Closure

Nu știu cum funcționați voi, oamenii fără voci, oamenii normali, oamenii diferiți de mine, însă eu...am pentru toate câte o definiție. O fi bine, o fi rău, însă doar așa funcționez.
Astăzi vorbim despre closure. Nu i-aș spune încheiere, în dulcele grai, pentru că nu mă identific cu acest cuvânt.
Closure pentru mine e ceva pozitiv. Closure înseamnă atunci când eu fac pace cu mine, cu o situație, cu o întâmplare sau chiar cu o persoană. Closure înseamnă ca eu să zâmbesc, să trag o concluzie, să învăț o lecție și să-mi elucidez un mister. Closure e modalitatea mea de a accepta ceva fără să-mi mai pun întrebări.
Și, în general, acceptarea începe cu mine. Pornește din mine. Când sunt eu pregătită să înțeleg și să accept, o fac. Pentru că...oricât am încercat să mă dresez și să-mi impun/induc anumite emoții sau raționamente...closure vine când vine, nu când VREAU eu.
Nu-mi plac incertitudinile deși masochismul meu mă obligă uneori să mă complac în situații incerte. Însă, ca de fiecare dată, ajung mereu într-o situație în care fie trebuie să mă neg pe mine, să fac abstracție de convingerile mele, fie ajung la acest closure.
Și vine ca o revelație. Ca și cum m-aș trezi dimineața și aș fi pur și simplu într-o dispoziție bună, fără explicație, fără motiv. Lucrurile îmi par clare, nu mă mai bântuie nimic, nu mă întristează, nici nu mă înveselesc, pur și simplu sunt eu.
Prima oară când mi s-a întâmplat (acum mulți ani) să am sentimentul că am închis un capitol, mi s-a părut tare ciudat. Pentru că nici măcar nu îmi propusesem. Asta e interesant. Senzația vine (pentru mine cel puțin) fără avertisment, fără premeditare. Atunci încercam să identific de ce simt ce simt. Era o emoție nouă chiar și asta, erau sentimente noi, era o detașare deloc forțată, era o indiferență atât de naturală încât nu înțelegeam CUM de ți se întâmplă așa, peste noapte. Creierașul nostru uimitor are capacitatea de a procesa și procesa și procesa și...într-un final, ca un roboțel harnic, reușește să repare cam tot ce trebuie reparat. N-o face chiar peste noapte, evident, însă atunci când simți ceea ce descriu eu mai sus, știi că procesul s-a încheiat și "scoți mașina din service".
E ușor frustrant să știi că poți să ajungi în această stare însă să nu știi când. Poți și vrei, dar nu ai control.
Stați liniștiți, senzația de după compensează. E aproape la fel de bună ca un orgasm.
Dar...nu e orgasm. E closure :)