În general (aproape) orice ne propunem are șansa să ni se și întâmple. Ok, nu vorbesc despre cazurile în care te încăpățânezi tu să rămâi închis în realitatea ta subiectivă.
Nu degeaba zice americanu că noi NU vedem lucrurile cum sunt ele (lucrurile) ci le vedem cum suntem noi (oamenii). E mai profundă vorba asta și vrea să ne spună că suntem orbi în fața propriilor emoții.
Ești furios, ai să vezi totul o catastrofă, esti amorezat, o să-ți zboare fluturași roz printre urechi.
Dintr-un motiv sau altul, cu toții ne dorim partea aia cu fluturașii roz. Chiar și eu mi-am dorit-o, la un moment dat.
Din alte multe variate motive...avem tendința să considerăm ca tot ceea ce NU e fluturaș roz, e o catastrofă.
Cum ar zice românul, nu vrem jumătăți de măsură. Din nou, am trecut și eu pe aici.
Când voiam totul sau nimic, alb sau negru, moartă sau vie.
Între timp...m-am cam sucit :) .
Asta nu înseamnă nici că mă mulțumesc cu puțin și nici că voi face compromisuri. Înseamnă doar ca n-o să mă rezum la a căuta fericirea supremă, considerând că până acolo, nimic nu mă mulțumește.
Și, ne întoarcem la partea cu ceea ce ne dorim, ni se și întâmplă. Nu pentru că ar exista un destin care lipește piese de puzzle în galaxie. Ci pentru că suntem înzestrați cu puterea de a schimba lucrurile în favoarea noastră. Pardon, în direcția în care ne dorim să mergem.
Mai rămâne ceva totuși...să știm ce vrem. Să ni se potrivească. Să se integreze în modul nostru de a fi.
De ce trebuie să existe dorințe comune de genul “vreau să fiu fericită”, ”vreau o familie”, ” vreau să câștig la loto” ?
Fericirea mea nu este a ta și vice-versa. Distracția care mie-mi crește pulsul s-ar putea ca pe tine să te oripileze iar familia stereotip din filme, n-are deloc de-a face cu familia pe care (POATE) o voi avea (sau nu) eu într-o bună zi.
Dar, pentru că nu vedem lucrurile cum sunt ele, ci cum suntem noi, avem tendința să ne supra-estimăm și să ne punem dorințe nerealiste.
Și nu e ca și cum dorința odată agățată în copac, înflorește și tu o culegi la toamnă.
E ca și cum, odată ce ȘTII (voi sublinia) ce vrei și analizezi CLAR ce poți, începi să lucrezi la tine astfel încât să fii în fiecare moment cu un pas mai aproape de planurile tale.
Poate ești un om norocos. Și, în acest caz vei avea parte doar de întâmplări satisfăcătoare.
Dar, dacă ești ca mine, un om veșnic neliniștit care îl are pe ” DE CE” în față…vei vrea mereu să știi mai mult, să poți mai mult, să simți mai mult, etc. Și atunci…fie te organizezi, fie te enervezi.
Evident, am trecut și eu pe-acolo. Prin nervi :)
Postări
Un comentariu:
Nu ca nu este asa; dar poate esti prea 'fascinata' inca de puterea constientului si uiti ca cea mai mare putere din noi zace in subconstient - care de multe ori ne submineaza planurile constiente meticulor construite din motive 'ca nu este de acord'.
Poate cu adevarat prin acele lucruri care ne dau 'frisoane' niciodata egale si usor de impartit cautam sa ajungem la acel subconstient si sa-l influentzam un pic... sau poate el incearca sa ajunga la noi sa ne influenteze.
Poate pentru tine sportul-sala sunt ceva mai profund decat ai curajul sa admiti in ce sens?... sau poate sunt doar o faza constient trecatoare parte dintr-un plan care poate sau poate sa nu-ti iasa in final.
In fine nu este destinatia ci este drumul catre o detinatie care conteaza ! Destinatia e prea des comuna ca si inceputul... e cea de pe coloana din partea dreapta din blogul tau, si nimeni nu o poate evita.
Clipa momentul par usor de trait dar toti le evitam sau mai corect le sacrificam prea des in numele a cea 'semnifica' ziua de maine care prea de reflecta ce constient ce ne-am propus... sau prea des ce altii ne propun (familie, educatie, societate, tv, maketing, copywriter :)
Subconstientul, ca si postasul, suna de cateva ori.. daca nu raspunzi insa.. ti-o trage mai rau decat orice femeie sau barbat si nici nu intelegi ce s-a intamplat si de ce! Ramaii doar in ceatza... Deci iti urez sa fi poate mai 'in touch' cu subconstientul tau (de femeie), asta ca sa reusesti cu adevarat!
Trimiteți un comentariu