Drogul meu recent

Dacă aș putea să îmi aleg o substanță cu care să mă droghez aș alege senzația pe care o resimt atunci când creierul meu este calm.
Ok, posibil să nu-mi înțelegeți metafora :) nu-i nimic. Îmi ador pur și simplu mintea liniștită. Cine nu și-o adoră? Evident, simt că a mea ar fi mai specială pentru că sunt subiectivă. Daaar, este blogul meu, normal că mintea mea e mai specială. Mă joc acum cu voi.

Când reușesc să îmi dresez temperamentul, când reușesc să mă simt natural (fără efortul controlului) calmă...e incredibil. E liniște și DACĂ vreun gând îmi traversează mintea e unul pacifist. E limpede și reușesc să mă vad clar, cu calități și defecte, cu posibilități și iluzii.
Calmul mă face transparentă.

Și, cu cât reușesc să aflu mai multe despre cum funcționează mintea umană, cu atât devin mai împăcată cu mine.Înțeleg!
Am trecut prin stadiul în care mă auto-diagnosticam cu toate dereglările posibile și trăiam simptome pe care nu le aveam. Am crezut că-s borderline. Am crezut că-s bipolară. Am crezut că am sechele din copilărie. Am crezut că sunt masochită.
Acum e mai limpede: habar n-am ce sunt :) dar când sunt calmă, mă simt perfect.
Până și vrutul sau nevrutul îmi sunt opționale. Nu mă deranjează diferențele de opinie, nu mă deranjează aproape nimic. (ok, dacă răniți vreun animal fără apărare mă deranjează și devin violentă)

Ce încerc să spun? Că sunt bine. Că îmi ordonez convingerile, îmi fac un "update de soft" și încerc să prioritizez CE e important pentru mine acum (și de ce). Nici măcar nu planific nimic.
Sună pompos poate, dar, în prezent, nu încerc nimic altceva decât să îmi fructific cât mai mult posibil existența.

Și, cum spuneam, mă droghez cu propria senzație de calm. Mă îndrăgostesc de ea.