutati-i in continuare pe calutii din Fierbinti! Nu-i uitati, ci ramaneti alaturi de ei in aceste 6 luni, ajutati-i sa supravietuiasca, donand in continuare, lunar, un ban pentru ei. 10 ron, 50 ron, oricat puteti!

Pentru donatii si orice forma de ajutor:

FUNDATIA PACO

cont lei IBAN BRD Agentia Carol : RO40BRDE441SV80881324410

Cod Unic de Inregistrare : 9378400

Sos Petricani, nr 11A, Pepiniera Toboc

http://adapostcaluti.wordpress.com/promovare/

(cont in Euro si Paypal in curand)"

marți, 21 aprilie 2009

Caii subnutriti de la herghelia Homorod

Probabil unii dintre cei ce citesc au aflat deja stirea, altii (asa ca mine, care n-au tv si nu citesc presa) n-au aflat, insa incerc sa contribui eu acum.
Stirea am aflat-o acum trei zile, pusa la curent de mama mea, ea fiind la fel de pasionata de aceste animale superbe...
Puteti sa cititi rezumatul aici.
Tot de trei zile mi-am frant mintea...am facut cercetari, am cautat articole, cat mai multe detalii despre poveste...pentru a o intelege, si mai apoi...daca e loc...pentru a face ceva.
Tot ce pot sa fac...in acest moment, e sa transmit povestea mai departe...
Sa sper ca exista oameni la fel de pasionati ca si mine, ca vor putea sa ajute acesti cai lipitani.
Vor fi scosi la licitatie, si dupa cum banuiesc eu, sistemul birocratic din Romania nu va permite mare tevatura...pe scurt - cine se va tine cu dintii de subiect o sa aiba poate acces mai departe.
Daca exista oameni care pot achizitiona, sau isi doresc sa achizitioneze, sa salveze, sa iubeasca specia, pot sa consider ca am facut un gest pentru a le transmite informatia.
Pe langa revolta si repulsia pe care o simt la adresa unor proprietar de cai care-si abandoneaza animalele...si-a facut loc, totusi, o usurare, stiind ca desi tarziu ,(mai bine decat niciodata) autoritatile noastre s-au sesizat....
Sunt, am fost, si voi continua sa fiu, indragostita de cai. Nu pot admite suferinta lor, stiu ca exista violenta la adresa lor, nu se poate face nimic, insa acest abandon m-a bulversat si a starnit in mine o ura si-o sila cum putine alte cazuri au reusit...
Situatia aceasta, si poate multe altele care n-au ajuns la ochii si urechile noastre, fac parte dintr-un sistem DEFECT! Un sistem infectat in mintile oamenilor, un sistem care hraneste sufletele oamenilor cu cruzime si ucide sufletele animalelor nevinovate...

Ganditi-va oameni buni...ca aveti in fata...un cal...care va priveste cu niste ochi mari, blanzi, tristi, ca pe stapanul sau, de care depinde...si spune doar atat: "mi-e foame".

Ce faceti?