Judecă-mă, chiar te rog!

Ieşisem de la sală, era 9 seara şi m-am oprit la Mega Image să-mi iau un fresh (am obiceiul să mă recompensez cu ceva bun după antrenament).
Stăteam la coadă, mă uitam cam urât la casieră, mi se părea că se mişcă precum melcul şi - da, sunt rea - arăta tare neîngrijită. În fine, am avansat cât să o aud vorbind cu clienta din faţă mea.
"Motivul" pentru care era mai "lentă" se datora faptului că era mai politicoasă. Aştepta răbdătoare după fiecare client care-şi scormonea buzunarele după 10 amărâţi de bani.
Şi clienta o întrebă (probabil se ştiau) "de ce nu stai pe scaun?". Iar casiera a răspuns zâmbind obosită "nu avem voie, plus că aşa merge mai repede."
Ghiciţi cine se simţea oribil pentru că avusese prejudecăţi?
Da-da, subsemnata.
Azi dimineaţă, pe stradă, racorică, pe alocuri soare. Un băiet, zdravăn de bine lucrat la sală, mergea în tricou, cu geaca în mână.
"Da, da, laudă-te că ai muşchi!" am gândit.
Apoi mi-am amintit cum eu, în perioada antrenamentelor intense, de câte 14 ore per săptămână, simţeam cum îmi clocoteşte sângele în corp şi nu suportăm hainele pe mine indiferent cât de rece era afară.
Ghiciţi cine se simţea oribil că avea prejudecăţi iar? Ştiu: eu!

Prejudecăţi dragilor. Suntem plini de ele. 
Gândim instinctiv, iar instinctele noastre sunt de cele mai multe ori greşite sau formate pe baza experienţelor anterioare.
Ori, o experienţă anterioară, e o experienţă anterioară, nu una prezentă!
Zic blondă, gândeşti “prostuţă”.
Zic muncitor necalificat, gândeşti “bădăran ce fluieră după femei”.
Ok, nu sugerez să renunţăm la instincte. Uneori ne sunt utile. Zic să procesăm şi logic. Să ne folosim raţiunea.
Tot oamenii de ştiinţă au dovedit că avem un creier leneş. Care recurge la gândirea raţională doar dacă este absolut musai. De ce? De lene!
E mai confortabil să nu procesăm totul. Să ne ghidăm, să ne formăm impresii, neştiind concret pe ce se bazează.
Unde mai pui că alegem de cele mai multe ori să credem ceea ce este convenabil de crezut.
Adică, în loc să depun efort să analizez DE CE mi-am format părerea asta şi care sunt argumentele să o susţină sau să o infirme…aleg varianta scurtă: pentru că AŞA simt. Nu-nu-nu-nu.
Uneori nu e destul să “simt aşa” . Uneori trebuie să îţi educi emoţiile astfel încât să fie logice. 

Evident, apare duşmanul nostru, orgoliul, care vrea să nu se fi înşelat. Vrem că “feelingul” nostru să fie corect de fiecare dată. Ei bine, nu e aşa.

Va propun să faceţi un exerciţiu şi să analizaţi totul statistic.
Evitaţi să emiteţi păreri “la prima mâna” şi încercaţi să procesati, să adunaţi exemple. Dacă v-aş spune că nu am încredere în oameni, poate prima impresie ar fi că sunt anti-socială saaaau, m-aţi cataloga repede că sufăr şi mă închid în mine.
Dar dacă v-aş spune că nu mai am încredere în oamenii care m-au minţit cel puţin o dată? Pentru că şansele că ei să mă mintă şi a două oară sunt statistic mai mari decât ale celor ce nu m-au minţit niciodată.

Ei bine, nu facem lecţii de statistică. Eu am încredere în oameni. Până la proba contrarie, fireşte

Să ne citim cu bine!